Isaac Newton (1642-1727)

Matematician, fizician şi astronom englez, prieten al pastorului

Desaguliers.. În lucrarea sa cea mai importantă, "Principiile matematice
ale filozofiei naturale", publicată în 1687, a pus bazele mecanicii clasice,
formulând legea atracţiei (gravitaţiei) universale.A fundamentat mecanica
clasică, enunţând cele trei principii ale dinamicii, a adus contribuţii
importante în optică (în studiul fenomenelor de dispersie şi interferenţă), a
inventat telescopul (1668) şi a emis teoria corpusculară a luminii; în
matematică a pus bazele calculului infinitezimal, concomitent cu Leibniz, şi a
dat formula binomului care-i poartă numele.Isaac Newton a descoperit si
scris toata dinamica corpurilor. Cele "trei principii ale dinamicii" au
reprezentat bazele viitoarelor descoperiri ale lui.

• Principiul I al dinamicii (Principiul inertiei )

In ceea ce priveste miscarea de la suprafata Pamantului,Aristotel

considera ca,pentru a mentine un corp in miscare,asupra acestuia trebuie sa
intervina actiunea altui corp(sa existe o interactiune).
 Aristotel-filosof si savant grec,intemeietor al logicii si al unui sistem
de gandire ce-i poarta numele.Sistemul sau a fost baza scolasticilor
crestina si musulmana.

Un pas inainte in stabilirea unei explicatii a cauzelor miscarii si in

tratarea lor unitara a fost facut de Galileo Galilei.Pe baza unor experimente
simple,el a ajuns la concluzia ca un corp care nu este supus nici unei
interactiuni nu poate avea o miscare circulara.El se va afla fie in repaus,fie
in miscare,cu o viteza constanta,pe o traiectorie rectilinie.
In acest fel a aparut ideea ca interactiunea dintre corpuri nu
determina existenta unei viteze ci o modificare a acesteia.
Principiul I a fost dat de Isaac Newton si poarta numele de principiul
inertiei:
Un corp îsi mentine starea de repaus relativ sau de miscare rectilinie si
uniforma, atâta timp cât asupra lui nu actioneaza alte corpuri care sa-i
modifice aceasta stare.

*Corpul se opune oricarei actiuni exterioare care cauta sa-i schimbe

starea de repaus sau de miscare rectilinie si uniforma,.

Proprietatea tuturor corpurilor de a se opune schimbarii starii de

echilibru în care se afla se numeste inertie.

Masura inertiei este masa , numita si masa inerta, marime fizica

scalara, fundamentala, a carei unitate de masura în S.I. este kilogramul.

Instrumentul cu care se masoara masa este balanta / cântarul.

B)Principiul al II-lea al dinamicii ( Principiul fundamental)

Interactiunea reprezinta actiunea reciproca dintre corpuri, iar marimea

fizica vectoriala ce masoara interactiunea este forta .

Unitatea de masura a fortei în S.I. este Newtonul (1N este forta care
imprima unui corp de masa 1 kg o acceleratie de 1 m/s 2 , dupa directia si în
sensul fortei), iar instrumentul cu ajutorul caruia se masoara forta se
numeste dinamometru.

Efectele produse de actiunea fortelor asupra corpurilor sunt

deformarile - plastice sau elastice - si schimbarea starii de miscare.

Daca rezultanta tuturor fortelor care actioneaza asupra corpului este

diferita de zero, , vectorul viteza se modifica si apare o acceleratie.

Aceeasi forta aplicata diferitelor corpuri produce variatii diferite ale

vitezei, efectele depinzând de masa corpului ce sufera actiunea fortei (a
fortei rezultante);cu cât masa corpului este mai mare, cu atât variatia vitezei
este mai mica.

Acceleratia imprimata corpului este pe directia fortei aplicate, fiind

invers proportionala cu masa corpului.

• Principiul al II-lea al dinamicii se enunta astfel:

Vectorul forta este egal cu produsul dintre masa corpului si vectorul

acceleratie.

Daca masa este constanta, se poate scrie :

Produsul dintre masa corpului si viteza acestuia reprezinta impulsul corpului:

Se poate scrie :
.

• Principiul al III-lea al dinamicii ( Principiul actiunii si reactiunii)

Daca un corp A exercita o forta asupra corpului B (actiune), atunci

corpul B actioneaza asupra corpului A (reactiune) cu o forta , egala în
modul si de sens contrar fortei .

Cele doua forte se manifesta simultan si sunt aplicate unor corpuri

diferite , actionând de-a lungul dreptei care uneste cele doua corpuri.

În cazul corpurilor legate între ele prin fire sau bare, conform
principiului actiunii si reactiunii, actioneaza doua forte egale ca marime si de
sensuri opuse (o parte a firului / barei actioneaza asupra celeilalte
parti) ;oricare din aceste forte se numeste tensiune si poate fi masurata cu
un dinamometru inserat într-o sectiune a firului / barei.

Se defineste sistemul de referinta inertial (galilean) ca un sistem în

raport cu care un corp trebuie sa ramâna în repaus sau sa se miste rectiliniu
si uniform atunci când asupra lui nu actioneaza nicio forta ( rezultanta).

În sistemele de referinta inertiale este valabil principiul inertiei.

Un sistem de referinta inertial legat de Pamânt poate fi considerat un

sistem de referinta inertial ;daca un sistem de referinta este inertial, un al
doilea sistem care se misca uniform si rectiliniu fata de el, este, de
asemenea, inertial.