Stoica Gabriel Cls a XIII-a Seral

Gravitatia

Gravitatia este descrisa de teoria relativitatii generalizate la scara macroscopica, insa se poate
aplica cu mare exactitate si legea atractiei
universale a lui Newton, din mecanica clasica.
Legea atractiei universale spune ca oricare doua
corpuri actioneaza unul asupra celuilalt cu o forta
de atractie direct proportionala cu masele celor
doua corpuri si invers proportionale cu patratul
distantei dintre ele.

Ceea ce reprezinta un mister, este natura si motivul

existentei acestei forte. Desi este observat
pretutindeni, fenomenul nu este elucidat. Valoarea
greutatii unui corp este direct proportionala cu
masa lui si este orientata spre centrul Pamantului.
Este vorba de aceeasi forta ce ne tine pe noi pe
Pamant, de aceeasi forta ce face ca Luna sa
orbiteze in jurul Pamantului, sau a Pamantului sa orbiteze in jurul Soarelui. Coeficientul de
proportionalitate se numeste acceleratie gravitationala si este egal cu acceleratia unui corp care
cade liber in campul gravitational al Pamantului.

Datorita gravitatiei, noi existam astazi. Reprezinta forta care a dus la aparitia tuturor planetelor si
satelitilor naturali, prin atractia reciproca dintre particulele de materie care se roteau in jurul unei
stele. Chiar si in cadrul unei galaxii, stelele si sistemele stelare sunt mentinute impreuna datorita
gravitatiei, iar evolutia intregului Univers este la randul ei dictata de forta de gravitatie dintre
particulele de materie existente.

Einstein a sustinut ca cele trei dimensiuni ale spatiului si dimensiunea timpului sunt unite intr-o
singura structura de spatiu-timp. Deformarea sau curbarea structurii spatiu-timp, in geometria cu
patru dimensiuni, creeaza gravitatia. Pamantul se mentine pe orbita pentru ca urmeaza curburile
din structura spatiului cauzate de prezenta Soarelui. Einstein a numit aceasta imagine noua a
gravitatiei “relativitatea generala”. Catastrofa disparitiei Soarelui produce unde gravitationale
care se deplaseaza pana la Pamant, cu viteza luminii, si atunci se schimba traiectoria. Teoria
relativitatii generale (1916) a lui Einstein, ilustreaza macrouniversul ca o tesatura elastica pe care
o pot deforma si intinde stelele si planetele. Aceste deformari si curburi creeaza ceea ce simtim a
fi gravitatie. Atractia gravitationala ce tine Pamantul pe orbita in jurul Soarelui este consecinta
faptului ca planeta noastra urmeaza curburile si contururile pe care Soarele le creeaza in structura
spatiala.
Stoica Gabriel Cls a XIII-a Seral

Gravitatia

În 1687, matematicianul englez Sir Isaac Newton a publicat

Principia, în care face ipoteza legii pătratelor inverse a gravitației
universale. În propriile sale cuvinte, „am dedus că forțele care
păstrează planetele în orbitele lor trebuie să fie reciproce cu
pătratele distanțelor lor față de centrele pentru care se învârt: și,
astfel, am comparat forța necesară pentru a menține Luna în orbita
ei cu forța gravitației la suprafața Pământului și le-am găsit să
răspundă aproape aproape”

Gravitația Pământului

Un obiect inițial staționar care este lăsat să cadă liber sub gravitație, scade o distanță care este
proporțională cu pătratul timpului scurs. Această imagine se întinde pe o jumătate de secundă și a
fost capturată la 20 de intermitențe pe secundă.

Fiecare corp planetar (inclusiv Pământul) este înconjurat de propriul său câmp gravitațional, care
poate fi conceptualizat cu fizica newtoniană ca exercitând o forță atractivă asupra tuturor
obiectelor. Presupunând o planetă sferic simetrică, forța acestui câmp la orice punct dat deasupra
suprafeței este proporțională cu masa corpului planetar și invers proporțională cu pătratul
distanței de centrul corpului.

Dacă un obiect cu masă comparabilă cu cea a Pământului ar cădea spre el, atunci accelerația
corespunzătoare a Pământului ar fi observabilă.

. Această valoare, notată g, este g = 9,80665 m/s2

Stoica Gabriel Cls a XIII-a Seral

Gravitatia

Forța gravitației pe Pământ este rezultanta (suma vectorială) a două forțe

(a) Atracția gravitațională în conformitate cu legea universală a gravitației a lui Newton și

(b) forța centrifugă.

Forța gravitațională este cea mai slabă la ecuator din cauza forței centrifuge cauzate de rotația
Pământului și pentru că punctele de pe ecuator sunt cele mai îndepărtate de centrul Pământului.
Forța gravitației variază cu latitudinea și crește de la aproximativ 9,780 m/s2 la Ecuator la
aproximativ 9,832 m/s2 la poli.

Viteza gravitației

În decembrie 2012, o echipă de cercetare din China a anunțat că

a produs măsurători ale întârzierii de fază ale mareelor
Pământului în timpul lunilor pline și noi, care par să dovedească
că viteza gravitației este egală cu viteza luminii. Aceasta
înseamnă că dacă Soarele ar dispărea brusc, Pământul ar
continua să-l orbiteze în mod normal timp de 8 minute, adică
timpul necesar luminii pentru a parcurge această distanță.
Descoperirile echipei au fost publicate în Buletinul științific
chinez în februarie 2013.

În octombrie 2017, detectoarele LIGO și Virgo au primit semnale de unde gravitaționale de 2

secunde de la sateliți cu raze gamma și de la telescoape optice care au primit semnale din aceeași
direcție. Acest lucru a confirmat că viteza undelor gravitaționale este aceeași cu viteza luminii.

Antigravitația este o idee de a crea un loc

sau un obiect care să nu fie afectat de forța
gravitației. Acest concept nu se referă la
lipsa greutății din spațiul cosmic sau la
echilibrarea forței gravitației cu o altă
forță, cum ar fi electromagnetismul sau
portanța aerodinamică.
Stoica Gabriel Cls a XIII-a Seral

Gravitatia
Stoica Gabriel Cls a XIII-a Seral

Gravitatia