EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII, de Lucian Blaga

- modernism

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii i nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntlnesc n calea mea n flori, n ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrum vraja neptrunsului ascuns n adncimi de ntuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micoreaz, ci tremurtoare mrete i mai tare taina nopii, aa mbogesc i eu ntunecata zare cu largi fiori de sfnt mister i tot ce-i neneles se schimb-n nenelesuri i mai mari sub ochii meicci eu iubesc i flori i ochi i buze i morminte.

Prezentarea generala a curentului

In perioada interbelica, in poezia romaneasca au existat doua curente: modernismul (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu) si traditionalismul (Vasile Voiculescu, Ion Pillat). Modernismul are la baza Teoria Sincronismului, lansata de Eugen Lovinescu, si porneste de la necesitatea aducerii poeziei romanesti la nivelul celei europene. Acest curent aduce o serie de inovatii precum aria tematica filozofica (conditia umana, creatia, trecerea timpului si cunoasterea), ambiguitatea limbajului, prezenta metaforei-cheie, iar versificatia traditionala este abandonata in favoarea ingambamentului , versului alb sau versului liber, organizare astrofica si masura variabila.

Introducere opera

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul de debut al lui Blaga, Poemele iubirii (1919) si preia ideea filozofica a dualitatii cunoasterii (cunoasterea paradisiaca si cea luciferica) cu mijloace specifice lirismului.

Tema si motive literare

Tema textului este creatia, textul fiind o arta poetica moderna in care eul liric isi exprima conceptia despre creatie si opteaza pentru cunosterea luciferica.

Tipul de lirism

Tipul de lirism abordat de Blaga este cel subiectiv, aparand un procedeu specific liricii moderniste, numit exacerbarea eului liric. Astfel, pronumele personal eu apare de foarte multe ori in poezie cu rol de emfaza a caracterului de confesiune a discursului liric. Prezenta acestui pronume chiar in titlu accentueaza ideea ca alegerea cunoasterii luciferice este o optiune personala, individuala.

Explicarea titlului

Titlul este o structura metaforica si sintetizeaza ideea poetica centrala; metafora corola de minuni se refera la perfectiunea

universului inconjurator prin asocierea cu simbolistica notiunii de cerc. Verbul dur folosit la forma negativa cuprinde ocondamnare implicita a celor care incearca sa distruga misterele lumii, explicandule rational.

Comentarea secventelor lirice + Caracteristici ale limbajului poetic

Din punct de vedere structural, poezia are trei secvente lirice, ordonate pe baza unei antiteze intre lumina mea (cunoasterea luciferica) si lumina altora (cunoasterea paradisiaca). Incipitul poeziei corespunde primului termen al antitezei si ilustreaza alegerea eului liric , dar si condamnarea subtila a celor care opteaza pentru ratiune. Astfel, verbele nu strivesc si nu ucid, asociate sintagmei cu mintea, reliefeaza distrugerea misterelor prin incercarea de a le rezolva. Enumeratia de metafore din finalul secventei initiale reprezinta de fapt elementele lumii care nu pot fi nici intelese, nici receptate vreodata pe cale rationala: frumusetea (flori), sufletul (ochi), iubire (buze),amintiri si moarte (morminte). Cea de-a doua secventa lirica este dedicata prezentarii celui de-al doilea termen al antitezei: lumina altora. Dezaprobarea eului liric fata de cunoasterea paradisiaca se face atat prin verbul sugruma cat si prin metafora adancimi in intuneric. Conjunctia adversativa dar, ca si reluarea pronumelui de persoana I singular eu marcheaza trecerea la a treia secventa lirica si, deci, revenirea la lumina mea. Se observa o antiteza la nivelul verbelor; daca pentru cunoasterea paradisiaca se utilizeaza verbe cum ar fi: ucid, strivesc, sugruma, pe cand pentru a descrie cunoasterea luciferica apar cuvinte precumsporesc, mareste si iubesc. Inventivitatea stilistica a autorului reiese si din modul in care el foloseste in poezie un camp semantic metaforic al ideii de mister: corola de minuni,, taine, a lumii taina, vraja nepatrunsului ascuns si intunecata zare. Pentru a explica mai bine semnificatiile motivului literar al luminii, Blaga plaseaza intre liniile de pauza o larga structura apozitiva (explicativa) in carecompara tipul luciferic de cunoastere cu lumina lunii. Spre deosebire de lumina

solara, cea a lunii lasa loc imaginatiei astfel incat fiecare individ isi poate proiecta sensibilitatea si personalitatea asupra obiectului pe care il contempla. Finalul poeziei are rol de concluzie, desi cuprinde o propozitie cauzala, introdusa prin caci. Eul liric opteaza, asadar, pentru cunoasterea luciferica bazata pe iubire, pe sentimente; repetarea enumeratiei de metafore asigura simetria dintre secventele I si III.

Elemente de prozodie (versificatie)

Din punct de vedere prozodic , poezia respecta toate trasaturile modernismului: vers liber, ingambament, masura variabila siorganizare astrofica.

Analiza pe niveluri de interpretare

Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui eu in pozitie initiala si repetarea de sase ori in poezie, sustine caracterul confesiv si (auto)definirea relatiei eu-lume. Conjunctia si, prezenta in zece pozitii confera cursivitate discursului liric si accentueaza ideile cu valoare gnomica.Topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice) evidentiaza optiunea pentru o forma de cunoastere: iubirea, creatia. La nivel lexico-semantic se observa terminologia abstracta, lexicul imprumutat din sfera cosmicului si a naturii este organizatca forme sensibile ale cunoasterii (Stefan Munteanu). Campul semantic al misterului este realizat prin termeni/struncturi lexicale cu valoare de

metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, a lumii taina, intunecata zare, sfant mister, ne-nteles, ne-ntelesuri si mai mari. Opozitia lumina-intuneric releva simbolic relatia: cunoastere poetica (prin iubire si creatie) cunoastere logica.

Concluzie

In concluzie, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este reprezentativa pentru modernismul interbelic prin tema filozofica (creatia), exacerbarea eului liric, prozodie si prezenta metaforei-cheie.