Fizică: Cipriana Mihaela Baican

Sub coordonarea:
Cipriana Ştefănescu Mihaela Baican
Autori:
Mihaela Baican Florina Crivoi
Vlad Ghizdovăţ Diana Lăcătuşu
Sorin Miron Cipriana Ştefănescu
Fizică
Teste pentru Admitere 2022
Editura „Gr. T. Popa"

Iaşi-2022
Optică - teste
OPTICĂ
1. Alegeţi răspunsul CORECT:

A. imaginea într-o oglindă plană este dreaptă, reală şi egală cu
obiectul
B. legile refracţiei pot fi utilizate pentru a construi o imagine
într-o oglindă plană
C. legile reflexiei luminii sunt valabile şi în cazul reflexiei
difuze
D. o suprafaţă care produce o reflexie difuză se numeşte
suprafaţă reflectătoare
E. oglinda este un corp transparent
2. Una dintre următoarele afirmaţii NU este corectă:
A. o suprafaţă care difuzează lumina în toate direcţiile este o

suprafaţă mată
B. reflexia pe o suprafaţă neregulată este o reflexie difuză
C. dacă suprafaţa de separaţie dintre două medii este netedă,
reflexia este regulată
D. formarea imaginii unui obiect prin reflexie este posibilă doar
pentru reflexia difuză
E. dacă suprafaţa de separaţie dintre două medii este netedă,
reflexia este dirijată
3. O suprafaţă este considerată mată dacă:
A. razele de lumină incidente sunt reflectate în toate direcţiile

B. razele reflectate sunt paralele între ele
C. se produce fenomenul de reflexie regulată
D. razele incidente sunt paralele între ele
E. se produce fenomenul de reflexie dirijată
2
Optică - teste
4. Una dintre următoarele afirmaţii legate de fenomenul de reflexie şi

refracţie NU este corectă:
A. unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenţă

B. raza incidentă, normala la suprafaţă în punctul de incidenţă
şi raza refractată sunt coplanare
C. raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul
unghiului de refracţie este constant
D. raza incidentă, normala la suprafaţă în punctul de incidenţă
şi raza reflectată sunt coplanare
E. în cazul refracţiei, unghiul de deviaţie este dat de suma dintre
unghiul de incidenţă şi cel de refracţie
5. Unghiul dintre direcţia razei incidente şi direcţia razei refractate se

numeşte:
A. unghi de reflexie
B. unghi de incidenţă
C. unghi de deviaţie
D. unghi de refracţie
E. unghi de difuzie
6. Una dintre următoarele afirmaţii NU este corectă:
A. legile reflexiei sunt valabile şi pentru reflexia difuză

B. formarea imaginii unui obiect prin reflexie este posibilă doar
pentru reflexia dirijată
C. razele reflectate de o suprafaţă mată sunt paralele între ele
D. în cazul corpurilor metalice lustruite, reflexia este dominantă
E. culoarea corpurilor se datorează selectivităţii absorbţiei
3
Optică - teste
7. Să se determine unghiul de reflexie dacă raza de lumină, provenită

din aer, cade pe o suprafaţă din sticlă cu indicele de refracţie n
= 2 , sub un unghi de incidenţă de 30°:
112
A. 90°
B. 30°
C. 45°
D. 60°
E. 0°
8. Care este valoarea unghiului de reflexie dacă raza incidentăpe o

suprafaţă din sticlă cu indicele de refracţie de 1,5 este
perpendiculară pe acea suprafaţă?
A. 90°
B. 45°
C. 0°
D. 60°
E. 30°
9. Alegeţi enunţul corect şi complet pentru legea I a reflexiei:
A. raza incidentă şi raza reflectată se găsesc în acelaşi plan

B. raza incidentă, raza reflectată şi normala la suprafaţă sunt
coplanare
C. raza incidentă, raza reflectată şi normala la suprafaţă în
punctul de incidenţă sunt coplanare
D. unda incidentă (raza incidentă), normala la suprafaţă şi unda
reflectată (raza reflectată) se găsesc în acelaşi plan
E. raza incidentă, raza reflectată şi normala în punctul de
incidenţă se găsesc în acelaşi plan
4
Optică - teste
1O. Un fascicul de lumină cade pe două suprafeţe reflectătoare care fac

între ele unghiul A, ca în figura de mai jos. Unghiul 0 dintre cele
două fascicule reflectate este egal cu:
A. 0 = 18O°-A
B. 0=A
C. 0=2A
D. 0=9O°+A
E. 0= 3A
11. Ce fenomene se produc atunci când lumina întâlneşte limita de

separare dintre două medii (ni = 2; m =2 112), sub un unghi de
incidenţă de 50°?
A. refracţie
B. reflexie difuză
C. reflexie
D. reflexie dirijată
E. reflexie totală
5
Optică - teste
12. Un fascicul divergent de lumină cade pe o oglindă plană. Fasciculul

reflectat de aceasta este totdeauna:
A. divergent
B. paralel
C. convergent
D. paraxial
E. nicio variantă de răspuns nu este corectă
13. Un obiect real este situat între două oglinzi plane care formează între
ele un unghi de 120°. Numărul de imagini reale care se formează în
acest caz este :
A. mcmna
B. una
C. două
D. trei
E. patru
14. Un fascicul convergent de lumină cade pe o oglindă plană, vârful

fasciculului fiind situat în spatele oglinzii. Fasciculul reflectat de
aceasta este totdeauna:
A. divergent
B. paralel
C. convergent
D. paraxial
6
Optică - teste
15. Unghiul dintre direcţia razei reflectate şi suprafaţa pe care se

produce reflexia este dat de:
A. i
B. 90° + i
C. ii 4
D. i/2
E. 90° - i
unde i este unghiul de incidenţă.
16. Unghiul de deviaţie, 8, al razei reflectate faţă de raza incidentă pe o

oglindă plană este 8 = 60° (vezi figura alăturată). Unghiul de
incidenţă este:
A. 60°
B. 50°
C. 40°
D. 30°
E. 20°
17. Pentru o rază de lumină care străbate limita de separaţie dintre două
medii, între unghiul de incidenţă i şi unghiul de refracţie r există
relaţia: r = ?:E.2 - i. Despre razele reflectată şi refractată putem
afirma:
A. sunt perpendiculare pe raza incidentă
B. fac între ele un unghi de 60 grade
C. fac între ele un unghi de 90 grade
D. sunt paralele între ele
E. sunt pe direcţia normalei la suprafaţă în punctul de
incidenţă
7
Optică- teste
18. Imaginea unui obiect printr-o oglindă plană:
A. se formează la intersecţia prelungirilor razelor refractate

B. este o imagine reală
C. se formează la intersecţia razelor reflectate
D. se formează la distanţă dublă faţă de distanţa obiect-oglindă
E. este egală ca dimensiune cu obiectul
19. Un obiect real este situat între două oglinzi plane care formează între
ele un unghi de 90°. Numărul de imagini care se formează în acest
caz este:
A. una
B. două
C. trei
D. patru
E. o infinitate
20. Doi observatori, A şi B, se află de o parte şi de alta a unei oglinzi

plane, aşezaţi ca în figura alăturată. Despre imaginile lor A'şi B' în
oglindă se poate afirma că:
A. nu se pot forma în oglindă

