Referat la Fizica

· Pogoreanu Alexandru Ciprian

 OSCILAŢII MECANICE
1. FENOMENE PERIODICE. PROCESE OSCILATORII
ÎN NATURĂ ŞI ÎN TEHNICĂ.
·Mişcarea oscilatorie este cel mai
răspândit tip de mişcare mecanică. Numim
fenomen periodic un fenomen care se
repetă la intervale egale de timp. Intervalul
de timp după care se repetă un fenomen
periodic este perioada acestuia.
Exemple de fenomene periodice:
1. Miscarea de leganare 2. Miscarea de precesie 3. Miscarea de revolutie pamantului

Cuvinte care se pot asocia cu fenomenele oscilatorii: oscilare, legănarea, unduire,

alternanţă, vibrare (a vibra, vibraţie), pulsare (a pulsa, pulsaţie), balansare, pendulare, du-te-vino.
Această diversitate de cuvinte, care exprimă, de fapt, acelaşi lucru, dovedeşte că mişcarea
oscilatorie este cel mai răspândit tip de mişcare mecanică, întâlnit în natură şi bineînţeles şi în
tehnică, (care s-a inspirat din natură!). De asemenea mişcarea circulară, de revoluţie şi mişcarea
de precesie sunt mişcări periodice, ale căror proiecţii execută mişcări oscilatorii.
 2. MĂRIMI CARACTERISTICE MIŞCĂRII
OSCILATORII.
• Pentru a defini mărimile caracteristice mişcării
oscilatorii vom face referire la mişcarea circulară,
ale cărei proiecţii execută mişcări oscilatorii. Ca
obiect de studiu vom considera un pendul elastic
alcătuit dintr-un resort de constantă elastică k şi
un corp de masă m.
 MĂRIMILE CARACTERISTICE MIŞCĂRII
OSCILATORII SUNT:
• 1. Perioada – timpul în care corpul execută o oscilaţie completă.
Se notează cu T şi se măsoară în secunde, s. 2.
2.Frecvenţa – numărul de oscilaţii complete efectuate în timp de o
secundă. Se notează cu ν şi se măsoară 1rot/s=1s-1 =1Hz
3. Faza – unghiul la centru ωt + ɕ0 şi se măsoară în
radiani, rad 4. Faza iniţială –
unghiul iniţial la centru. Se notează cu ɕ şi se măsoară în radiani,
rad.
5. Elongaţia – distanţa, la un moment dat, faţă de poziţia de
echilibru. Se notează cu x, sau cu y şi se măsoară în metri, m.
6. Amplitudinea – depărtarea maximă faţă depoziţia de
echilibru. Se notează cu ±A şi se măsoară în metri, m.
7. Pulsaţia – este, de asemenea, o mărime caracteristică
fenomenelor periodice. Se notează cu ω, este proporţională cu
frecvenţa si se măsoară în 1s-1 =1Hz.
3. OSCILATORUL LINIAR ARMONIC IDEAL
(forţele de frecare se neglijează).
• Un corp care execută mişcare oscilatorie
se numeşte oscilator. Dacă mişcarea se
execută sub acţiunea unei forţe elastice:
Fe = ky
Dacă, în mişcarea lui, oscilatorul
armonic descrie o traiectorie linie dreaptă,
atunci oscilatorul armonic se numeşte
oscilator liniar armonic
 Pendulul gravitațional
• Pendulul gravitațional reprezintă un sistem fizic, format dintr-un corp de masă m suspendat de un punct fix printr-un fir de lungime l,
care efectuează o mișcare oscilatorie sub acțiunea forței gravitaționale. El a fost studiat pentru prima dată în profunzime de savantul
italian Galileo Galilei și aplicat în studierea mișcării corpurilor. Pendulul ideal reprezintă
un model matematic, unde se consideră că firul pendulului este inextensibil și nu are greutate proprie, iar corpul este punctiform și
toată masa sa este concentrată în punctul respectiv.
Mărimi fizice caracteristice
În cazul oscilațiilor de amplitudine mică perioada unei oscilații complete efectuate de pendulul galilean este dată de formula:

T≈2 π√ l
─
g
T = perioada (măsurată în secunde)π = 3,1415926... (raportul
dintre lungimea circumferenței unui cerc și diametrul lui)l = lungimea firului (exprimată în metri)g = accelerația gravitațională, aproximativ
9,81 m/s2 (depinde de locul de pe glob unde se efectuează măsurarea și de altitudine)
 Pendulul elastic
• Numim pendul elastic un sistem alcatuit dintr−un corp relativ dens, atasat de un corp aproape
perfect elastic si avand masa neglijabila.

