DACIA LITERARĂ – „INTRODUCŢIE”

In introducere la Alexandru Lapusneanul

Revista „Dacia literară” a apărut la Iaşi, în 1840, reprezentând din punctul de

vedere al importanţei ideilor promovate, în ciuda apariţiei eferme, un adevărat program
al romantismului românesc.
Doctrina estetică este concretizată în articolul numit „Introducţie”, în care Mihail
Kogălniceanu expune idealurile revistei, ce se doreşte o tribună a creaţiei literare din
toate provinciile româneşti. Aşadar, înainte de realizarea politică a Unirii, în climatul în
care ideile unioniste deveniseră un ideal îndepărtat, dar bine conturat, se reuşeşte
realizarea unei unificări literare, pentru că revista publică într-adevăr nu numai scriitori
moldoveni, ci şi din celelalte provincii româneşti, spre exemplu, este publicată poezia
lui Grigore Alexandrescu, scriitor muntean – „Anul 1840”.
De asemenea, revista va impune în literatură spiritul critic, în încercarea de a
promova numai operele originale, deoarece, observă Kogălniceanu – „traducerile nu
fac o literatură.” Spiritul critic constă în trecerea în plan secund a autorului şi a
aspectelor biografiei sale, singurul criteriu fiind cel al valorii.
Cea mai importantă parte a acestui articol este însă cea în care Kogălniceanu
propune scriitorilor sursele de inspiraţie ale operelor, surse care sunt tocmai cele ale
esteticii romantice: prezentarea trecutului glorios al poporului, tema naturii, bogăţia
credinţelor, practicilor şi operelor folclorice. Nu numai că întâlnim aici teme
romantice, dar se conturează şi promovarea unui „specific naţional”, care este în fapt
cel care aduce unicitatea unei literaturi în ansamblul creaţiei artisitice universale.
Revista reprezintă nu numai un „inventar” teoretic, dar ilustrează şi practic, prin
operele literare publicate, principiile susţinute. Astfel, în paginile revistei este publicată
nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul”, scrisă de Costache Negruzzi, nuvelă care,
din punctul de vedere al speciei, rămâne încă neegalată. De asemenea, aici publică
Vasile Alecsandri o altă nuvelă romantică, de data aceasta cu un subiect plasat în
contemporaneitate, dar desfăşurată într-un alt spaţiu geografic – „Buchetiera din
Florenţa”.
Aşadar, prin ideile conţinute, chiar dacă revista a fost suprimată după numai trei
numere, dar şi prin publicarea unor adevărate modele pentru tinerii scriitori români,
revista ieşeană reprezintă fundament în constituirea unei literaturi naţionale originale şi
valoroase.