B. ambele pot fi văzute de A
,Ull/llll'llZllll
C. ambele pot fi văzute de B oglindă.
D. A vede numai A' • A' B'•
E. niciun răspuns nu este corect
8
Optică - teste
21. O rază de lumină monocromatică cade pe suprafaţa unei oglinzi

plane sub un unghi de incidenţă de 45°. După reflexia pe această
oglindă, lumina suferă o a doua reflexie pe o altă oglindă plană,
aşezată perpendicular pe prima oglindă. În acest caz, se poate spune
că:
A. unghiul dintre raza incidentă şi raza emergentă este de 60°

B. unghiul dintre raza incidentă şi raza emergentă este de 45°
C. raza incidentă este paralelă cu raza emergentă
D. unghiul dintre raza incidentă şi raza emergentă este de 30°
E. raza incidentă este perpendiculară pe raza emergentă
22. O oglindă plană, având dimensiunea de 90 cm, se află fixată pe un

perete vertical având marginea inferioară la 1 m de sol. Cu cât ar
trebui coborâtă oglinda pentru ca o persoană având înălţimea de
1,8 m având ochii situaţi la 1O cm de creştetul capului să îşi vadă
imaginea completă în oglindă?
A. Im
B. 90 cm
C. 45 cm
D. 15 cm
E. 10 cm
23. O oglindă plană, având dimensiunea de 80 cm, se află fixată pe un

perete vertical având marginea inferioară la 1 m de sol. Cu cât ar
trebui coborâtă oglinda pentru ca o persoană având înălţimea de
1,8 m având ochii situaţi la 1O cm de creştetul capului să îşi vadă
imaginea completă în oglindă?
A. 1 m
B. 90 cm
C. 45 cm
D. 15 cm
E. Niciun răspuns nu este corect
9
Optică - teste
24. O persoană având înălţimea de 1,65 m, cu ochii situaţi la înălţimea

de 1,48 m, priveşte într-o oglindă situată vertical, la 1 m distanţă,
având dimensiunea minimă necesară care să permită formarea
imaginii complete. Dacă persoana considerată se apropie de oglindă
cu 25 cm, ce proporţie a corpului va fi vizibilă?
A. 1/4
B. 1/2
C. 1/ 1
D. 1/3
E. 1,25/1
25. O persoană având înălţimea de 160 cm vede 3/4 din înălţimea sa

într-o oglindă cu dimensiunea de 60 cm, plasată vertical la 1,5 m de
aceasta. Cu ce unghi ar trebui rotită oglinda pentru ca persoana
respectivă să îşi vadă imaginea în întregime?
A. 15°
B. 30°
C. 45 °
D. 60°
26. Două oglinzi plane fac între ele un unghi diedru a. O rază
luminoasă, reflectată pe cele două oglinzi, va părăsi sistemul
perpendicular pe direcţia razei incidente, dacă unghiul a este egal
cu:
A. 1t I 6
B. n/4
C. n/3
D. n/2
E. 31t / 2
Optică - teste
• . ( sin i
~I n cea d ea d oua lege a re1racţ1e1 .
27 . c.
-.- = n21 ), m1 reprezmtă:
Sll1 r
A. indicele de refracţie al mediului 2 faţă de mediul 1

B. indicele de refracţie al mediului în care se propagă raza
incidentă
C. indicele de refracţie al mediului 2 faţă de vid
D. indicele de refracţie al mediului 1 faţă de mediul 2
E. indicele de refracţie al mediului în care se propagă raza
refractată
28. În cazul fenomenului de refracţie:
A. 8=i+r
B. 8=Y,.
C. 8=i-r
D. 8=i·r
E. 8=r
unde: t5 - unghi de deviaţie; i - unghi de incidenţă, r - unghi de
refracţie.
29. Indicele de refracţie absolut al unui mediu este dat de următoarea

relaţie:
A. n=¾
B. n=c·v
C. n=%
D. n=c-v
E. n=c+v
unde: c - viteza luminii în vid; v - viteza de propagare a luminii în

mediul dat.
11
Optică- teste
30. Indicele de refracţie relativ al unui mediu 2 în raport cu un alt mediu

1 este dat de următoarea relaţie:
A. '½1= 1,,V1
B. n21 =
X V2
C. n21 -sin½
- sini
D. n21 =
¼ n2
E. n21 = ;(,
V2
unde: c - viteza de propagare a luminii în vid; v1, v2 - vitezele de

propagare a luminii în mediul 1 şi, respectiv, 2; i - unghiul de
incidenţă; r - unghiul de refracţie.
31. Una dintre următoarele expresii ale legii a doua a refracţiei NU este
corectă:
A. n1-sini= n2 -sinr
= sini/.
B
· n21 /smr
C • . •
C . -•smz = n2 -smr
VI
.. C •
D . n1 • sm 1 = - •sm r
V2
unde: c - viteza de propagare a luminii în vid; v1, v2 - vitezele de

propagare a luminii în mediul 1 şi, respectiv, 2; i - unghiul de
incidenţă; r - unghiul de refracţie.
12
Optică - teste
32. Adâncimea aparentă h' la care se vede un obiect situat la baza unui
vas umplut cu apă până la înălţimea h, atunci când este privită din
aer, normal pe suprafaţa apei, este:
A. h'=h· n2
n1
B. h'=.!!_-~
n2 V1
C. h'= h• tgr
tgi
D. h'=!!_-~
n, Vz
E. h'=h·3_
Vz
unde: c - viteza de propagare a luminii în vid; v, , v2 - viteza de

propagare a luminii în aer şi , respectiv, în apă; n,, m - indicele de
refracţie al aerului şi , respectiv, al apei.
33 . Pe fundul unui vas plin cu apă (n1= 4/3) se află o monedă.

Adâncimea aparentă (h1) la care se vede moneda privită normal la
suprafaţa de separaţie este de 25 cm. Care este adâncimea aparentă
(h2) la care se va vedea moneda în cazul în care înlocuim apa din
vas cu un alt lichid transparent având indicele de refracţie ni= 5/3?
A. h2 = 25 cm
B. h2=20cm
C. h2 = 15 cm
D. h2 = 10 cm
E. h2 = 50,5 cm
13
Optică - teste
34. Dintre două medii, cel caracterizat de un indice de refracţie mai mic
este:
A. mai refractiv
B. mai dens optic
C. mai puţin reflectant
D. mai reflectant
E. mai puţin dens optic
35. La trecerea din mediul 1 în mediul 2, viteza de propagare a luminii

scade de 3 ori. În aceste condiţii, indicele de refracţie relativ al
mediului 2 faţă de mediul 1 este:
A. 3
B. 2 m/s
C. 0,5
D. 3 m/s
36. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la o rază de lumină care
cade normal pe suprafaţa de separaţie dintre două medii NU este
adevărată?
A. suferă fenomenul de reflexie

