TESTUL 33-SUBIECTUL al II-lea

SUB. II Fragmentul face parte din opera lui Vasile Alecsandri

intitulată ,,La Gura Sobei’’. Această creație discută foarte expresiv, starea de
melancolie a eului liric care meditează într-un cadru familiar la frumusețea și
nevinovăția copilăriei. La nivel stilistic, această idee este reflectată printr-o serie
de mijloace artistice precum figuri de stil de tipul epitetelor ,,scump
tovarăș’’, ,,pasăre măiastră’’, metaforelor ,,văd trecând în zbor fantastic’’,,în
cosiță floarea-i cântă’’. Acestor figuri de stil li se adaugă mărcile eului liric,
verbe la persoana I ,,privesc,, ,,văd,, ,,am iubit,, și imagini artistice de toate
tipurile, imagini vizuale ,,așezat la gura sobei noaptea,, imaginea motrică ,,văd
trecând în zbor fantastic’’.
SUB. III
Opera literară ,,Povestea lui Harap Alb’’, scrisă de Ion Creangă, a fost
publicată în revista ,,Convorbiri literare’’ în anul 1877 și prezină întâmplările
personajului principal al textului, care trece prin numeroase probe pentru a se
pregăti să conducă împărăția lui Verde Împărat.
,,Povestea lui Harap Alb’’ este un basm cult pentru că îmbină elemente
reale (familia lui Harap Alb, spânul) cu cele fantastice (Sfânta Duminică, cerbul,
ursul, ajutoarele). Opera lui Creangă conține formule specifice basmului: inițiale
,,amu cică era odată într-o țară...’’, mediane ,,căci cuvântul din poveste înainte
mult mai este’’, finale ,,și a ținut veselia ani întregi și acum încă mai ține’’. În
text apare conflictul între forțele binelui (Harap Alb, Sfânta Duminică) și forțele
răului (Spânul), din care întotdeauna ies învingătoare forțele binelui.
Viziunea despre lume este una fabuloasă, deoarece sunt prezente
multe întâmplări supranaturale, săvârșite de persoane ieșite din comun.
Personajul principal parcurge astfel o aventură fantastică, într-un univers
imaginar cu personaje care au abilități fictive cu scopul de a învinge răul. Tema
romanului o constituie, pe lângă lupta dintre bine și rău, întâlnită în toate
basmele populare sau culte, inițiere și maturizarea fiului de Crai, formarea
tânărului prin diferite probe care au scopul de al pregăti să ajungă împărat.
 O primă scenă semnificativă în acest sens este scena coborârii în
fântână a mezinului, acest lucru este posibil datorită naivității lui. Spânul, îl
închide pe tânăr în fântână și îi cere, pentru a-l lăsa în viață, să facă schimb de
identitate, să devină robul lui și să jure ,,pe ascuțișul paloșului,, că-i va deveni
slugă ,,pănâ când va muri și iar va învia’’. Acoperirea fântânii de către spân
sugerează o moarte simbolică la care este supus fiul de Crai, încheirea unei
etape a vieții lui din care va apărea un om care va lupta pentru a-și câștiga
identitatea. Această coborâre, pentru fiul de Crai reprezintă începutul sclaviei în
slujba Spânului. Astfelnpersonajul intră în fântână naiv fecior de crai și iese
Harap Alb, rob al Spânului.
O a doua scenă reprezentativăpentru tema și viziunea despre lume în
basm este cea din finalul basmului atunci când Harap Alb se întoarce cu fata
împăratului Ros, iar ea dezvăluie adevărata identitate a lui Harap Alb. Atunci,
Spânul îi taie capul băiatului, iar celul lui îl aruncă în înaltul cerului, după care
fata îl reînvie pe Harap Alb cu rămurelele de măr dulce, apă vie și apă moartă.
Odată cu moartea acestuia, el se eliberează de promisiunea făcută Spânului și
devine astfel liber. Momentul decapitării lui Harap Alb are o semnificație
aparte, sugerând încheierea procesului de inițiere și întoarcerea la adevărata
lui identitate fără a-și încălca jurământul.
Titlul operei ,,Povestea lui Harap Alb’’, numele de Harap Alb este un
nume primit de la Spân. Harapul este un om cu pielea și părul negru, cuvântul
fiind folosit pentru a denumiun un sclav, un rob. Astfel ,,rob alb,, ajunge să fie o
contradicție, autorul dorind să exprime punctul cel de mai jos la care se ajunge
datorită neascultării.
Relația dintre început-final se realizează folosind formule specifice basmelor,
astfel începutul este construit de prima frază a textului ,,Amu cică eera odată
într-o țară un crai...’’ simbol al unui timp magic, misterios, trecut, necunoscut.
Iar finalul ,,și a ținut veselia ani întregi și acuma mai ține încă’’ exprimă o
continuitate, rolul acesteia este de a readuce cititorul în situația inițială.
Prin prezența formulelor specifice, prin temă, motive și viziunea
despre lume, și prin îmbinrea realului cu supranaturalul, opera scrisă de Ion
Creangă ,,Povestea lui Harap Alb’’ rămâne una dintre cele mai reprezentative
scrieri românești ale basmului cult.