Lumina - unda electromagnetica

1. Conceptul de unda
Conceptul de unda ne este foarte familiar. Daca dam drumul unei pietre intr-o apa statatoare, notam ca in jurul punctului unde a cazut piatra apar niste valuri circulare care cu timpul ajung la malul apei.

Parametrii ce caracterizeaza o unda sunt:

Lungimea de unda, notata cu , corespunde distantei intre doua creste de unda Amplitudinea, notata cu A, reprezinta inaltimea maxima a crestei fata de o linie de baza Frecventa, notata cu (niu), reprezinta numarul de unde ce trec printr-un punct in unitatea de timp.

2. Lumina ca unda
Prin lumina se intelege: radiatiile luminoase ce pot fi percepute de ochiul uman. Conform teoriei ondulatorii, propagarea luminii in spatiu se face prin intermediul undelor. Conform acestei teorii, produsul dintre lungimea de unda si frecventa este egal cu viteza luminii ce se noteaza cu c.

de unde rezulta Aceasta relatie ne arata ca frecventa si lungimea de unda sunt invers proportionale.

Radiatiile luminoase de diferite lungimi de unda sunt percepute de ochiul nostru sub forma de lumini de culori diferite .

De exemplu o radiatie cu lungimea de unda de 650 nm este perceputa ca lumina rosie in timp ce o radiatie cu lungimea de unda de 410 nm reprezinta o lumina de culoare violet (Tab. 1).

Lumina alba, de exemplu cea produsa de catre soare sau de catre un filament incandescent al unui bec, e constituita dintr-o amestecatura de culori.

Culorile ce constituie lumina alba pot fi individuate cu ajutorul fenomenului numit dispersie a luminii.

Curcubeul este un spectru continuu ce se formeaza in urma dispersiei luminii in picaturile de apa prezente in atmosfera.

In figura de mai jos este reprezentata scara frecventelor si a lungimilor de unda a undelor electromagnetice (spectrul electromagnetic) de la undele radio la razele .

Lumina vizibila, dupa cum se observa, reprezinta doar o mica parte din spectrul undelor electromagnetice.

3. Difractia luminii
Teoria naturii ondulatorii a luminii gaseste o confirmare experimentala in fenomenele de difractie. Difractia poate fi definita ca interferenta constructiva sau distructiva a undelor de lumina.

Fenomenul de difractie este evidentiat cand lumina alba ajunge pe un disc de plastic rigid pe care au fost create niste urme paralele si apropiate intre ele, ca intr-un Compact Disk (CD).

4. Natura corpusculara a luminii

Cand lumina interactioneaza cu materia dezvaluie o natura corpusculara, adica poate fi considerata ca fiind formata din granule de energie, carora Albert Einstein (1879-1955), in 1905 le-a dat numele de cuante de lumina sau fotoni. Fiecare cuanta are o energie ce depinde de culoarea radiatiei, adica e proportionala cu frecventa (), dupa ecuatia formulata in 1900 de catre Max Planck (1858-1947):

5. Atomul lui Bohr

Fizicianul danez, Niels Bohr (1885-1962), in anul 1913, pentru a explica stabilitatea atomilor a propus un model atomic ce se bazeaza pe urmatoarele ipoteze: electronii se mic n jurul nucleului n orbite fixe (stri staionare); electronul poate absorbi energie i astfel face un salt pe o alt stare staionar (orbit) cu un nivel superior de energie; electronul poate cdea n starea staionar original emind n acest caz radiaie electromagnetic (fotoni); electronul poate avea numai anumite niveluri de energie.