B. suferă fenomenul de refracţie
C. raza refractată nu este deviată faţă de raza incidentă
D. unghiul de incidenţă este nul
E. unghiul de incidenţă este de 90°
37. Un fascicul divergent de lumină aflat în aer (naer=l) cade pe

suprafaţa plană a unui bloc de sticlă (ns1ic1ă=l,5). Fasciculul refractat
poate fi:
A. divergent
B. paralel
C. convergent
D. concav
E. convex
14
Optică - teste
38. Două raze convergente de I

lumină ce mărginesc un fascicul 'A
J,.;
, I'\
ajung pe suprafaţa de separaţie 1' I '\
dintre două medii, având axa de

simetrie orientată normal pe
suprafaţa de separaţie (vezi
figura alăturată). Fasciculul se
află în apă (napă=4/3) şi are vârful A în aer (naer=l). Ştiind că unghiul
de incidenţă este mai mare decât unghiul limită, fasciculul rezultant
este:
A. convergent cu vârful deasupra lui A

B. convergent cu vârful în aer, sub A
C. divergent cu vârful deasupra lui A
D. divergent cu vârful în apă
E. convergent cu vârful în apă
39. Un fascicul paralel de lumină, de formă cilindrică, aflat

în aer (naer = 1), cade pe suprafaţa plană a unui bloc
de sticlă ( nsticlă = 1,5). Despre fasciculul refractat se poate afirma că:
A. este totdeauna cilindric, având diametrul mai mic decât al

fasciculului incident
B. este paralel numai dacă i = O
C. este convergent
D. poate fi convergent sau divergent, în funcţie de unghiul de
incidenţă
E. este totdeauna cilindric, având diametrul mai mare decât al
fasciculului incident, dacă i -:ţ. O
15
Optică - teste
40. Pe fundul unui vas plin cu apă (ni = 4/3) se află o monedă,
adâncimea aparentă (h1) la care se vede fiind de 30 cm. Care este
adâncimea aparentă (h2) la care se va vedea moneda în cazul în care
înlocuim apa din vas cu un alt lichid transparent având indicele de
refracţie relativ faţă de apă m1 = 5/4?
A. h2= 25 cm
B. h2= 20 cm
C. h2= 15 cm
D. h2=24cm
E. h2 = 13,5 cm
41. La trecerea unei raze de lumină din aer ( naer = 1) într-un mediu cu
indicele de refracţie n, unghiul de refracţie:
A. este invers proporţional cu unghiul de incidenţă

B. are valoarea maximă de 90°
C. are o valoare maximă mai mică de 90°
D. este mai mare decât unghiul de incidenţă
42. La trecerea luminii dintr-un mediu optic mai dens într-un mediu
optic mai puţin dens:
A. creşte unghiul de incidenţă

B. raza refractată se apropie de normală
C. scade unghiul de refracţie
D. raza refractată se depărtează de normală
E. scade unghiul de incidenţă
43. La trecerea luminii dintr-un mediu în altul, odată cu creşterea

unghiului de incidenţă:
A. scade unghiul de refracţie

B. creşte unghiul de reflexie
C. creşte unghiul de refracţie
D. scade unghiul de reflexie
E. unghiul de refracţie devine egal cu unghiul de incidenţă
16
Optică - teste
44. Una dintre următoarele afirmaţii legate de trecerea luminii dintr-un

mediu optic mai dens într-un mediu optic mai puţin dens NU este
corectă:
A. unghiul de refracţie creşte odată cu creşterea unghiului de

incidenţă
B. pentru o anumită valoare a unghiului de incidenţă, raza
refractată se propagă în lungul suprafeţei de separaţie
C. valoarea maximă a unghiului de refracţie este de 90°
D. reflexia totală se produce pentru un unghi de incidenţă mai
mic decât unghiul limită
E. pentru o anumită valoarea a unghiului de incidenţă, se
produce reflexie totală
45. Să se determine indicele de refracţie relativ al unui mediu 2 în raport

cu un mediu 1, dacă viteza de propagare a luminii în cele două medii
satisface relaţia: v2 = 2vi.
A. mi=l
B. mi= 1,5
C. m1 =0,5
D. m1 = 1,75
E. mi =2
46. Să se determine unghiul de refracţie obţinut în urma refracţiei pe o

suprafaţă de separare ce desparte două medii cu indicii de refracţie
ni= 1 şi m =2 112 , dacă unghiul de incidenţă este de 45°.
A. 30°
B. 45°
C. oa
D. 60°
E. 90°
17
Optică - teste
4 7. Să se determine indicele de refracţie al unui mediu 2 aflat în contact

cu aerul, dacă pe suprafaţa de separare se produce fenomenul de
refracţie, unghiul de incidenţă fiind 60°, iar cel de refracţie 30°.
A. ✓3
B. 1/2
C. ✓3/3
D. 1,33
E. ✓3/2
48. Să se determine viteza de propagare a luminii într-un mediu cu

indice de refracţie egal cu 1,5.
A. 3· 10 8 m/s
B. 2· 10 8 m/s
C. 108 m/s 2
D. 108 m/s
E. 1 5· 108 m/s
'
49. Alegeţi enunţul corect şi complet pentru legea I a refracţiei:
A. raza incidentă şi raza refractată se găsesc în acelaşi plan

B. raza incidentă, raza refractată şi normala la suprafaţă sunt
coplanare
C. unda incidentă (raza incidentă), normala la suprafaţă şi unda
refractată (raza refractată) se găsesc în acelaşi plan
D. raza incidentă, raza refractată şi normala în punctul de
incidenţă se găsesc în acelaşi plan
E. raza incidentă, raza refractată şi normala la suprafaţă în
punctul de incidenţă sunt coplanare
18
Optică - teste
50. Viteza luminii într-un mediu este de 4 ori mai mică faţă de viteza
luminii în vid. Indicele de refracţie al mediului este:
A. de 4 ori mai mic decât al vidului

B. de 4 ori mai mare decât al vidului
C. de 2 ori mai mic decât al vidului
D. de 2 ori mai mare decât al vidului
E. de 5 ori mai mare decât al vidului
51. Indicele de refracţie al unui mediu faţă de un alt mediu se numeşte:
A. indice absolut al mediului dat

B. indice de refracţie relativ al mediului dat
C. indice de refracţie absolut al mediului dat
D. indice de reflexie totală
E. raport de refracţie absolut
52. Un fascicul de radiaţii monocromatice cade pe suprafaţa de

separaţie dintre aer şi un mediu cu indice de refracţie n = ✓3 . Pentru
ca fasciculul reflectat să fie perpendicular pe cel refractat, unghiul
de incidenţă trebuie să fie egal cu:
A. 30°
B. 60°
C. 45°
D. 0°
E. 90°
53. Valoarea maximă posibilă a unghiului de refracţie este de:
A. 45°
B. 30°
C. 180°
D. 60°
E. 90°
19
Optică- teste
54. Să se determine unghiul de refracţie dacă raza de lumină, provenită

din aer, cade pe o suprafaţă din sticlă cu indicele
de refracţie n = 2 112 , sub un unghi de incidenţă de 45°:
A. 90°
B. 30°
C. 45°
D. 60°
E. 0°
55. Indicele de refracţie absolut al unui mediu NU este funcţie de:
A. viteza luminii în mediul adiacent

B. natura mediului
C. lungimea de undă a radiaţiei
D. viteza luminii în mediul dat
E. frecvenţa radiaţiei
Fenomenul de reflexie totală, la trecerea dintr-un mediu cu indice

