Caracterizarea lui Harap-Alb

Curentul literar:
Basmul cult este o specie a genului epic in proza, ce contine toate trasaturile
basmului popular, cum ar fi personaje purtatoare de valori morale, actiune
complexa, clisee compozitionale, repere temporale si spatiale mitice si victoria
binelui asupra raului. Basmul cult are insa un autor determiant, care preia tiparul
narativ al basmului popular, dar il reorganizeaza conform propriei viziuni.
Aparitia:
‘’Povestea lui Harap-Alb'’ de Ion Creanga a aparut in revista ‘’Convorbiri
literare’’, in anul 1877. Este un basm cult particularizat prin viziunea si stilul
propriu al lui Creanga: oralitate, umor si dulcele grai moldovenesc.
Caracterizarea:
Personajul principal, eponim al basmului este Harap-Alb, are un loc central in
desfasurarea epica, celelalte personaje evoluand din perspectiva rolului pe care il
joaca in formarea acestuia.
Ipostazele sociale in care este prezentat pot fi asimilate etapelor
initierii(bildungsroman) : fiu de crai, sluga, petitor, imparat. Trecerea de la un
statut social privilegiat la unul inferior, dificil, este asociata in antiteza cu
imbogatirea interioara, pentru ca in final valoarea celor doua planuri, material si
spiritual, sa coincida ca dreapta recompensa.
Statutul moral al personajului scoate in evidenta calitatile sale, cum ar fi
loialitatea, fidelitatea fata de stapan, care se manifesta de fiecare data cand, desi
are posibilitatea sa fuga de Span, el se intoarce si aduce chiar si comorile obtinute.
Psihologic, Harap-Alb este initiatul, tanarul care trebuie sa isi formeze
caracterul. Desi se plange de soarta sa, si-o asuma si persevereaza in infruntarea
acesteia. El are psihologia omului care sufera pe nedrept, dar care incearca sa
rezolve aceasta situatie cu mijloacele cinstei, curajului si bunatatii.
Doua secvente reprezentative:
O prima secventa reprezentativa este scena fantanii, in care Spanul il
ademeneste pe mezin sa coboare in racoare, dandu-i drumul numai dupa ce craiul
accepta sa-si schimbe identitatile. Mezinul ajunge astfel sluga si este numit de
stapan Harap-Alb, iar Spanul devine fiu de crai. Schimbul de identitati semnifica
inceputul perioadei de initiere, in care, sub indrumarea Spanului, Harap-Alb
castiga experienta pentru a deveni imparat.
O alta secventa semnificativa este scena finala, in care fata Imparatului Ros
dezvaluie identitatile reale ale celor doi, iar Spanul il decapiteaza pe Harap Alb.
Fata il va invia pe crai, iar calul anihileaza raufacatorul. Moartea simbolica a
craiului inseamna terminarea perioadei de initiere. Scena ilustreaza atat victoria
binelui asupra raului, cat si maturizarea protagonistului, deoarece calul nazdravan
putea omori Spanul oricand, insa acesta era necesar pentru formarea tanarului.
Doua elemente de structura:
Tema:
Tema clasica este triumful binelui asupra raului este imbogatita de viziunea
realista a autorului.
Titlul:
Tematic vorbind, titlul este semnificativ, intrucat ‘’Povestea lui Harap-Alb'’ este
de fapt povestea maturizarii craiului. Structura Harap-Alb este un oximoron, rob
alb , in care harap reprezinta statutul craiului pe parcursul calatoriei sale spre
maturizare, iar albul simbolizeaza originea sa nobila si inocenta.
Modalitati de caracterizare:
Modalitatile de caracterizare a personajului sunt cele consacrate de textul epic:
directe si indirecte. Astfel, prin caracterizarea directa aflam de la narator ca
Harap-Alb este ‘’boboc, in felul sau’’, iar pe cal il numeste fricos. In ceea ce
priveste faptele, vorbele si comportamentul personajului, se dezvaluie o serie de
trasaturi, de exemplu bunatatea sa, care se manifesta oricand vede o fiinta in
nevoie, cum ar fi albinile sau furnicile.
Concluzia:
In concluzie, prin tema si prin constructia personajelor, basmul cult ‘’Povestea
lui Harap-Alb'’ , ramane una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ion
Creanga, de o valoare incontestabila in literatura romana.