Sunteți pe pagina 1din 10

NOTIUNI FUNDAMENTALE DE MECANICA

MISCAREA

 Schimbarea pozitiei unui corp (asimilat cu un punct material) fata de un


reper;
 Are un caracter relativ: nu are sens definirea ei in absenta unui alt corp,
fata de care isi schimba pozitia in spatiu;
 Starea de repaus este un caz particular al miscarii, in care corpul studiat nu-
si schimba pozitia fata de reper;
 Starea de miscare a unui corp nu se modifica in absenta interactiunii cu
mediul exterior (principiul inertiei); in acest caz viteza de deplasare a
corpului nu se modifica.

REPER

 corpul sau punctul geometric fata de care determinam pozitia corpului aflat
in miscare; in absenta precizarii reperului nu are sens analiza miscarii.

PUNCTUL MATERIAL

 Model fizic al corpurilor reale in care dimensiunile lor nu sunt relevante in


studiul miscarilor lor si astfel pot fi asimilate cu puncte geometrice.
 Orice corp poate fi redus la un sistem de puncte materiale;in acest caz o
analiza completa a miscarii corpului presupune precizarea pozitiilor si
vitezelor acestor puncte materiale.
COORDONATE

 set de valori ale unor distante si unghiuri asociate univoc punctelor


geometrice de pe traiectoriile descrise de punctele materiale aflate in
miscare;
 cu ajutorul lor se determina cu precizie pozitia punctului material in orice
moment de timp;
 ca un exemplu de coordonate avem latitudinea si longitudinea folosite
pentru localizarea localitatilor de pe suprafata Pamantului;
 Cele mai folosite coordonate sunt cele carteziene (x, y, z), care sunt
proiectiile punctului, care trebuie pozitionat, pe cele trei axe ale spatiului

SISTEM DE REFERINTA

 este definit ca un ansamblu rigid de corpuri (la care se asociaza un sistem


de coordonate) în raport cu care se studiază mişcarea şi un ceas legat
solidar de ansamblul de corpuri, care să permită indicarea timpului.

TRAIECTORIE

 locul geometric al pozitiilor succesive ocupate de corp in deplasarea sa;


 dupa forma traiectoriei, miscarea poate fi:
1. rectilinie (traiectoria este un segment de dreapta);
2. circulara (traiectoria este un cerc);in aceasta situatie forta care
determina miscarea este perpendiculara pe directia vitezei v si
centripeta(orientata spre centrul cercului);
3. parabolica (traiectoria are forma unei parabole);aceasta miscare poate fi
descompusa in doua miscari simple: una uniforma(cu viteza constanta)
pe o directie si cealalta uniform variata (cu acceleratie nenula constanta)
pe o directie perpendiculara; un exemplu de miscare parabolica este
miscarea descrisa de un corp aruncat pe orizontala in camp
gravitational; in cazul unui dansator miscarea descrisa de centrul lui de
greutate in intervalul dintre doi pasi poate fi considerata parabolica
deoarece se regasesc cele doua miscari suprapuse specifice: cea
uniforma, de translatie, pe directia orizontala (a deplasarii) si cea variata
pe verticala; aceasta situatie e figurata in desenul de mai jos:

vx

OSCILATIE

 Miscare periodica si simetrica a unui corp in jurul unei pozitii de echilibru


(centrul de oscilatie);
 Este determinata de o forta de tip elastic (o forta a carei valoare creste
proportional cu departarea fata de centrul miscarii si e opusa acesteia);
 Este caracterizata de urmatoarele marimi fizice:
1. Elongatie: departarea fata de centrul de oscilatie;
2. Amplitudine: departarea maxima fata de pozitia de echilibru;
3. Perioada: timpul unei oscilatii complete;
4. Frecventa: numarul de oscilatii efectuate in unitatea de timp

PENDUL GRAVITATIONAL

 Model fizic al corpurilor al corpurilor suspendate a caror miscare este


determinata de forta de greutate;
 Rezultanta dintre forta de greutate G si tensiunea T aplicata in centrul de
greutate al corpului, imprima corpului o miscare de oscilatie avnd ca axa de
simetrie verticala ce trece prin puncul de suspensie;
 Energia potentiala gravitationala a sistemului in pozitia de departare
maxima a centrului de greutate fata de sol se transforma in energie cinetica
maxima atunci cand corpul ajunge pe verticala si invers, la fiecare
semiperioada a miscarii;

LEGE DE MISCARE

 Relatie matematica de dependenta dintre coordonatele punctului material


aflat in miscare si timp;

VITEZA

 Marime fizica ce masoara rapiditatea de deplasare a unui corp/punct


material fata de un reper;
 Valoarea ei medie se obtine calculand raportul dintre valoarea deplasarii
corpului (Δs) si intervalul de timp aferent (Δt), dupa relatia:vm=Δs/Δt;
pentru valorile instantanee ale vitezei, la efectuarea acestui raport se iau
valori infinitezimale ale intervalelor de timp si respectiv deplasarilor-
centrate in jurul punctelor in care se calculeaza viteza instantanee.

