ENIGMA OTILIEI - 1938 – GEORGE CĂLINESCU

PĂRINȚII OTILIEI – titlu inițial

ROMAN OBIECTIV DE TIP BALZACIAN

Timp și spațiu: într-o seară de iulie 1909, în București, pe strada Antim (modelul balzacian al cercurilor
concentrice – descrierea străzii, a casei și a personajelor)

Perspectivă narativă: obiectivă, pers. a III-a, narator omniscient, heterodiegetic, focalizare zero, viziune
dindărăt

Teme: moștenirea, iubirea, paternitatea, tema socială, frescă a societății bucureștene de la înc sec al XX-lea

Limbaj: colocvial, intelectualizat, citadin

Elemente de structură:

 Roman circular – simetria incipit-final prin prezentarea casei lui Costache prin ochii lui Felix
 Tehnica înlănțuirii și alternanței planurilor
 Prezența tipurilor umane: avarul (Costache), arivistul (Stănucă Rațiu), „baba absolută fără cusur în
rău” (Aglae), fata bătrână (Aurica), moșierul, nobilul autentic (Pascalopol), intelectualul (Felix).
 Tehnica „oglinzilor paralele”: mai multe puncte de vedere asupra unui personaj
 Analiza psihologică: monolog interior și stil indirect liber
 Roman monografic
 Bildungsroman
 Roman de observație socială
 Antiteza: Felix-Stănică, Otilia-Aurica
 Roman de inspirație citadină
 Problematica intelectualului

Felix Sima Otilia Mărculescu

Leonida Aglae
Pascalopol Costache
Olimpia Stănică R. Giurgiuveanu

Aurica TULEA
Simion
Titi