Aplicația 3 Pașoptismul

A. 1. Semnificația expresiei subliniate ,,foaia noastră va fi un repertoriu

general al literaturii românești’’ se referă la toate tipurile de creații
literare.
2.Sinonimele pentru cuvintele: manie=viciu, ramurile=genuri,
sujeturi=teme.
3. Revista Dacia Literară este formată din 4 părți componente: prima
parte conține scrieri originale românești ,,vor fi compuneri originale a
conlucrărilor foaiei;’’, partea a doua va avea articole din toate ziarele
importante de pe teritoriul țării ,,articole originale din celelate jurnaluri
românești’’, a treia parte va cuprinde comentarii despre noile apariții
editoriale ,,se va îndeletnici cu critica cărților nou ieșite’’, iar a patra
parte anunțuri publicitare literare și culturale ,,numită Telegraful Daciei’’.
4. Afirmația lui Kogălniceanu ,,Dar ce folos!’’ exprimă mânirea acestei
mari personalități față de obiceiul din vremea respectivă de a se traduce
foarte mult din alte literaturi.
5. Direcțiile pe care ar trebui să le urmeze scriitorii noștri români pentru
a contribui la dezvoltarea literaturii române sunt scrierile originale care
duc la realizarea dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură
comună pentru toți, nu traducerile din alte limbi.

B. În opinia mea, imitația ne poate afecta imaginea în mod

iremediabil. Lipsa experienței, este un dezavantaj în viața tinerilor, motiv
pentru care modelele sunt necesare în crearea și dezvoltarea caracterelor
umane.
În primul rând, de mici învățăm prin ,,imitație,, să vorbim, să ne
comportăm, să trăim ca oameni pentru ca mai târziu modelele să reprezinte un
mijloc de cunoaștere a sinelui, a componentelor de care dispunem. Singur într-
o lume ce continuă a se dezvolta fără de inițiere, iată de ce școala joacă un rol
esențial în acest scop, deoarece pentru succes vom prelua modelul oamenilor
culți și motivați de reușita lor în urma a unei auto-evaluări vom încerca să ne
ridicăm la nivelul acestora.
 În al doilea rând, imitațiile din acea vreme făceau referile la
traducerile din alte literaturi care se observă și în fragmentul ,,Mai în toate
zilele ies de sub teasc cărți în limba română. Dar ce folos! Că sunt numai
traducții din alte limbi și încă și acele de-ar fi bune. Traducțiile însă nu fac o
literatură’’, în care se poate observa mânia și supărarea lui Kogălniceanu. El a
încercat să prigonească ,cât a putut de mult, acea manie ucigătoare a gustului
original, deoarece istoria noastră avea destule fapte eroice, unde frumoasele
noastre țări erau în pe atunci destuli de mari, obiceiurile erau destul de
pitorești și de poetice, pentru ca să putem găsi și la noi teme de scris fără ca să
m-ai traducem literaturi din alte limbi.
În concluzie, suntem mici urmași care cândva vor aduce rod acestei
societăți, doar de vom ști cum să ne educăm să fim pe cât de mult originali,
pentru că dincolo de toate foloasele ei este într-un declin cultural.