Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ATRACTIEI GRAVITATIONALE
Newton si-a primit licenta in 1665. Scola a fost inchisa doi ani, timp in care Newton a
studiat natura luminii si constructia telescoaopelor. Dupa o varietate de experimente pe
lumina soarelui refractata printr-o prisma, el a ajuns la concluzia ca razele de lumina care
difera in culoare difera de asemenea in refractabilitate – aceasta descoperire i-a sugerat ca
imaginile pot fi deformate daca razele de lumina trec prin mai multe lentile departate, si a
construit telescopul cu oglinzi reflectorizante. In acelasi timp el a studiat si miscarea
planetelor.
La intoarcerea la Cambridge (1667), Newton a devenit membru al colegiului Trinity si in 1668
si luat masteratul. In anii urmatori, Isaac Barrow a abandonat postul in favoarea tanarului sau
elev.
Isaac Newton este renumit pentru descoperirea legii atractiei universale (pornind de la
principiile miscarii orbitale ale lui Johanes Keppler), inspirat de un mar care i-a cazut in cap.
Acest mar l-a pus pe Newton sa se gandeasca la forta care atrage marul spre Pamant. Aceasta
forta este aceasi cu cea care mentine Luna in orbita sa in jurul Pamantului. Dar in 1684, dupa
un schimb de scrisori cu Robert Hooke si o vizita a lui Edmund Halley (astronom si
matematician) a descoperit ca si Soarele actioneaza cu aceasi forta asupra planetelor si a dedus
si formula matematica. Intre Newton si Hooke a existat o disputa pentru creditul descoperirii
legii. Halley l-a convins pe Newton sa scrie o carte, si acesta a scris-o in 1687, numele ei
fiind Philosophiae naturalis principia mathematica. Aceasta lucrare l-a facut pe Newton sa fie
cel mai mare fizician al acelor vremuri. Isaac Newton a descoperit si scris toata dinamica
corpurilor. Cele „trei principii ale dinamicii” au reprezentat bazele viitoarelor descoperiri ale
lui.
LEGEA ATRACTIEI UNIVERSALE
Gravitațiaeste un fenomen natural prin care toate lucrurile cu masă sunt aduse spre (sau
gravitează) unul spre altul, inclusiv obiecte variind de la atomi și particule de lumină, planete
și stele. Deoarece energia și masa sunt echivalente, toate formele de energie (inclusiv lumina)
provoacă gravitație și sunt sub influența ei. Pe pământ, gravitația dă greutate obiectelor fizice,
iar gravitația Lunii provoacă mareele oceanului. Atracția gravitațională a materiei gazoase
inițiale prezentă în Univers a determinat-o să înceapă coalescența, formând stele - și ca stelele
să se unească în galaxii - astfel încât gravitația este responsabilă pentru multe dintre structurile
de mari dimensiuni din Univers. Gravitația are o gamă infinită, deși efectele sale devin din ce
în ce mai slabe pe obiectele mai îndepărtate.
Gravitația este forța care te trage în jos .” – afirmă Merlin în The Sword in the Stone a
lui Disney.Merlin a avut dreptate, desigur, dar gravitaţia face mult mai mult decât să ne ţină în
scaun. Aici a fost geniul lui Isaac Newton, în a recunoaşte aceasta .
Newton a amintit într- un memoriu ulterior că în timp ce încerca să îşi dea seama ce ţine
luna de pe cer, a văzut un măr căzând pe pământ în livada lui, şi aşa şi-a dat seama că
Luna nu este suspendat pe cer, ci cade continuu, ca o ghiulea de tun care a fost trasă atât
de rapid încât cade continuu spre Pământ dar fără să ajungă pe el datorită curburii
acestuia.
Gravitația este cea mai slabă dintre cele patru forțe fundamentale ale fizicii, de
aproximativ 1038 ori mai slabă decât forța tare, de 1036 ori mai slabă decât forța
electromagnetică și de 1029 ori mai slabă decât forța slabă. Ca o consecință, nu are o
influență semnificativă asupra nivelului particulelor subatomice. În schimb, este forța
dominantă la scară macroscopică și este cauza formării, formei și traiectoriei (orbitei)
corpurilor astronomice. De exemplu, gravitația determină Pământul și celelalte planete să
orbiteze Soarele, de asemenea determină Luna să orbiteze Pământul și provoacă formarea
de maree, formarea și evoluția Sistemului Solar, stele și galaxii.
Pământul are formă de geoid, fiind mai turtit la poli. La Poli acceleraţia gravitaţională e mai
mare decât la Ecuator (şi obiectele au greutate mai mare la poli), pentru ca polii sunt mai
aproape de centrul Pământului.
Ce aspect al Legii Atracţiei Universale pune în evidenţă acest lucru ?