ACCELERATIA

 Marime fizica ce masoara rapiditatea de variatie a vitezei, atat in valoare


(acceleratie tangentiala) cat si in directie (acceleratie normala sau
centripeta); cu cat starea de miscare a unui corp se schimba mai repede cu
atat valoarea acceleratiei este mai mare;
 Este proportionala cu valoarea fortei aplicate si are directia si sensul ei;
constanta de proportionalitate dintre valoarea fortei la care e supus corpul
si acceleratia determinata este egala cu masa acelui corp (principiul
fundamental al Dinamicii, F=ma);

INERTIA

 Este proprietatea corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare


rectilinie uniforma in absenta fortelor exterioare;
 Masa este marimea fizica ce masoara proprietatea de inertie a corpurilor;cu
cat un corp are masa mai mare cu atat inertia lui este mai mare.

FORTA

 Masoara intensitatea interactiunii (dintre 2 corpuri);


 Pentru definirea ei completa este necesara in afara de valoarea ei si
precizarea orientarii actiunii( directia si sensul);
 Determina deformarea sau modificarea starii de miscare a corpului asupra
caruia actioneaza, conducand la cresterea vitezei(accelerare) sau la
scaderea ei(franare);

ACTIUNEA SI REACTIUNE

 Pereche de forte egale ca valoare dar de sensuri opuse care insotesc orice
interactiune (atat prin contact direct cat si la distanta) dintre doua corpuri;
 In cazul corpurilor care se afla in contact, orice actiune(reactiune) pe care o
exercita un corp asupra celuilalt poate fi descompusa in doua componente:
una perpendiculara pe suprafata comuna de contact, cu care primul corp
apasa pe suprafata celui de al doilea corp(sau in cazul reactiunii, cu care cel
de al doilea corp apasa pe suprafata primului corp), numita normala(N) si
alta paralela cu suprafata de contact, care antreneaza in miscare cel de al
doilea corp pe suprafata primului (sau in cazul reactiunii, se opune miscarii
primului corp pe suprafata celui de al doilea corp), numita forta de
frecare(Ff);

(1)
Ff (2)
N

FORTA CENTRIPETA

 Forta perpendiculara pe directia vitezei corpului care determina o


traiectorie circulara acestuia; in cazul unui dansator care provoaca o
miscare de rotatie partenerei, forta centripeta este tensiunea din brate;
 Valoarea ei este proportionala cu patratul vitezei si invers proportionala cu
raza traiecoriei, dupa relatia: Fcp=mv2/R

Fcp

FORTA CENTRIFUGA

 Este o forta care tinde sa scoata corpul de pe traiectoria circulara,


imprimandu-i o miscare pe directia razei cercului;
 Este o forta fictiva; nu exista decat pentru observatorul aflat in interiorul
sistemului legat de corp (sistem de referinta neinertial);
 Este determinata de inertia corpului si nu apare in urma unei interactiuni
mecanice;
 Este egala in valoare cu forta centripeta si are aceeasi directie ca ea, dar de
sens opus;

FORTA ELASTICA

 Este forta de reactiune ce apare in corpurile perfect elastice supuse unor


deformari;
 Sub actiunea ei corpurile isi revin la forma initiala;
 Marimea ei este cu atat mai mare cu cat deformarile sunt mai mari (in
limitele elasticitatii corpului); aceasta dependenta se poate exprima
simbolic prin relatia Fel=kx, unde x este valoarea deformarii si k este
constanta de elasticitate a corpului.

