Legile

newtoniene ale
gravitatiei
Proiect realizat de Claudiu-Paul Vrinceanu
 • Date biografice despre Sir Isaac
Newton
• Legea atractiei universale
Puncte de • Principiile fundamentale ale
mecanicii
discutie: • Relatia dintre Legile lui Kepler si
Legile lui Newton
• Bibliografie
• Exercitiu interactiv
 1. Scurta biografie a lui Sir
Isaac Newton
•Sir Isaac Newton s-a născut în
satul Woolsthorpe,pe data de 25 decembrie
1642 sau pe 4 ianuarie 1643, situat la 10 km
sud de orășelul Grantham, în apropierea
țărmului răsăritean al Angliei.
•Școala din Grantham, unde Newton a
petrecut aproape 5 ani, a avut, probabil, o
mare influență asupra formării caracterului
său, contribuind la însușirea matematicii,
limbii latine și a teologiei, necesare pentru
studiile universitare.
•Între 1670 și 1672 Newton s-a ocupat mai
mult cu problemele de optică. Primul său
articol științific a fost publicat despre acest
domeniu în 1672 în Proceedings of the Royal
Society
•.Royal Society a devenit arena principală a
luptei și a victoriilor științifice ale lui Newton.
De la 30 noiembrie 1703 și până la sfârșitul
vieții, el a fost președintele acestei societăți.
 Legea Atracției
Universale
• DEFINITIE: Două corpuri cu masele
m1 și m2, considerate punctiforme față
de distanța dintre ele, se atrag
reciproc printr-o forță direct
proporțională cu produsul maselor
corpurilor și invers proporțională cu
pătratul distanței dintre ele, orientată
pe direcția dreptei ce unește centrele
de greutate ale celor două corpuri.
Legea Atractiei
Universale

•În 1619, astronomul german Kepler a enunțat legile care guvernează mișcarea planetelor în
jurul Soarelui, pe baza observațiilor astronomice făcute de Brache
•.Sir Isaac Newton a revoluţionat ştiinţa când a presupus că forţa gravitaţională care atrage un
corp, spre exemplu, un măr, spre Pământ s-ar putea manifesta şi asupra Lunii, prin intermediul
câmpurilor gravitaţionale ale celor două corpuri cereşti.
•Legea atracţiei gravitaţionale, enunţată de Newton şi publicată în anul 1687, a fost confirmată
prin studierea mişcării planetelor în jurul Soarelui şi a sateliţilor în jurul planetelor.
•„Milioane de oameni au văzut mărul căzând, doar Newton a fost cel care s-a întrebat de ce.”
(Bernard Baruch)
Legea Atracției Universale-Observație
Valoarea constantei K a atracţiei universale
a fost determinată experimental, pentru
prima oară, în anul 1798, de Sir Henry
Cavendish.
El a folosit o balanţă de torsiune.
A fost prima verificare experimentală, în
laborator, a teoriei gravitației, la 111 ani
după ce Isaac
Newton publicase Principiile matematice
ale filozofiei naturale și la 71 de ani după
moartea lui Newton.
Constanta atracției universale este numeric
egală cu forța cu care se atrag două corpuri
punctiforme, fiecare cu masa de 1 kg,
aflate la distanța r = 1 m unul de celălalt.
 Principiile mecanicii
clasice
Legile lui Newton (sau principiile fundamentale ale mecanicii) sunt
trei legi ale fizicii care dau o relație directă între forțele care acționează
asupra unui corp și mișcarea acelui corp.Newton însuși le-a folosit pentru
a explica multe rezultate privind mișcarea obiectelor fizice. În al treilea
volum al textului, a arătat că aceste legi ale mișcării, combinate cu legea
atracției universale, explică legile lui Kepler privind mișcarea planetelor.
 Principiul I al mecanicii
Principiul I al mecanicii sau principiul inerții a fost
formulat pentru prima dată de Galilei și este cunoscut
sub forma:
,,Orice corp își menține starea de repaus sau de
mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa
nu acționează alte forțe sau suma forțelor care
acționează asupra sa este nulă."
Conform acestui principiu, rezultanta egală cu zero a
unui număr oarecare de forțe este echivalentă cu
inexistența forței. Mișcarea unui corp asupra căruia
acționează mai multe forțe a căror rezultantă este nulă
sau asupra căruia nu acționează nicio forță se
numește mișcare inerțială.
 Principiul al II-lea al
mecanicii
•Principiul al doilea al mecanicii a fost
introdus sub forma:
•Modificarea cantității de mișcare a unui
corp este direct proporțională cu forța
aplicată și are loc pe direcția pe care
acționează forța.
•Prin cantitate de mișcare Newton înțelegea
ceea ce astăzi numim impuls, adică
mărimea vectorială egală cu produsul
dintre masă și vectorul viteză.
 Principiul al III-lea al mecanicii

Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă (numită forţă de

acţiune), cel de-al doilea corp acţionează şi el asupra primului cu o forță
(numită forţă de reacţiune) de aceeaşi mărime şi de aceeaşi direcţie, dar
de sens contrar.
Acest principiu este cunoscut și sub numele de Principiul acțiunii și
reacțiunii.
 Relația dintre Legile lui
Kepler si Legile lui
Newton
Newton pornind de la legile lu Kepler și ținând seama de Principiile mecanicii(pe care tot el le-a
fundamentat),a stabilit o lege care se aplică tuturor corpurilor din Univers.
Newton a arătat că, folosind Legea atracției universale și aplicând Principiile și legile mecanicii
clasice,toate cele 3 legi stabilite de Kepler pot fi deduse prin calcul direct,deci sunt o consecință a
acestei legi.
 Bibliografie
https://www.fizichim.ro/docs/fizica/clasa9/capitolul3-principii-si-legi-in-mecanica-clasica/III-7-le
gea-atractiei-universale/III-7-1-legea-atractiei-universale/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_atrac%C8%9Biei_universale
https://paginadeastronomie.wordpress.com/2011/08/21/legea-gravitatiei-a-lui-newton/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Legile_lui_Newton
https://www.scientia.ro/fizica/1639-lectie-de-fizica-legile-mecanicii-newtoniene.html
Exercițiu interactiv
https://create.kahoot.it/share/kahoot-s
ir-isaac-newton/05e54c71-6793-4edb-8
418-9d78ec0df358