Povestea lui Harap-Alb - 1877

De Ion Creanga
-basm cult-

Basmul este specie a genului epic de mari dimensiuni, in proza, apartinand

atat literaturii populare, cat si celei culte, in care sunt povestite intamplari fantastice
intr-un timp si spatii vag precizat, la care participa personaje inzestrate cu trasaturi
reale si supranaturale, reprezentand fortele binelui care sunt mereu in conflic cu
fortele raului, pe care in cele din urma le inving.
Ion Creanga a fost un scriitor roman cunoscut datorita maiestriei basmelor,
povestilor si povestirilor sale. Acesta este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii
romane, mai ales datorita operei sale autobiografice “Amintiri din Copilarie”.
“Povestea lui Harap-Alb” a aparut in 1877 si reprezinta un basm cult deoarece
autorul cunoscut, Ion Creanga, se inspira din folclor pentru a crea opera, dar o
construieste astfel incat stilul sau propriu sa se faca remarcat. Elementele stilistice
ce ofera originalitate textului sunt umorul, dialogul si rapiditatea povestirii. Opera
este prezentata in stil obiectiv, naratorul relatand actiunea la persoana a III-a, iar
actiunea este redata cronologic. Principalul conflict aparut in text il reprezinta
conflictul dintre Harap-Alb, personaj principal eponim care reprezinta binele si
spanul, personaj principal care reprezinta raul.
Titlul anticipeaza specia literara, denumita generic, in care se incadreaza
opera - “Povestea”, precum si numele personajului principal pozitiv, Harap-Alb, a
carui initiere este prezentata. “Harap-Alb” este un oximoron ce sugereaza diferitele
etape prin care personajul trece pe parcursul initierii. Statutul sau social initial este
de fiu de crai, iar statutul sau psihologic este de neinitiat, apoi el este pacalit de span
si devine ucenic, urmand ca mai apoi statutul sau social final sa devina de imparat,
iar statutul psihologic sa fie de om cu principii ce poate distinde binele de rau,
moment ce reprezinta sfarsitul initierii.
Din punct de vedere structural, basmul “Povestea lui Harap-Alb” este compus
din secventa initiala (caracterizata prin echilibru si armonie, personajul principal fiind
alaturi de parintii sai avand statutul de neinitiat), elementul perturbator (reprezinta
elementul ce declanseaza actiunea, in cazul de fata plecarea lui Harap-Alb de
acasa, intalnirea acestuia cu spanul si convertirea sa la rangul de ucenic), actiunile
reparatorie (sunt faptele eroului prin care acesta restaureaza ordinea fireasca, ele
sunt reprezentate de ajutorul oferit catre erou tuturor celor care i-au iesit in care) si
secventa finala (are rolul de a reveni la starea de echilibru, in text ea are loc atunci
cand spanul moare, iar Harap-Alb devine imparat).
Incipitul basmului fixeaza vag reperele spatio-temporale (“la o margine a
pamantului”, “odata”), prezinta personajul principal si statutul de initiat al acestuia si
contine formula introductiva tipica basmului “Amu cica era odata”. Finalul atesta
victoria binelui asupra raului si finalizarea procesului de maturizare a eroului. Finalul
basmului cuprinde formula de incheiere “si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine
inca”
 Temele principale ale romanului sunt victoria binelui asupra raului si initierea
tanarului in tainele vietii. Basmul “Povestea lui Harap-Alb” este considerat un
bildungsroman cu subiect fabulos, deoarece prezinta formarea unui tanar in contact
cu experienta vietii. In drumul sau, acesta invata toate principiile morale de care are
nevoie pentru a fi considerat o persoana matura onorabila. Astfel deducandu-se
viziunea asupra lumii a autorului: tanarul are nevoie de anumite provocari peste care
trebuie sa treaca cu succes pentru a se maturiza complet.

Harap-Alb reprezinta personajul principal pozitiv eponim urmarit in procesul

de maturizare. Portretul fizic nu este realizat detaliat, semn ca nu aspectul exterior
este important, ci trasaturile morale. El este caracterizat direct de catre alte narator
si alte personaje (Sfanta Duminica- “esti mai fricos ca o femeie”) si caracterizat
indirect de statutul sau social (fiu de crai) si actiunile sale (ajutandu-i pe toti cei din
calea sa el demonstreaza ca are un suflet bun si este un om de nadejde).

O prima scena semnificativa pentru tema si viziunea despre lume a autorului,

cat si pentru caracterizarea lui Harap-Alb este coborarea in fantana. Deoarece eroul
nu stia care este drumul corect, acesta accepta ajutorul spanului care il pacaleste si-l
convinge sa coboare in fantana ceea ce semnifica schimbarea statului eroului. Astfel
aici putem observa consecintele faptului ca Harap-Alb era un neinitiat in tainele vietii,
lasandu-se usor pacalit fiind credul si naiv. Acest moment este extrem de important
deoarece semnifica punctul cel mai de jos pe scara sociala in care Harap Alb se va
afla, astfel acest moment reprezinta inceputul maturizarii sale.

O alta scena semnificativa este moartea spanului si nunta. Dupa ce Harap-

Alb se intoarce cu fata imparatului, spanul il omoara pe acesta, dar el este inviat,
spanul este omorat de catre calul lui Harap-Alb, iar in final fata imparatului si eroul
basmului se casatoresc. Moartea spanului reprezinta eliberarea lui Harap-Alb si
victoria binelui asupra raului. Nunta celor doi semnifica sfarsitul initierii, astfel
personajul principal si-a incheiat initierea dobandind toate principiile de care avea
nevoie si depasind toate obstacolele care i-au stat in cale.

In concluzie.