Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracterizare Harap-Alb
Despre autor: Ion Creangă este unul dintre marii clasici ai literaturii române care s-au
afirmat în cercul literar “Junimea” în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acesta este
un scriitor realist, care a reușit să ridice proza românească pe aceleași culmi pe care
Eminescu propulsase poezia.
Criticul literar Garabet Ibrăileanu l-a numit ,,un Homer al nostru”, opera sa fiind o
epopee în care trăiesc credințele, datinile, obiceiurile, limba, morala și filosofia
poporului.
Introducere: Una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ion Creangă este
,,Povestea lui Harap-Alb”, apărută în revista ,,Convorbiri literare” în anul 1877 din
dorința de a valorifica literatura populară și de a materializa ideologia realistă.
Temă: Opera este un basm cult. Tema generală a basmelor, lupta dintre bine și rău
ocupă un loc secundar în ,,Povestea lui Harap-Alb” deoarece nu există o confruntare
directă între erou și forțele răului, el fiind ajutat în toate probele la care este supus de
către prietenii pe care și-i făcuse.
Astfel, tema centrală a basmului este călătoria inițiatică a eroului, fiecare secvență
narativă devenind un moment esențial în inițierea acestuia.
Moral: este un erou tipic de basm prin bunătate, generozitate, curaj dar se deosebește
prin faptul că rămâne în sfera umanului, având defecte. El își dovedește moralitatea prin
respectarea cuvântului dat.
Caracterizare:
Protagonistul este caracterizat atât în mod direct, cât și indirect, fiind construit dintr-o
sumă de calități și defecte.
Directă:
1) El este caracterizat direct de către narator: ,,Fiul craiului, boboc în felul său”, de aici
reieșind statutul său de neinițiat.
2) Din punct de vedere fizic, este caracterizat de verișoarele sale prin vocea
naratorului: ,,Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută”, evidențiindu-se
astfel diferența dintre el și Spân.
Indirectă:
- Mai târziu, acesta capătă numele de ,,Harap-Alb”, fiind prezentat drept un ucenic
ce se află în - etapa parcurgerii drumului –
Conflict: Conflictul în care este angrenat protagonistul este unul exterior, care se
extinde la nivelul întregului univers creat de către autor. Acesta este un conflict între
forțele binelui și forțele răului, avându-i ca exponenți pe Harap-Alb și pe Spân, finalul
încheindu-se cu biruința celui devenit împărat. Astfel, Spânul este ,,răul necesar” în
evoluția protagonistului.
Scene:
2) A doua scenă semnificativă este cea a morții, finalul fiind anticipat de cuvintele
Spânului încă din prima secvență: ,,până când vei muri și iar vei învie”. Moartea
eroului evidențiază lipsa puterilor supranaturale, el fiind ajutat de obiectele
miraculoase și fata de împărat. Harap-Alb este astfel un erou atipic de basm,
calul fiind cel ce ucide Spânul, săvârșindu-se justiția divină. Învierea fiului de crai
nu are însă în loc decât în momentul în care el trăiește experiența limită a iubirii
cu ajutorul fiicei Împăratului Roșu. Această scenă este importantă deoarece
marchează sfârșitul jurământului și al condiției umilitoare de rob. Renașterea
personajului poate fi asemănată cu cea a păsării Phoenix, care a renăscut din
propria cenușă, ea subliniind în același timp caracterul fantastic al operei. Harap-
Alb moare în vechea sa personalitate, supusă erorii, pentru a renaște stăpân pe
sine, inițiat în tainele vieții și ale morții.