56.
de refracţie n1 într-un mediu cu indice de refracţie ni , se produce în
condiţiile în care:
A. i > l; n1 > n2
B. i < l; n1 < n2
C. i > l; n1 < n2
D. i < l; n1 > n2
E. i=l; n1 <n2
unde: i - unghiul de incidenţă; l - unghiul limită.
20
Optică - teste
57. La trecerea luminii dintr-un mediu cu indice de refracţie n1 într-un

mediu cu indice de refracţie ni, unghiul limită l satisface următoarea
relaţie:
A. sini=~
n2
n
B. tg/=-1.
n1
C. cos ( 90° - l) = n2
n1
n
D. tgl = -1
n2
E. cos(90° -l) = ~
n2
unde ni, ni - indicii de refracţie ai celor două medii.
58. Pentru ce unghi de incidenţă apare reflexia totală atunci când o rază
de lumină monocromatică trece dintr-un mediu transparent
cu n1 = 2 112, într-un mediu transparent având indicele de
refracţie ni= 4 112?
A. 45°
B. 30°
C. 60°
D. 0°
59. Să se calculeze unghiul limită la trecerea din sticlă în

aer (nsticlă = 1,5; naer ~ 1).
A. l = arcsin(3/2)
B. l = sin(3/2)
C. l = sin(2/3)
D. l = arctg(2/3)
E. I= arcsin(2/3)
21
Optică- teste
60. Unghiul limită reprezintă:
A. unghiul de deviaţie a unei raze printr-o prismă optică

B. cel mai mic unghi sub care se văd distinct două puncte,
printr-un instrument optic
C. unghiul de incidenţă pentru care raza reflectată este
perpendiculară pe raza refractată
D. unghiul de incidenţă pentru care unghiul de refracţie este
egal cu 90°
E. unghiul de incidenţă limită pentru care se produce refracţia
totală
61. Pentru o pereche de medii transparente adiacente caracterizate de

indicii de refracţie absoluţi n1 şi m (ni > m), unghiul limită depinde:
A. numai de n1
B. de produsul n1 · m
C. de indicele de refracţie al vidului
D. de valorile lui ni şi m
E. numai de valoarea lui m
62. O rază de lumină formează, la limita de separaţie a două medii

transparente, un unghi de incidenţă i = 30° şi un unghi de refracţie
r = 45°. Stiind că indicele de refracţie al primului mediu este
1li = Ji, indicele de refracţie al celui de al doilea mediu are
valoarea:
A. n2 =1 , 5
B. n2 = 1,33
C. n2 = ✓2
D. n2 =1
E. 11-i =2✓2
22
Optică - teste
63. O prismă optică are indicele de refracţie n = 2 112 şi este situată în aer
la deviaţie minimă. Dacă unghiul de incidenţă este 45°, unghiul
refringent al prismei este :
A. 15°
B. 30°
C. 45°
D. 60°
E. 90°
64. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la prisma optică NU

este corectă:
A. unghiul format de feţele prismei se numeşte unghiul prismei

B. faţa opusă muchiei prismei reprezintă baza prismei
C. unghiul format de feţele prismei se numeşte unghi refringent
D. dreapta după care se intersectează feţele prismei este muchia
pnsme1
E. orice plan paralel cu muchia prismei determină o secţiune
principală
65. Una dintre următoarele afirmaţii privind unghiul de deviaţie 8

obţinut la trecerea luminii printr-o prismă optică NU este corectă:
A. o= i + i'-(r + r')
B. are valoare maximă când i = r
C. este unghiul format de raza incidentă cu raza emergentă
D. 8=i+i'-A
E. are valoare minimă când i = i'
unde i, i' - unghiul de incidenţă şi, respectiv, de emergenţă;

r, r' - unghiuri de refracţie; A - unghiul prismei
23
Optică - teste
66. Unghiul de deviaţie minimă & obţinutla trecerea luminii printr-o

prismă optică de unghi A şi indice de refracţie n, aflată în
aer (naer = 1), satisface următoarea relaţie:
A. sm
. om +A =sm-
. A
2 2
B. sm. (o +-A) =
III 2
.A
n · sm -
2
. om= n •sm. -A
C. sm -
2 2
D. sm
. om+A = n •sm. -A
2 2
E. sm. (o +2A) = . 2A
III sm
67. În figura alăturată este reprezentat mersul unei raze de lumină

oarecare prin secţiunea principală a unei prisme. În cazul unghiului
minim de deviaţie:
A. r = A, r' = A/2
B. r=A, r'=A
C. r = 5,nin , ; = A
D. r=A/2, r'=A/2
E. i' > i, r' > r
68. Unghiul unei prisme optice este A= 50°. În cazul unghiului minim
de deviaţie:
A. r =60°
B. r = 25°
C. r =45°
D . r=90°
E. nu se poate calcula unghiul r pentru că nu se cunoaşte
indicele de refracţie al materialului prismei
24
Optică- teste
69. În figura alăturată este reprezentat mersul unei raze de lumină prin
secţiunea principală a unei prisme aflată în aer. Fie t unghiul limită
corespunzător materialului prismei în acest caz. Pentru ca o rază de
lumină care intră în prismă prin faţa AB să iasă din prismă, trebuie
să fie îndeplinită condiţia:
A. Asr+C A
B. ASr-C
C. ASr
D. rSA+C
E. Csr+A
B C
70. Muchia prismei optice reprezintă:
A. dreapta perpendiculară pe baza prismei

B. dreapta de intersecţie a feţelor prismei
C. dreapta de intersecţie a bazei prismei cu faţa prin care intră
razele în prismă
D. dreapta de intersecţie a bazei prismei cu secţiunea principală
E. nicio variantă nu este corectă
71. Care dintre unghiurile din relaţia prismei optice ( 8 = i + i' - A)

depinde de natura materialului prismei:
A. 8şiA
B. i şi i'
C. 8 şi i'
D. i' şi A
E. 8şi i
25
Optică - teste
72. Când unghiul de incidenţă al unei raze monocromatice pe o prismă

optică creşte de la O la 90°, unghiul de deviaţie suferit de rază
variază astfel:
A. rămâne constant
B. scade, după care creşte
C. creşte
D. scade
E. creşte, după care scade
73. Toate razele care intră prin una din feţele unei prisme optice, cu
indice de refracţie n şi unghi diedru A, vor ieşi din prismă, dacă este
îndeplinită condiţia:
A. A> arcsin lin

B. A ::; 2 arcsin l ln
C. A ~ arcsin lin
D. A> 2 arcsin lin
E. A ~ 2 arcsin lin
74. O rază de lumină monocromatică produce fenomenul de dispersie

atunci când cade pe:
A. o prismă optică
B. o lentilă convergentă
C. o lentilă divergentă
D. o asociaţie de lentile
75. Secţiunea principală a unei prisme cu reflexie totală, din

sticlă (n = 1,5), aflată în aer, este:
A. un triunghi echilateral
B. un triunghi isoscel
C. un triunghi dreptunghic
D. un triunghi dreptunghic isoscel
E. un triunghi oarecare
26
Optică - teste
76. Secţiunea principală a unei prisme, aşezate în aer, este un triunghi

echilateral. Unghiul de incidenţă, egal cu unghiul de emergenţă, este
egal cu 45°. Ce valoare are indicele de refracţie al prismei?
A. n= ✓2
B. n=l
C. n=l,5
D. n=l,3
E. n =1/2
77. Alegeţi răspunsul INCORECT.
În cazul dispersiei anormale a luminii albe printr-o prismă optică

unghiul de deviaţie este:
A. mai mic pentru culoarea verde decât pentru culoarea violet

