Sunteți pe pagina 1din 3

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga

În sens larg, modernism înseamnă apariţia formelor inovatoare în planul creaţiei


artistice, forme care se opun, de regulă, tradiţiei ( tradiţionalismului ); din această
perspectivă, toate curentele literare care au dominat începutul şi prima jumătate a
secolului al XX-lea fac parte din modernism: simbolismul, expresionismul,
suprarealismul, futurismul, dadaismul, imagismul.
Lucian Blaga este unul dintre inovatorii liricii române, mai ales în plan formal.
Poetul ilustrează, mai ales în prima parte a creaţiei sale, curentul literar expresionist, care
se traduce prin expansiunea eului liric la nivel universal, printr-o participare intensă la
tainele lumii şi prin trăirea adâncă a misterului universal.
Alaturi de alte creatii lirice reprezentative ale literaturii interbelice precum
‘’Flori de mucigai’’ de T.Arghezi sau ‘’Joc secund’’ de I.Barbu , ‘’Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii’’ de L.Blaga face parte din seria artelor poetice moderne.
Poezia deschide volumul ‘’Poemele luminii’’ cu care L.Blaga debuteaza in 1919 si
are rolul unui veritabil program literar , realizat insa cu mijloacele poeticului.
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea
despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei
sale, într-un limbaj literar care-l particularizează.
Caracterul modern al poeziei provine in primul rand din viziunea poetului privind
lumea si conditia fiintei umane. Substratul de semnificatii filozofice este vizibil, poetul
realizand o analiza lirica a celor doua tipuri de cunoastere, paradisiaca si luciferica prin
care omul se poate raporta la mister. Asumandu-si conditia de creator de mistere , omul
se situeaza de partea cunoasterii luciferice care inseamna imbogatirea lumii prin mistere
si protejarea tainelor prin creatie. Asadar rolul creatorului – poet este sa imbogateasca
tainele prin metafore revelatorii.Sentimentul poetic este de contopire cu esenta lumii , iar
la baza cunoasterii se afla iubirea.Aceste idei se vor regasi ulterior si in plan teoretic in
lucrarea ‘’Cunoasterea luciferica’’(1933) din ‘’Trilogia cunoasterii”.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetic ain fata marilor taine ale Universului:
cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire (comunicarea
afectiva totala).
Titlul poeziei este format dintr-o metafora revelatorie ce simbolizeaza lumea de
mistere.Pronumele personal ‘’eu’’ este asezat orgolios la inceputul titlului in conformitate
cu orientarea expresionista a poetului.Forma negativa a verbului ‘’nu strivesc’’ exprima
de la inceput refuzul cunoasterii rationale si optiunea pentru cunoasterea
poetica.Metafora ‘’corola de minuni’’semnifica prin ideea de cerc , perfectiunea lumii.
Titlul este reluat in primul vers al poeziei , sensul sau fiind imbogatit prin integrarea
intr-o serie de antiteze si totodata intr-un lant de metafore care se intregeste prin
concluzia din final.
Fiind o poezie de tip confesiv , lirismul este subiectiv si se realizeaza prin marci
specifice , pronumele si verbele la pers I sg : ‘’eu nu strivesc’’.Alte mijloace ale
afectivitatii sunt : rasturnarile de topica , organizarea versurilor dupa mesaj , dizlocarile
sintactice , alternarea pers.I sg. cu pers. a III-a pl. , face distincitia intre cele doua tipuri
de cunoastere.
Compozitional poezia este formata din trei secvente lirice marcate prin scrierea
cu majuscula a versurilor.Poetul valorifica aici o tehnica modernista preluata din logica
filozofica astfel incat afirmatia initiala este urmata de o ampla comparatie si se incheie
print-o concluzie sustinuta cu tarie.
Prima secventa lirica este formata din 5 versuri ce exprima atitudinea eului liric fata de
misterele lumii.Verbele la forma negativa ‘’nu strivesc’’ , ‘’nu ucid’’ sugereaza refuzul
