Povestea lui Harap Alb

Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este un basm cult, publicat în revista Convorbiri
literare", în anul 1877. G. Călinescu afirmă despre mesajul operel: Povestea lui Harap-Alb e un
chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeşte sub orice strai şi la orice värsta". Pornind de la
modelul basmului folcloric, caracterizat de stereotipie, autorul reactualizează teme de circulație
universală, dar le organizează conform propriei viziuni (fuziunea dintre real şi fabulos), într-un
text narativ mai complex decât al basmelor populare.

Trasatura care face posibila incadrarea operei in specia basmului cult este prezenta
personajelor simbolice. Basmul cult este o specie narativă pluriepisodică implicând fabulosul, cu
numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, întruchipând binele şi răul în
diversele lor ipostaze. Personajele îndeplinesc, prin raportare la protagonist, o serie de funcții:
antagonistul, ajutoarele, unele având puteri supranaturale. De asemenea, imbina elemente
reale (familia lui Harap-Alb,spanul) cu cele fantastice (Sfanta Duminica, cerbul, ursul,
ajutoarele).

Cea de a doua trasatrura este data de elementele fabulosului prezente in opera.Acţiunea

basmului implică prezența fabulosului (elemente supranaturale) și este supusă unor
stereotipii/acțiuni convenționale, care înfăţişează parcurgerea drumului maturizării de către
erou. Conflictul dintre bine şi rău se încheie prin victoria forţelor binelui.

Tema romanului o constituie, pe langa lupta dintre bine si rau, intalnita in toate basmele
populare sau culte, initierea si maturizarea fiului de Crai, formarea tanarului prin diferite probe
care au scopul de a-l pregati sa ajunga imparat, opera fiind de asemenea un bildungsroman.

Două episoade care înfăţişează tema sunt supunerea prin vicleşug şi demascarea
răufăcătorului, motive narative care evidențiază începutul și sfârşitul iniţierii feciorului de crai.

O prima scena semnificativa in acest sens este scena coborarii in fantana a mezinului, acest
lucru este posibil datorita naivitatiii lui. Antagonistul, Spanul, il inchide pe tanar in fantana si ii
cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate, sa devina robul lui si sa jure „pe
ascutisul palosului” ca-i va deveni sluga „pana cand va muri si iar va invia”. Acoperirea fantanii
de catre span sugereaza o moarte simbolica la care este supus fiul de Crai, incheierea unei etape
a vietii lui din care va aparea un om careva lupta pentru a-si castiga identitatea. Aceasta
coborare, pentru fiul de Crai reprezinta inceputul sclaviei in slujba Spanului. Astfel personajul
intra in fantana naiv fecior de crai si iese Harap-Alb, rob al Spanului, care joaca rolul initiatorului.

O a doua scena reprezentativa pentru tema si viziunea despre lume in basm este cea din finalul
basmului atunci cand Harap-Alb se intoarce cu fata Imparatului Ros, iar ea dezvaluie adevarata
identitate a lui Harap-Alb. Atunci, Spanul ii taie capul baiatului, iar calul lui il arunca in inaltul
cerului, dupa care fata il reinvie pe Harap-Alb cu ramurelele de mar dulce, apa vie si apa moarta.
Odata cu moartea acestuia, el se elibereaza de promisiunea facuta Spanului si devine astfel liber.
Momentul decapitarii lui Harap-Albare o semnificatie aparte, sugerand incheierea procesului de
initiere si intoarcerea la adevarata lui identitate fara a-si incalca juramantul.

Cele doua elemente de strctura reprezentative pentru basmul cult "Povestea lui Harap Alb"
sunt titlul si elementele spatio-temporale.

Titlul sugerează tema basmului: maturizarea mezinului craiului. Concret, eroul parcurge un
drum al maturizării necesar pentru a deveni împărat. Numele personajului îi reflectă condiția
duală: slugă (Harap) de origine nobilă (Alb), reprezentand un oximoron, autorul dorind sa
exprime punctul cel mai de jos la care se ajunge datorita neascultarii. Motive narative specifice,
prezente şi în „Povestea lui Harap-Alb", sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin
vicleşug, muncile, demascarea răufăcătorului (Spânul), pedeapsa, căsătoria.

Reperele temporale şi spaţiale sunt vagi, nedeterminate. Relatia incipit-final se realizeaza prin
clisee compozitionale, folosind formule specifice basmelor, incipitul este construit de prima
fraza a textului „Amu cica era odata intr-o tara un crai...” simbol al unui timp magic, misterios,
trecut, necunoscut. De asemenea spatiul este nedefinit si misterios „intr-o tara”. Iar finalul „si a
tinut veselia ani intregi si acuma mai tine inca” exprima o continuitate, rolul acesteia este dea
readuce cititorul in situatia initiala, in lumea reala.

Elemente de compoziție tipice vizează formule specifice, cifre şi obiecte magice, procedeul
triplicării. In „Povestea luiHarap-Alb” cifra magica este 3 si multiplii de 3, la curtea Craiului sunt
3 frati, sunt 3 surori la curtea lui Verde Imparat, calul vine sa manance jaratec de 3 ori, Spanul il
supune pe Harap-Alb la 3 probe

Prin prezenta formulelor secifice, prin tema si motive literare, prin subiect si viziunea despre
lume, prin conflict si personaje si prin imbinarea armonioasa a realului cu supranaturalul si
umanizarea fantasticului, opera scrisa de Ion Creanga „Povestea lui Harap-Alb” ramane una
dintre cele mai reprezentative scrieri romanesti ale unui basm cult.