Subiectul al II-lea, bacalaureat (pe ceea ce trebuie să punem accentul!

)
Perspectiva narativă
Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o
reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a III-a)/ subiectivă (persoana I),
acţiunea/ întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a)/ subiectiv (persoana I),
semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi (verbe şi pronume la persoana I/ a III-a-exemple).
Naratorul în aceste perspective poate fi:
-omniscient, omniprezent, homodiegetic, subiectiv, intradiegetic, narator-personaj (persoana I);
-omniscient, obiectiv, neimplicat în acţiune, martor la evenimente, heterodiegetic, extradiegetic
(persoana a III-a).
Comentarea ideii poetice prin evidenţierea relaţiei cu textul şi mijloacele artistice
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(morţii, trecerii inexorabile a timpului, naturii, comuniunii
omului cu natura, iubirea, iubirea pierdută, arta poetică, condiţia poetului, creaţia), specifică unui
poet, care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă X (ce figură de stil?-
metafora ,,muzică de toamnă’’sugestie a unei atmosfere sumbre, melancolice). În aceeaşi ordine de
idei, Y (epitetul ,,note dulci’’evidenţiază speranţa eului liric, însă dispare orice posibilitate de salvare).
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Z transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu elementele...
Rolul indicaţiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul
actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic. În textul fragmentar
prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii privind decorul (ex.de citate),
elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare.
Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare
ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala
ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate
pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor
indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă,
ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Rolul indicațiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul
actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic. În textul fragmentar
prezentat selectat din opera ,,Iorgu de la Sadagura’’, acestea au rol descriptiv, surprinzând mișcările
agitate ale personajelor, care stârnesc comicul de situație (,,intră și se aruncă în brațele moșului
său’’, ,,căutând cu lornionul la Gângu’’).Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale, care
fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: (,,plângând’’, ,,îl
sărută’’).
Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Iorgu de la Sadagura’’ este semnificativ pentru
prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi
în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Semnificațiile textului, evidențiind două mijloace/procedee artistice
Textul liric ,,Pe mare’’ de Vasile Alecsandri se centrează pe tema iubirii pierdute, specifică unui poet
care vrea să sensibilizeze cititorul. Îndrăgostitul nu poate vedea nimic în absența persoanei dragi.
Încă din incipitul poeziei se remarcă invocația retorică ,,Scump înger!’’, care accentuează absența
perechii, dar și lipsa unui răspuns din partea acesteia. În aceeaşi ordine de idei, epitetul în
inversiune ,,neagra ceață’’ sugerează spațiul neprielnic al suferindului și în care este obligat să
trăiască în absența iubitei.
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Alecsandri transmite sentimente
de tristețe, de dor faţă de iubita și de dragostea pierdute.
Semnificațiile textului, evidențiind două mijloace/procedee artistice
Textul liric ,,Poezia’’ de I.H.Rădulescu se centrează pe tema condiției poetului în lume, specifică
unui poet pașoptist. Încă din incipitul textului, metafora ,,libertatea mumă a fericirii fac’’constituie
implicarea artistului în istoria poporului. Enumerația ,,La câmp și la cetate (...) În carceri pe
ruine’’sugerează capacitatea vocii lirice de a traduce estetic viața și aspirațiile întregului popor. În
aceeaşi ordine de idei, inversiunea ,,pe-ale ei ruine în pace mă așez’’ ilustrează capacitatea locurilor
care au fost martore evenimentelor glorioase din trecut. Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a
mesajului poetic, astfel, Rădulescu dorește să ofere un mesaj esențial receptorilor, invitându-i la
înfăptuirea idealurilor naționale.
Subiectul al II-lea
Mihu este personajul principal al textului fragmentar al operei literare ,,Gura satului’’ de Ioan Slavici,
deoarece participă la acțiune, iar autorul îşi exprimă prin intermediul lui viziunea despre lume,
atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile.