• Legea perioadei pendulului elastic este:

• · m = masa corpului prins de resort ;
• · k = constanta de elasticitate a resortului.
Dupa cum vom mentiona ulterior, a fost necesar sa recurgem la oscilatii
intretinute,intrucat majoritatea oscilatoarelor au pierderi energetice, mai mici sau mai mari, in
functie de calitatea materialelor folosite si de mediul de utilizare.Aceste pierderi conduc la ceea ce
se numeste amortizare, adica atenuarea miscarilor de oscilatie, intr-o anumita perioada de timp.
• Teoretic, oscilatiile unui punct (sistem) material inceteaza dupa o perioada aproape infinita de timp,
insa in practica aceasta perioada este foarte scurta, deoarece daca amplitudinea scade sub o
anumita valoare, miscarea intregului ansamblu devine imposibila.
• Energia transmisa unui sistem oscilant,in cazul amortizarilor, este cheltuita ca lucru
mecanic necesar invingerii fortlor rezistente amintite anterior, fiin astfel necesara alimentarea cu
energie din exterior.Daca sursa energiei face parte din sistem, atunci acesta se numeste
autooscilant (ex.: ceasornicul cu pendul).
 Unde mecanice
• Unda nu efectuează transport de substanță, ci numai transport de energie! Undele
mecanice, transportă energie mecanică, fiind generate de perturbațiile mecanice ale
mediilor elastice. După natura perturbației şi modul de propagare al acestora, putem
clasifica undele în: a) Unde longitudinale, pentru care direcția de propagare a undei
coincide cu direcția de oscilație şi se propagă în toate tipurile de medii, dar sunt specifice
mediilor gazoase și lichide ex. undele sonore sau undele formate la suprafaţa apei.
Unda Tranversala: Se numesc unde transversale acele unde pentru
care elongația este o mărime vectorială care oscilează într-un plan normal pe direcția de
propagare.
 Reflexia si refractia undelor
• Formarea ecoului in interiorul unei pesteri si faptul ca auzim sunetele
chiar si cand stam cu capul in apa sunt exemple de reflexie, respectiv
refractie a undelor. Acestea apar la suprafata de separatie dintre doua
medii.
• Reflexia reprezinta fenomenul de schimbare a directiei de propagare a
unei unde atunci cand intalneste suprafata de separatie dintre doua medii,
unda intorcandu-se in mediul din care a provenit.
• Legile reflexiei:
• Directia de propagare a undei incidente (I), normala la suprafata de
separatie (N) si directia undei reflectate (R) sunt coplanare (incluse in
acelasi plan).
 Refractia
• Refractia reprezinta fenomenul de schimbare
a directiei de propagare a unei unde atunci
cand intalneste suprafata de separatie dintre
doua medii, unda trecand dintr-un mediu in
altul.
 Ecoul
• Ecoul este un fenomen acustic ce constă în repetarea prin reflexie a sunetului emis de o
sursă și perceperea lui ca un sunet distinct în raport cu sunetul primar.[1]
• Pentru ca sunetul reflectat de un obstacol să fie perceput distinct, ca ecou, el trebuie să se
întoarcă la ureche după ce a încetat perceperea sunetului inițial.
• Deoarece un sunet persistă în ureche cel puțin o zecime de secundă, sunetul reflectat va fi
perceput ca ecou doar dacă va ajunge la ureche după cel puțin 1/10 secunde de la
perceperea sunetului emis. Pentru ca un sunet foarte scurt să fie perceput ca ecou,
distanța până la un obstacol trebuie să fie de cel puțin 17 m, deoarece viteza sunetului în
aer este de cca. 340 m/s. Prin urmare, sunetul va parcurge distanța de 2x17=34 m în 1/10
secunde. De aceea, fenomenul ecoului auditiv este observat cel mai bine în munți sau într-
o sală goală de mari dimensiuni. În Munții Apuseni, o stâncă izolată pe culmea unui munte,
unde se formează un ecou, poartă denumirea de „piatră grăitoare”.[2]
• Dacă distanța până la obstacolul reflectant este mai mică de 17 m, sunetul reflectat va sosi
înainte de încetarea senzației auditive a sunetului direct, producând în ureche o prelungire
și o întărire a acestuia. În această situație, nu mai este vorba de ecou, ci de fenomenul
numit reverberație.
• Undele sonore sunt unde mecanice longitudinalece se propaga in medii solide lichide si gazoase.
Prin mediile solide, undele sonorepot f atat longitudinale, cat si transversale
 Principiul lui Huygens
• Christiaan Huygens a afirmat că o sferă de lumină în expansiune se comportă ca şi cum
fiecare punct al frontului de undă ar fi o sursa nouă de radiaţie de aceeasi frecvenţă şi
fază. Orice sursă primară de
unde poate fi înlocuită prin surse secundare, distribuite pe o suprafaţă închisă (de
obicei suprafaţa de undă) ce conţine sursa primară.
Cu alte cuvinte, toate punctele de pe un front de undă pot fi considerate ca surse
punctiforme pentru producerea de unde sferice secundare. După un anumit interval de
timp, noua poziţie a frontului de undă va fi dată de suprafaţa tangentă la aceste unde
secundare. A fost demonstrat pe baza teoriei
generale a elaticităţii pornind de la observaţia că perturbaţia iniţială ce se propagă într-un
mediu este reprodusă de toate punctele lui, atinse de undă.
Frontul
de undă coincide cu cel al undei primare şi reprezintă înfășurătoarea undelor secundare.
• Acest principiu a permis explicarea pe baza teoriei ondulatorii, a numeroaselor fenomene
cum ar fi: reflexia, refracţia, interferenţa, difracţia, refracția dublă