cunoasterii rationale ‘’cu mintea’’ de tip paradisiac.Metafora ‘’calea mea’’ se refera la
destinul asumat al creatorului iar enumerarea de metafore ‘’flori’’ , ‘’ochi’’ , ‘’buze’’ si
‘’morminte’’ simbolizeaza elementele fundamentale ale universului ce constitue surse de
inspiratie ale creatorului poet : frumosul trecator al vietii (floare) , conditia umana situata
intre cunoastere mentala si sentiment (ochi si buze) si moartea (morminte).
A doua secventa poetica se construieste pe baza unei antiteze intre ‘’eu’’ si
‘’altii’’.Metafora ‘’luminii’’ prezenta inclusiv in titlul volumului se refera la cunoastere :
‘’lumina mea’’ simbolizeaza cunoasterea luciferica , poetica prin care lumea se
imbogateste de mistere iar ‘’lumina altora’’simbolizeaza cunoasterea rationala ,
paradisiaca ce distrugele misterele.In mod corespunzator se creeaza doua serii de verbe in
antiteza cu sensuri metaforice : in lumina mea ‘’nu stiveste’’ , ‘’sporeste’’ , ‘’mareste’’ ,
‘’imbogateste’’ , ‘’iubeste’’ (‘’nu sugruma’’ , ‘’nu stiveste’’ , ‘’nu ucide’’ ) ; lumina
altora ‘’sugruma’’ , ‘’stiveste’’ , ‘’ucide’’ (‘’nu sporeste’’ , ‘’micsoreaza’’ , ‘’nu
imbogateste’’ , ‘’nu iubeste’’).Folosirea verbelor la prezent (prezent etern si prezent
gnomic) plaseaza eul liric intr-o relatie definita si asumata cu lumea.
Antiteza este marcata si de conjunctia adversativa ‘’dar’’ , urmata de pronumele
personal ‘’eu’’ a carui reluare insotita de afirmatia – cheie ‘’cu lumina mea sporesc a
lumii taina’’ afirma optiunea eului liric pentru cunoasterea de tip luciferic si atitudinea sa
creatoare fata de misterele lumii (metafora luminii – cunoasterea este prezenta inclusiv in
titlul volumului).
Centrul poeziei este format dintr-o ampla comparatie ce are rolul de a concretiza
afirmatia – cheie de mai sus.Cunoasterea care imbogateste lumea de mistere este
asemanatoare cu lumina lunii care nu dezvaluie , ci mai degraba invaluie natura
pastrandu-i neatins misterul.Ideea poetica contine mai multe metafore specifice
imaginarului liric blagian: ‘’luna’’ , ‘’noapte’’ , ‘’zare’’ , ‘’mister’’ , ‘’fiori’’.
Ultima secventa lirica are rol de concluzie si defineste cunoasterea poetica
(luciferica) ca un act de contemplare (‘’sub ochii mei’’) si de iubire ‘’caci eu iubesc / si
flori si ochi si buze si morminte’’.Expresivitatea si puterea de sugestie specifice poeziei
moderniste se regasesc si aici la toate nivelurile limbajului.
La nivel morfo-sintactic , situarea pronumelui ‘’eu’’in pozitie initiala si repetarea
lui de sase ori subliniaza constiinta de sine prin care eul liric creator se autositueaza in
raport cu lumea ; prezenata conjunctiei coordonatoare ‘’si’’ de zece ori in poezie
accentueaza mesajul liric sustinand totodata caracterul sau gnomic ( de cunoastere ).
La nivel lexico-semantic se observa folosirea unor cuvinte abstracte.Campul semantic
al misterului este prezent pe tot parcursul poeziei si format din metafore cu rol
modelator ‘’corola de minuni’’ , ‘’tainele’’ , ‘’nepatrunsul ascuns’’ , ‘’intunecata zare’’ ,
‘’neintelesuri’’.
In ce priveste nivelul stilistic , limbajul artistic pune permanent in relatie imaginile
lirice cu un plan filozofic secundar.O particularitate este metafora limbajului si incarcarea
cuvintelor cu semnificatii din sfera misterului.
La nivel prozodic , modernismul se evidentiaza prin eliberarea de regulile
calsice.Poezia contine douazeci de versuri libere cu metrica variata , masura inegala iar
ritmul interior urmeaza fluxul ideilor.
In concluzie ‘’Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de Lucian Blaga este o
creatie modernista definitorie pentru prima etapa lirica ; in acelasi timp este o arta poetica
deoarece pune problema conditiei creatoare a omului in care poezia devine un instrument
de revelare a misterelor lumii.