Întreg discursul se focalizează pe conflictul interior al lui Mihu, evidențiind obligațiile pe care le are
ca tată și cutumele sociale de a-și mărita fata. Pe de o parte, se remarcă, în construcția
personajului, caracterizarea directă făcută de narator ,,necăjit și frământat de gânduri’’, sugerând
zbuciumul pe care-l are și dorința de a găsi o soluție. Pe de altă parte, caracterizarea indirectă, prin
fapte ,,el mormăia ca un urs îndârjit’’, arătând condiția de introvertit a unui erou incapabil să-și
exteriorizeze zbuciumul.
Semnificațiile textului, evidențiind două mijloace/procedee artistice
Textul liric ,,Luna iese dintre codri’’ de Mihai Eminescu se centrează pe tema naturii și a iubirii
neîmplinite, specifică unui poet romantic. Încă din incipitul textului se remarcă personificarea ,,Și-s
cu neguri îmbrăcate/Lac, dumbravă și pădure’’constituie umanizarea unei naturi capabile să reflecte
trăirile ființei. Epitetul ,,Stele tremurânde’’sugerează trăirile și emoțiile îndrăgostitului, iar metafora
,lințolii de zăpadă’’ ilustrează participarea întregii naturi la dezintegrarea interioară a suferindului, a
cărui iubire se situează sub auspiciile morții. Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului
poetic, astfel, Eminescu dorește să ofere un mesaj esențial, care arată supliciul absolut al eului
poetic, frământat de solitudine ,, Ah, mă simt atât de singur!’’
Subiectul al II-lea/IDEEA POETICĂ ȘI DOUĂ PROCEDEE DE REALIZARE ARTISTICĂ
Poezia citată se centrează pe tema naturii, dar și a condiției umane. Încă din incipitul textului, este
evocată comuniunea dintre eul liric și o natură capabilă să-i oglindească trăirile, idee redată cu
ajutorul exclamației retorice: ,,O, desfrunzirile din urmă!’’. În plus, epitetul dublu ,,nori haotici și
obscuri’’ sugerează o disoluție a ființei, care se produce sub îninrâurirea nefastă a anotimpului
automnal, simbol al tristeții, fapt reieșit și din epitetul ,,zări murinde’’. Imaginea auditivă ,,avântul
surd’’ denotă, în aceeași ordine de idei, condiția nefericită a unui subiect liric înstrăinat de sine și de
alteritate.
Rolul indicaţiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul
actorilor. Acestea constituie o caracteristică aparte a genului dramatic. În textul fragmentar prezentat
selectat din opera ,,Danton’’, acestea au rolul/notează succint detalii privind elemente nonverbale,
precum: expresia feței și limbajul trupului (,,a rămas cu fața nemișcată, o privește simplu’’, ,,îl
strânge cu mâinile ei mici și albe’’), gesticulaţia (,,își trece mâna prin păr ca sufocat, uriaș, slut, se
frânge hidos, cu capul în piept’’). Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac
referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii (,, îl privește cu emoție’’), ale unor stări de
spirit: râsul (,,surâzând pe gândite’’ ,,surâde mereu, calm, cald’’).
Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Danton’’ este semnificativ pentru prezentarea
acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura
propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Perspectiva narativă
Textul fragmentar selectat din opera ,,În vreme de război’’ de I. L. Caragiale aparţine genului epic,
iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a III-a), iar
acţiunea/ întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a), semnificativi fiind indicii
morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,începuseră’’, ,,credea’’, ,,găsise’’ şi pronume la
persoana III-a ,,îi’’. Naratorul este omniscient, omniprezent și extradiegetic, care evocă ferocitatea
condamnabilă a hoților, care nu își impun niun fel de limită în propriile abateri, devalizându-l inclusiv
pe Popa Iancu din Podeni, tentați de bunăstarea notorie a preotului. Cu toate acestea, tâlharii sunt
sancționați narativ, fiind sugerată pedeapsa care îi așteaptă.