B. mai mic pentru culoarea galben decât pentru culoarea
portocaliu
C. mai mic pentru culoare albastru decât pentru culoarea verde
D. mai mic pentru culoare indigo decât pentru culoarea roşie
E. mai mic pentru culoare violet decât pentru culoarea verde
78. Unghiul limită reprezintă:
A. unghiul de incidenţă maxim la care se manifestă reflexia

totală
B. unghiul de reflexie maxim la care se manifestă reflexia totală
C. unghiul de incidenţă minim peste care se manifestă reflexia
totală
D. unghiul de reflexie minim sub care nu se mai manifestă
reflexia totală
E. unghiul de incidenţă maxim peste care nu se mai manifestă
reflexia totală
27
Optică- teste
79. Grosimea unei lentile subţiri, măsurată pe axa optică principală,

este:
A. comparabilă cu distanţa obiect - lentilă

B. comparabilă cu dimensiunea obiectului
C. mult mai mică decât cea mai mică rază de curbură a lentilei
D. mult mai mică decât una din razele de curbură ale lentilei
E. mult mai mică decât distanţa lentilă - imagine
80. Lentilele convergente transformă întotdeauna:
A. un fascicul convergent într-un fascicul convergent

B. un fascicul divergent într-un fascicul convergent
C. un fascicul convergent într-un fascicul divergent
D. un fascicul paralel într-un fascicul divergent
E. un fascicul paralel într-un fascicul convergent
81. În cazul aberaţiei cromatice pentru o lentilă subţire convergentă, una

dintre afirmaţiile următoare este FALSĂ:
A. focarul razelor roşii este mai aproape de lentilă

B. apare o dispersie a focarelor
C. există o aberaţie cromatică transversală
D. deoarece indicele de refracţie nviolet >nroşu,
rezultă Că fviolet< froşu
E. există o aberaţie cromatică orizontală
82. Lentilele divergente transformă totdeauna:
A. un fascicul convergent într-un fascicul convergent

B. un fascicul divergent într-un fascicul convergent
C. un fascicul convergent într-un fascicul divergent
D. un fascicul paralel într-un fascicul divergent
E. un fascicul paralel într-un fascicul convergent
28
Optică - teste
83. Axa optică principală a unei lentile subţiri:
A. conţine centrele de curbură ale lentilei

B. conţine focarele secundare ale lentilei
C. este totdeauna paralelă cu raza incidentă pe lentilă
D. poate avea diferite orientări în funcţie de convenţia de semn
aleasă
84. Despre focarele principale ale unei lentile subţiri se poate afirma că:
A. coincid cu centrul optic al lentilei

B. sunt situate la distanţe diferite faţă de centrul optic al lentilei
C. sunt situate totdeauna simetric faţă de centrul optic al lentilei
D. sunt situate totdeauna la jumătatea distanţei dintre centrul
optic şi centrele de curbură corespunzătoare
85. Despre focarele secundare ale unei lentile subţiri NU se poate afirma
că:
A. pe fiecare axă optică secundară se găsesc două focare

secundare
B. există o infinitate de focare secundare pentru o lentilă subţire
C. toate focarele secundare ale unei lentile subţiri aparţin
planelor focale ale lentilei
D. toate razele incidente, paralele cu o axă optică secundară,
sunt refractate de lentilă prin focarul secundar imagine
corespunzător
E. toate razele incidente, paralele cu o axă optică secundară,

sunt refractate de lentilă prin focarul secundar obiect
corespunzător
29
Optică - teste
86. Una dintre afirmaţiile referitoare la planul focal obiect al unei lentile
subţiri NU este corectă:
A. conţine toate punctele în care se întâlnesc razele unm

fascicul paralel incident care a trecut prin lentilă
B. conţine toate punctele în care trebuie situată o sursă
punctiformă de lumină pentru ca fasciculul refractat de
lentilă să fie un fascicul paralel
C. este un plan perpendicular pe axa optică principală a lentilei
D. conţine toate focarele secundare obiect ale lentilei
E. conţine focarul principal obiect al lentilei
87. Despre imaginea virtuală a unui obiect punctiform se poate afirma

că:
A. nu poate fi văzută cu ochiul liber

B. se obţine la intersecţia prelungirilor razelor de lumină care
au trecut prin sistemul optic
C. se poate proiecta (prinde) pe un ecran
D. se formează la intersecţia razelor care au trecut prin sistemul
optic considerat
88. Imaginea unui obiect situat la o distanţă mai mare decât dublul
distanţei focale, obţinută cu ajutorul unei lentile convergente va fi:
A. reală, răsturnată şi mai mare decât obiectul

B. reală, răsturnată şi mai mică decât obiectul
C. reală, dreaptă şi mai mare decât obiectul
D. virtuală, dreaptă şi mai mică decât obiectul
E. virtuală, răsturnată şi mai mică decât obiectul
30
Optică - teste
89. Imaginea unui obiect situat în dublul distanţei focale, obţinută cu

ajutorul unei lentile convergente va fi:
A. reală, răsturnată şi egalăcu obiectul

B. reală, răsturnată şi de două ori mai mare decât obiectul
C. reală, dreaptă şi egală cu obiectul
D. virtuală, dreaptă şi egală cu obiectul
E. virtuală, dreaptă şi mai mică decât obiectul
90. Imaginea unui obiect situat între focar şi dublul distanţei focale,
obţinută cu ajutorul unei lentile convergente va fi:
A. reală, răsturnată şi egalăcu obiectul

B. reală, răsturnată şi mai mare decât obiectul
C. reală, dreaptă şi mai mică decât obiectul
D. virtuală, dreaptă şi mai mare decât obiectul
E. virtuală, răsturnată şi mai mică decât obiectul
91. Imaginea unui obiect punctiform real, situat în focarul obiect al unei
lentile convergente se formează:
A. la infinit
B. în dublul distanţei focale
C. în centrul optic al lentilei
D. în focarul imagine secundar
E. în funcţie de distanţa focală
92. Imaginea unui obiect situat înaintea focarului, obţinută cu ajutorul

unei lentile divergente va fi:
A. reală, răsturnată şi mai mare decât obiectul

B. reală, răsturnată şi mai mică decât obiectul
C. virtuală, dreaptă şi mai mare decât obiectul
D. virtuală, dreaptă şi mai mică decât obiectul
E. virtuală, răsturnată şi mai mare decât obiectul
31
Optică- teste
93. Imaginea unui obiect real printr-o lentilă divergentă este