Forţa de atracţie gravitaţională poate avea rol de :
1. Forţă de tracţiune (când un corp cade liber, viteza sa creşte)
2. Forţă rezistentă (când un corp e aruncat în sus, viteza sa scade)
3. Forţă centripetă (Luna se roteşte în jurul Pământului sub acţiunea forţei gravitaţionale)
Un efect al acţiunii câmpului gravitaţional al Lunii este mareea. În partea în care Luna este
mai apropiată de Terra, forţa de atracţie gravitaţională a Lunii este mai puternică şi generează
fluxul.Respectându-se principiul acţiunii si reacţiunii, forţa de atracţie dintre 2 corpuri este
reciprocă. Adică în timp ce un măr e atras de Pământ (cu forţa de greutate G), şi asupra
Pământului acţionează o forţă de atracţie din partea mărului (G’) având punctul de aplicaţie în
centrul Pământului, fiind reacţiune la greutatea mărului, dar nu are efecte vizibile asupra
Pământului datorită masei sale uriaşe.
APLICATII ALE LEGII ATRACTIEI UNIVERSALE
1. GRAVITATIA SI ASTRONOMIA
Aplicarea legii gravitației a lui Newton a permis acumularea de mai multă
informație detaliată pe care o avem despre planetele din Sistemul Solar, masa
Soarelui și detalii despre quasari; chiar existența materiei întunecate este dedusă
folosind legea gravitației a lui Newton. Deși nu am călătorit pe toate planetele și nici
către Soare, le cunoaștem masele. Aceste mase sunt obținute prin aplicarea legilor
gravitației caracteristicilor măsurate ale orbitei. În spațiu un obiect își menține orbita
datorită forței gravitației care acționează asupra sa. Planetele orbitează stele, stelele
orbitează centre galactice, galaxiile orbitează un centru de masă în roiuri și roiurile
orbitează super-roiuri. Forța de gravitație exercitată asupra unui obiect de către altul
este direct proporțională cu produsul maselor acestor obiecte și invers proporțională
cu pătratul distanței dintre ele.
2. RADIATIA GRAVITATIONALA
4. IN VIATA ZILNICA
• Pasarile au nevoie de gravitatie pentru a inghiti
• Gravitatie este motivul pentru care corpurile cad cu aceeasi viteza indiferent de masa
lor.Astfel, pe Luna, un ciocan si o pana cad cu aceeasi viteza.O pana cade mai lenta
pe Pamant datorita rezistentei aerului.
• Heliul lichid nu are nici o vâscozitate şi poate curge pe pereţi împotriva gravitaţiei,
dandu-i starea de superfluiditate
• Fara gravitatie, sinusurile ne-ar fi blocate.
CURIOZITĂŢI UIMITOARE DESPRE GRAVITAŢIE
1.Gravitaţia mai puternică şi ca lumina-stelele neutronice pot îndoi lumina atât de tare încât privind din anumite poziţii
puteţi vedea întreaga lor suprafaţă (chiar dacă ele sunt dferice).
2.Fără gaze-astronauţii nu consumă băuturi carbogazoase în spaţiu din cauza lipsei de gravitaţie ce împedică separarea
lichidului şi gazului în stomac. Acesta provoacă un tip de vărsături cunoscute sub numele de eructaţii umede (wet
burping – râgâit umed).
3.Cea mai mică gravitaţie pe Pământ-În zona din jurul Hudson Bay gravitaţia este mai mică decât în alte părţi de pe
Pământ.Acest lucru se datorează faptului că în timpul ultimei ere glaciare straturile de gheaţă au presat Pământul în
jos, deplasând o cantitate semnificativă de masă.Deoarece, Pământul are o masă mai mică aici, gravitaţia a scăzut.
6.Zburăm pe Titan-Pe Titan, unul din sateliţii Saturnului, atmosfera este atât de deasă şi gravitaţia atât de mică,
încât oamenii ar putea zbura dând din “aripi” mari doar cu forţa braţelelor lor.Gravitaţia mică pe Titan înseamnă
că atmosfera este mult mai extinsă decât cea a Pământului, chiar poate avea mai mult de 975 km.
7.Ceasul şi gravitaţia-Un ceas pendul, care este corect la nivelul mării va pierde aproximativ 16 secunde în
fiecare zi, dacă va fi mutat la o altitudine de 1 200 de metri. Chiar mutarea unui ceas în partea de sus a unei
clădiri înalte va face ca acesta să piardă din timp, datorită gravitaţiei mai mici.
8.Gravitaţia stelelor dispărute- în caz dacă Soarele va dispărea, vom simţi efectele gravitaţionale şi vizibile în
acelaş timp. În acelaş mod, de fapt, asupra noastră influenţează şi gravitaţia stelelor îndepărtate demult apuse,
care abia acum ajunge la noi
9..Contra gravităţii-Heliu lichid nu are nici o vâscozitate şi poate curge pe pereţi împotriva gravitaţiei.Această
stare a materiei se numeşte superfluiditate, în care pare să se manifeste abilitatea materiei de a se auto-propulsa şi
de a se deplasa într-un mod care sfidează forţa de gravitaţie.
BIBLIOGRAFIE