CUPLU DE FORTE

 Sistem de doua forte egale, paralele dar necoliniare aplicate aceluiasi corp;
 Un corp supus actiunii unui cuplu de forte se roteste in jurul centrului lui de
greutate;
 Daca in timpul miscarii fortele cuplului isi pastreaza directiile pe care
actioneaza, efectul de rotatie scade, anulandu-se in momentul in care cele
doua directii ajung coliniare;

LUCRUL MECANIC

 este marimea fizica ce masoara “efortul” depus in deplasarea unui corp,


coreland cauza miscarii (forta F) cu cauza ei (deplasarea) in relatia L=Fd
(in conditiile in care valoarea fortei ramane constanta si directia ei este
paralela cu directia deplasarii);
 Variatia energiei unui sistem este masurata prin lucrul mecanic efectuat
(ΔE=L); energia unui sistem creste daca asupra lui se efectueaza lucru
mecanic si scade daca sistemul il efectueaza;
F d

ENERGIA MECANICA

 Marime fizica ce masoara capacitatea corpurilor de a actiona; un corp are


energie mecanica daca poate determina deplasari ale altor corpuri;
 Capacitatea de actiune(energia) a unui corp/sistem e determinata de doi
factori: 1)miscarea corpului, situatie in care o numim energie cinetica, si
2)pozitionarea corpului intr-un camp extern de forte(gravitationale, elastice
sau electrice), caz in care o numim energie potentiala.
 Energia cinetica a unui corp aflat in miscare este egala cu lucrul mecanic
efectuat de corp din aceea stare (caracterizata de viteza v) pana la oprirea
sa; din aceata definitie se demonstreaza ca energia cinetica este
proportionala cu patratul vitezei (astfel incat daca dublam viteza, energia
cinetica creste de patru ori , daca triplam valoarea vitezei, energia cinetica
creste de noua ori, etc.) si cu masa corpului(m), dupa relatia: Ec=mv2/2.
 Energia potentiala(Ep) masoara capacitatea sistemelor de a efectua lucru
mecanic datorita fortelor(gravitationale si elastice in cazul fenomenelor
mecanice) ce se manifesta intre componentele sistemului;ea este egala cu
lucrul mecanic efectuat de fortele sistemului din aceea stare-in care ii
masuram energia, pana intr-o stare de referinta in care i se atribuie
sistemului energia potentiala nula (in care sistemul este”relaxat”). Energia
potentiala a sistemelor gravitationale (sisteme alcatuite dintr-un corp si
Pamant) este cu atat mai mare cu cat distanta de la corp la Pamant este
mai mare (Ep=mgh) iar energia potentiala a sistemelor elastice este
proportionala cu patratul deformarii/comprimarii (Ep=kx2/2).
 In absenta fortelor de frecare energia mecanica totala (data de suma dintre
energia cinetica si cea potentiala) a sistemelor izolate(ce nu interactioneaza
cu exteriorul) ramane constanta(legea conservarii energiei mecanice);
astfel spus cresterea energiei cinetice se face pe seama scaderii energiei
potentiale a sistemului (de exemplu, eliberarea unei sageti dintr-un arc
incordat) iar crestera energiei potentiale se poate obtine prin micsorarea
energiei cinetice a componentelor sistemului (ca in cazul ciocnirii elastice a
doua corpuri);

IMPULSUL MECANIC:

 Marime fizica ce masoara capacitatea corpurilor de a transfera miscare


(altor corpuri);
 Valoarea impulsului se obtine efectuand produsul dintre masa si viteza
corpului iar orientarea lui coincide cu cea a vitezei(p=mv);
p

 In cazul unei interactiuni prin contact direct se transfera impuls(“cantitate


de miscare”) de la un corp la altul dar impulsul mecanic al sisemului format
din cele doua corpuri nu se modifica(legea conservarii impulsului mecanic);

MOMENTUL CINETIC

 Marimea fizica ce masoara inertia corpurilor la rotatie (asa cum impulsul


mecanic masoara inertia la translatie);Valoarea ei este proportionala cu
valoarea vitezei de rotatie si e cu atat mai mare cu cat distanta
corpului(asimilat cu un punct material) fata de punctul fix (articulatia) este
mai mare(L=rmv);
 Conservarea momentului cinetic al unui corp, care nu e supus actiunii unor
forte exterioare, face ca viteza de rotatie sa creasca odata cu scaderea
distantei pana la centrul de rotatie, caz intalnit de exemplu in situatia cand
un patinator aflat in rotatie in jurul axei propriului corp apropie mainile de
corp; v
L

r
CENTRUL DE GREUTATE

 Punctul in care este aplicata rezultanta fortelor de gravitatie ce actioneaza


asupra particulelelor din care este alcatuit corpul;
 Pozitia sa nu depinde de masa corpului ci de distributia de masa a lui;
 Miscarea de translatie a unui corp poate fi studiata ca o miscare a centrului
de masa, in care este concentrata intreaga masa, si care este supus
rezultantei fortelor ce actioneaza asupra corpului;
 Daca corpul are un centru de simetrie, centrul de greutate coincide cu acel
punct; daca exista o axa sau un plan de simetrie al corpului atunci centrul
de greutate se afla pe aceea axa sau in acel plan;

G2 G3

G1

G4 G G5