întotdeauna:
A. virtuală, răsturnată, micşorată

B. virtuală, dreaptă, micşorată
C. virtuală, răsturnată, mărită
D. virtuală, dreaptă, mărită
E. reală sau virtuală, în funcţie de distanţa obiect-lentilă
94. O imagine virtuală, dreaptă şi mai mică decât obiectul se obţine:
A. cu o lentilă convergentă, atunci când distanţa obiect-lentilă

este mai mare decât dublul distanţei focale
B. cu o lentilă convergentă, atunci când distanţa obiect-lentilă
este mai mică decât dublul distanţei focale
C. cu o lentilă convergentă, atunci când distanţa obiect-lentilă
este mai mică decât distanţa focală
D. cu o lentilă divergentă, indiferent de poziţia obiectului faţă
de lentilă
E. cu o lentilă convergentă, indiferent de poziţia obiectului faţă
de lentilă
95. În faţa unei lentile cu convergenţa 4 dioptrii se aşează un obiect, cu

înălţimea de 6 cm, pe axa optică principală, la o distanţă de 100 cm.
Obiectul formează o imagine reală cu dimensiunea :
A. 2cm
B. -2 cm
C. 12 cm
D. 6cm
E. -4cm
~
32
Optică- teste
96. Puterea optică a unei lentile plan-convexe din sticlă (n = 1,5) aşezată
în aer este 25 m· 1• Raza de curbură a lentilei este :
A. R= 0,25 cm
B. R=2cm
C. R=0,2m
D. R=2,5 m
E. R= 1 m
97. Convergenţa unei lentile divergente cu distanţa focală de 4 cm este:
A. -0,25 dioptrii
B. +0,2 dioptrii
C. +25 dioptrii
D. -25 dioptrii
E. -1 O dioptrii
98. O lentilă biconvexă aflată în aer (naer=l) are razele de curbură de

3 m, respectiv 6 m, şi este confecţionată dintr-un material al cărui
indice de refracţie este 1,5. Distanţa focală a lentilei este:
A.Im
B. 2m
C. 3m
D. 4m
99. O lentilă simetrică biconvexă din sticlă cu indice de refracţie

n = 1,5 are distanţa focală f. Lentila se introduce într-un mediu cu
indice de refracţie n' = 1,3 astfel că, distanţa focală va fi:
A. 2,50 f
B. -2,50 f
C. 3,25 f
D. 3,50 f
E. -2,25 f
33
Optică - teste
100. Convergenţa unei lentile subţiri biconvexe construită dintr-o

substanţă cu indicele de refracţie ni, aflată într-un mediu cu indicele
de refracţie m, este:
A. totdeauna pozitivă
B. totdeauna negativă
C. pozitivă, dacă n1 > n2
D. negativă, dacă n1 > n2
E. pozitivă, dacă n1 < n2
1O1. O lentilă subţire biconcavă, construită dintr-o substanţă cu indicele

de refracţie n2, aflată într-un mediu cu indicele de refracţie ni , este:
A. lentilă convergentă dacă n1 > n2
B. lentilă convergentă dacă n1 < n2
C. lentilă divergentă dacă n, > n2
D. totdeauna lentilă convergentă
E. totdeauna lentilă divergentă
102. Imaginea unui obiect, aflat la 60 cm de o lentilă, este proiectată pe

un ecran aflat la 90 cm de obiect. Lentila folosită este:
A. divergentă cu distanţa focală de 20 cm
B. convergentă cu distanţa focală de 20 cm
C. divergentă cu distanţa focală de 36 cm
D. convergentă cu distanţa focală de 36 cm
E. convergentă cu distanţa focală de 30 cm
103. Un tub luminos cu înălţimea de 8 cm este aşezat pe axa optică

principală a unei lentile divergente, perpendicular pe aceasta, în
focarul lentilei. Imaginea obţinută este:
A. reală şi se află
la infinit
B. virtuală şi se află la infinit
C. virtuală, dreaptă, cu mărimea 4 cm
D. virtuală, dreaptă, cu mărimea 8 cm
E. reală, răsturnată, cu mărimea 4 cm
34
Optică - teste
104. Alegeţi răspunsul INCORECT:
Un obiect virtual poate forma într-o lentilă menisc divergent o

1magme:
A. reală, dreaptă, micşorată

B. virtuală, răsturnată, egală
C. virtuală, răsturnată, mărită
D. reală, dreaptă, mărită
E. virtuală, răsturnată, micşorată
105. Imaginea virtuală dreaptă formatăcu o lentilă este situată pe axa

optică principală, între lentilă şi focarul obiect al unei lentile
diergente. În acest caz imaginea obţinută cu lentila divergentă este:
A. reală, dreaptă şi mai mare

B. virtuală, dreaptă şi mai mică
C. reală, răsturnată şi mai mică
D. virtuală, răsturnată şi mai mare
E. virtuală, dreaptă şi mai mare
106. Pe axa optică principală a unei lentile convergente se delimitează un

segment AB. Ştiind că punctul A se află la dublul distanţei focale,
iar punctul B la triplul distanţei focale, imaginea prin lentilă va fi:
A. egală cu segmentul AB, mai aproape de lentilă decât

segmentul AB
B. egală cu segmentul AB, situată la dublul distanţei focale
C. mai mică decât segmentul AB şi mai aproape de lentilă
decât segmentul AB
D. mai mică decât segmentul AB şi mai îndepărtată de lentilă
decât segmentul AB
E. mai mare decât segmentul AB şi mai departe de lentilă decât
segmentul AB
35
Optică - teste
107. O lentilă are convergenţa de 10/3 dioptrii . Distanţa faţă de lentilă

la care trebuie aşezat un obiect pentru a se obţine o imagine virtuală
la 20 cm de lentilă este:
A. 12 cm
B. 20 cm
C. 30cm
D. 35cm
E. 50 cm
108. Distanţa minimă la care trebuie să se afle un ecran faţă de un obiect

pentru a se putea obţine imaginea obiectului pe ecran cu ajutorul
unei lentile convergente este de 160 cm. Distanţa focală a lentilei
folosite este:
A. 15 cm
B. 20 cm
C. 25cm
D. 30cm
E. 40 cm
109. O lentilă convergentă cu distanţa focală de 1O cm este aşezată între

un obiect şi un ecran. Distanţa dintre obiect şi ecran pentru care pe
ecran se obţine o imagine egală cu obiectul este:
A. 30cm
B. 40 cm
C. 45cm
D. 65 cm
E. 70 cm
36
Optică - teste
11 O. Două lentile convergente care au aceeaşi axă optică principală sunt

situate la 60 cm una de alta. Una dintre lentile are distanţa focală
egală cu dublul distanţei focale corespunzătoare celeilalte. Un
obiect luminos liniar, AB, este plasat între cele două lentile astfel
încât imaginile lui reale prin lentile au aceeaşi mărime cu obiectul.
Cea mai mică distanţă focală este:
A. 10 cm
B. 20 cm
C. 30 cm
D. 40 cm
E. 45 cm
111. Punctele luminoase A şi B se află pe axa optică principală a unei

lentile convergente, situate în stânga şi respectiv în dreapta lentilei.
Distanţa dintre cele două surse este f'.=24 cm. Ştiind că lentila se află
la 6 cm de punctul A şi imaginile celor două puncte prin lentilă se
formează în acelaşi loc, determinaţi distanţa focală a lentilei.
A. 11 cm
B. 12 cm
C. 8cm
D. 9cm
E. 10 cm
112. O lentilă convergentă se află între un obiect liniar luminos, situat

