Mișcarea oscilatorie are loc cu transformarea energiei dintr-o formă în alta (energie cinetică în energie potențială și

invers). Mișcarea oscilatorie are loc cu transformarea energiei dintr-o formă în alta (energie cinetică în energie
potențială și invers).

Oscilatorul este corpul care efectuează oscilații.

Oscilația mecanică (vibrația) reprezintă mișcarea simetrică (de o parte și de alta) a unui corp față de o poziție de
echilibru, repetată periodic (la intervale de timp egale).

Oscilații forţate Se consideră mișcarea prezentată mai sus, introducând în plus o forță de întreținere
armonică în timp: 0 i  t F tF , (3.2-1)cos unde F0 0 este pulsația de întreținere. reprezintă
amplitudinea forţei excitatoare, iar

Oscilatiie intretinute sunt oscilatiile efectuate de un sistem oscilator excitant la care pierderile de energia sun
compensate din exterior continuu sau periodic
Exemple de oscilatori:

1. Pendul gravitațional: un corp suspendat de un fir inextensibil, ridicat într-o parte și lăsat liber, efectuează
oscilații în jurul poziției de echilibru (verticală).
Mişcarea pendulului este cea mai simplă mişcare oscilatorie.
Dacă deplasăm pendulul într-o parte şi apoi îi dăm drumul, el revine spre poziţia de echilibru, dar în virtutea inerţiei
îşi continuă drumul de cealaltă parte a poziţiei de echilibru, de unde apoi se întoarce.

2. Pendul elastic: un corp suspendat de un resort, tras în jos și lăsat liber, efectuează o mișcare în sus și în jos față
de poziția de echilibru.
3. Un leagăn scos din poziția de echilibru (verticală) execută mișcări de o parte și de alta față de această poziție.
4. O lamă elastică de oțel mișcată într-o parte se alungește și se comprimă și apoi revine la poziția de echilibru
datorită forței elastice.

5. O coloană de apă dintr-un tub U, dacă suflăm la gura unei ramuri se produce o denivelare a apei și
coloana de lichid oscilează de-o parte și de alta , sub acțiunea greutății sale.