perpendicular pe axa optică a lentilei, şi un ecran. Obiectul şi ecranul
sunt fixe, iar lentila este mobilă. Atunci când obiectul se află la 40
cm şi, respectiv, la 60 cm de lentilă, pe ecran se obţin imagini clare
ale obiectului. Distanţa focală a lentilei este:
A. 15 cm
B. 20 cm
C. 30 cm
D. 34 cm
E. 24 cm
37
Optică - teste
113. O lentilă convergentă se află între un obiect liniar luminos, situat

perpendicular pe axa optică a lentilei, şi un ecran. Obiectul şi ecranul
sunt fixe şi sunt situate la o distanţă de 100 cm unul faţă de altul.
Deplasând lentila de-a lungul axei sale, se obţin pe ecran imagini
clare ale obiectului pentru două poziţii diferite ale lentilei, distanţate
între ele cu 40 cm. Distanţa focală a lentilei este:
A. 50 cm
B. 42 cm
C. 30 cm
D. 21 cm
E. 10 cm
114. În faţa unei lentile se aşază un tub luminos cu înălţimea de 5 cm,

perpendicular pe axa optică principală a lentilei. Imaginea tubului,
obţinută pe un ecran, are înălţimea de 20 cm. Dacă îndepărtăm tubul
de lentilă cu 5 cm, înălţimea imaginii obţinută pe ecran devine 1O
cm. Distanţa focală a lentilei este:
A. 50 cm
B. 40cm
C. 30 cm
D. 20 cm
E. 10 cm
115. Mărirea liniară transversală a unui sistem optic centrat afocal,

format dintr-o lentilă convergentă şi una divergentă (dispuse în
această ordine) este:
A. întotdeauna subunitară
B. poate fi subunitară, dar şi supraunitară
C. întotdeauna negativă
D. poate fi negativă, dar şi pozitivă
E. negativă şi subunitară
38
Optică - teste
116. Un sistem optic centrat este format din două lentile convergente cu
convergenţele C1 şi C2 = 2C1, aflate la distanţa d = ~ . Un obiect

.I
liniar luminos, aşezat perpendicular pe axa sistemului, se află în faţa

primei lentile, la o distanţă egală cu dublul distanţei focale a
acesteia. Imaginea obiectului obţinută prin sistem este:
A. reală, dreaptă şi egală cu obiectul

B. reală, răsturnată şi egală cu obiectul
C. virtuală, dreaptă şi micşorată faţă de obiect
D. virtuală, răsturnată şi de două ori mai mică decât obiectul
E. reală, dreaptă şi de două ori mai mare decât obiectul
117. Două lentile biconvexe, subţiri, identice, cu distanţa focală de 60 cm

formează un sistem optic centrat. Lentilele sunt aşezate la 40 cm una
faţă de alta. Un fascicul de lumină paralel cu axa optică a sistemului
este incident pe lentila din stânga. Distanţa şi poziţia, faţă de lentila
din dreapta, la care converge fasciculul refractat de sistem este:
A. 25 cm în dreapta lentilei
B. 25 cm în stânga lentilei
C. 15 cm în dreapta lentilei
D. 15 cm în stânga lentilei
E. 25 cm
118. Două lentile L1 şi Li, ale căror axe optice principale coincid, sunt
aduse în contact. În faţa primei lentile (L1) este aşezat un obiect. În
acest caz:
A. imaginea dată de L1 devine obiect real pentru L2

B. imaginea dată de Li devine obiect virtual pentru L2
C. obiectul folosit este obiect real pentru L2
D. obiectul folosit este obiect virtual pentru Li
39
Optică - teste
119. Două lentile subţiri având convergenţele C1 şi C2 sunt aduse în

contact. Convergenţa C a sistemului se calculează din relaţia:
A. C=.s_
c2
B. C =C1 +C2
C. C =C1 -C2
1 1 1
D. - = - + -
C C1 C2
120. O lentilă convergentă L,, cu distanţa focală fi, focalizează un
fascicul de lumină paralel în faţa unui ecran aflat la distanţa d

4
= {'
de lentilă. Pentru ca fasciculul să fie focalizat pe ecran se aduce în
contact cu L1 o a doua lentilă L2, cu distanţa focală.fi. A doua lentilă
trebuie să fie:
A. divergentă cu / 2 = - {
B. convergentă cu /2 = f.,
4
C. convergentă cu .fi = 4f.,
D. divergentă cu / 2 = -3.f.,
E. divergentă cu / 2 =-4 f.,
40
Optică - teste
121. Două lentile, biconvexe, identice din sticlă (n=l,5), au fiecare

convergenţa Co în aer. Prin lipirea celor două lentile, se formează un
sistem centrat cu convergenţa C în aer. Dacă spaţiul dintre cele două
lentile se umple cu apă (n1=4/3) convergenţa sistemului devine C1.
Raportul Ci/Care valoarea:
A. 1/3
B. 2
C. 3/2
D. 2/3
E. 4/3
122. Două lentile subţiri plan-concave, identice, din sticlă (n=l,5), cu

raza de curbură R=l O cm, sunt aşezate în contact, cu concavităţile
faţă în faţă, iar golul astfel format se umple cu apă (na=4/3). În faţa
acestui sistem, la 15 cm de el, se află un tub luminos cu lungimea
de 9 cm aşezat perpendicular pe axa optică a sistemului. Imaginea
dată de sistem este:
A. reală, răsturnată cu lungimea de 4 cm

B. virtuală, dreaptă cu lungimea de 6 cm
C. virtuală, dreaptă cu lungimea de 4 cm
D. virtuală, dreaptă cu lungimea de 18 cm
E. reală, răsturnată cu lungimea de 27 cm
41
Optică- teste
123. Două lentile convergente, una cu diametrul mare şi cu distanţa

focală de 30 cm şi alta cu diametrul mic şi cu distanţa focală de 60
cm sunt alipite şi centrate coaxial. O sursă de lumină punctiformă
este situată pe axa optică a sistemului, la 40 cm de acesta. Cu un
astfel de sistem se obţin două imagini ale sursei: una formată de
razele care trec printr-o singură lentilă şi a II-a formată de razele
care trec prin ambele lentile. Despre cele două imagini se poate
afirma că:
A. ambele sunt virtuale şi distanţa dintre ele este de 60 cm

B. una este reală, iar cealaltă virtuală şi distanţa dintre ele este
de 100 cm
C. ambele sunt reale şi distanţa dintre ele este de 40 cm
D. una este reală, iar cealaltă virtuală şi distanţa dintre ele este
de 160 cm
E. ambele sunt reale şi distanţa dintre ele este de 80 cm
124. Un sistem optic centrat este un sistem afocal (telescopic) dacă:
A. are distanţa focală nulă

B. are convergenţa infinit
C. are convergenţa nulă
D. are mărirea liniară transversală infinit
E. are mărirea liniară transversală nulă
125. Două lentile biconcave simetrice situate în aer, cu axa optică

principală comună, au distanţele focale 20, respectiv, 30 cm. La ce
distanţă una de alta trebuie plasate lentilele astfel încât să formeze
un sistem optic centrat afocal?
A. 10 cm
B. 20 cm
C. 30 cm
D. 50 cm
E. niciun răspuns corect
42
Optică - teste
126. Mărirea liniară transversală a unui sistem optic centrat afocal:

A. nu depinde de poziţia obiectului
B. nu depinde de distanţa focală a primei lentile
C. nu depinde de distanţa focală a celei de a II-a lentile
D. este totdeauna negativă
127. Un sistem optic centrat afocal este format din două lentile
convergente cu distanţele focale fi şi .h>fi. Un fascicul paralel cu
axa optică a sistemului întâlneşte mai întâi lentila cu distanţa focală
fi. Imaginea unui obiect prin acest sistem este:
A. dreaptă şi mai mare decât obiectul
B. răsturnată şi mai mare decât obiectul
C. răsturnată şi mai mică decât obiectul
D. dreaptă şi mai mică decât obiectul
E . nicio variantă de răspuns nu este corectă
128. Pentru a realiza un sistem afocal dintr-o lentilă convergentă cu

distanţa focală de 35 cm şi o lentilă divergentă cu convergenţa de
- 4 dioptrii, cele două lentile trebuie centrate şi aşezate una faţă de
alta la distanţa de:
A. 60 cm
B. 45 cm
C. 20cm
D. 15 cm
E. 10 cm
129. O lentilă biconvexă de sticlă are indicele de refracţie n =1 ,6 şi

distanţa focală f = 1O cm. Lentila se introduce într-un mediu cu
indice de refracţie n ' = 1,4. Distanţa focală a lentilei devine:
A. 15 cm
B. 25 cm
C. 35 cm
D. 42cm
E. 55 cm
43
Optică - teste
130. Două lentile biconvexe identice, confecţionate din sticlă cu indicele

de refracţie 1,3, sunt lipite coaxial şi formează, în aer, un sistem
optic convergent. Dacă spaţiul dintre cele două lentile se umple cu
un lichid necunoscut, sistemul devine afocal. Indicele de refracţie al
lichidului necunoscut este:
A. 1,4
B. 1,2
C. 1,8
D. 1,6
E. 2
131. Un sistem centrat afocal este format din două lentile subţiri aflate la
distanţa de 75 cm una de alta. Una dintre lentile are convergenţa de
4 dioptrii. Distanţa focală a celei de-a doua lentile este:
A. 79cm
B. 71 cm
C. 50cm
D. 80cm
E. 35 cm
132. Ochiul miop formează imaginea unui obiect îndepărtat într-un plan
situat:
A. în faţa retinei
B. în spatele retinei
C. în faţa cristalinului
D. pe retină
E. în spatele cristalinului
133. Ochiul hipermetrop formează imaginea unui obiect apropiat într-un

plan situat:
A. pe retină
B. în faţa retinei
C. în faţa cristalinului
D. în spatele retinei
E. în spatele cristalinului
44
Optică - teste
134. Un miop nu poate vedea obiectele situate la o distanţă mai mare de

40 cm de ochi. Convergenţa lentilelor de contact care să-i corecteze
vederea la distantă ar trebui să aibă:
A. C =-1 ,5 m· 1
B. C =-2 m· 1
C=-25m· 1
C. ,
D. C =-3 m· 1
E. C=- 2 m•I
135. Un hipermetrop vede obiectele situate la o distanţă de până la

40 cm faţă de ochi. Convergenţa lentilelor de contact care să-i
corecteze vederea pentru distanţa normală de vedere clară (de 25
cm) ar trebui să aibă:
A. C = - 1,5 m· 1
B. C =-2 m· 1
C. C =-2 ,5 m· 1
D. C=2m· 1
E. C = 1 5 m· 1
'
Numărul de imagini pe secundă produse în creier ca urmare a
136.
transformării energiei faciculului luminos în semnale electrice este:
A. 1
B. 10
C. 20
D. 24
E. 30
137. Din punct de vedere al opticii geometrice, ochiul omenesc este un

sistem optic centrat care conţine:
A. cornea
B. umoarea apoasă
C. cristalinul
D. umoarea vitroasă
E. toate răspunsurile sunt corecte
45
Optică - teste
138. O imagine virtuală dreaptă determină formarea pe retină a unei

1magm1:
A. virtuală, dreaptă, mai mică

B. virtuală, răsturnată, mai mare
C. reală, răsturnată, mai mică
D. reală, dreaptă egală
E. virtuală, răsturnată, mai mare
139. Ochiul miop se poate corecta cu ajutorul:

A. lentilelor divergente
B. lentilelor biconvexe
C. lentilelor plan-convexe
D. lentilelor menisc convergente
140. Ochiul hipermetrop se poate corecta cu ajutorul:

A. lentilelor biconcave
B. lentilelor plan-concave
C. lentilelor convergente
D. lentilelor menisc divergente
141. Ochiul prezbit se poate corecta cu ajutorul:

A. lentilelor convergente
B. lentilelor biconcave
C. lentilelor menisc divergente
D. lentilelor plan-concave
E. toate răspunsurile sunt incorecte
46
Optică- teste
142. Culoarea complementară pentru albastru este:

A. roşu
B. verde
C. galben
D. cyan
E. magenta
143. Pentru a corecta vederea atât pentru aproape cât şi la distanţă se

folosesc ochelari:
A. cu lentile divergente
B. cu lentile convergente
C. bifocali
D. monofocali
E. cu un sistem optic afocal
144. Una dintre următoarele afirmaţii legate de microscopul optic NU

este corectă:
A. este folosit pentru examinarea obiectelor foarte mici şi bine

iluminate
B. obiectivul are dimensiuni reduse şi distanţă focală mare
C. imaginea obţinută prin obiectiv este reală, răsturnată şi mai
mare decât obiectul
D. grosismentul măsoară de câte ori se vede mai mare obiectul
prin microscop decât cu ochiul liber, la distanţa normală de
vedere pentru ochiul emetrop
E. imaginea finală obţinută prin ocular poate fi virtuală,
răsturnată şi mărită
47
Optică - teste
145. Unghiul sub care se vede un obiect prin microscop este 60°, iar
unghiul sub care se vede obiectul cu ochiul liber este 30°. Să se
determine valoarea grosismentului microscopului:
A. 20
B. 1 / 3
C. 30
D. 2
E. 3
146. Grosismentul microscopului poate fi determinat folosind

următoarea formulă:
A. G = e·l/ /obfoc
B. G = e·/ob I l-/oc
C. G = /ob:/oc / e·/
D. G =/obfoc / e 2 ·/
E. G =./oc·e 1./od
unde: e - distanţa dintre focarul obiectivului şi focarul ocularului;

I - distanţa ochi-obiect; /oh, foc - distanţele focale ale obiectivului
şi, respectiv, ocularului
147. Unitatea de măsură pentru grosisment este:
A. m-'
B. este o mărime adimensională
C. dioptrie
D. rad/m
E. m/rad
48
Optică - teste
148. Unul dintre următoarele reglaje NU poate fi efectuat pentru

obţinerea unei imagini corecte la microscop:
A. deschiderea lentilei ocular

B. îmbunătăţirea focalizării
C. modificarea intensităţii luminoase
D. modificarea dimensiunii diafragmelor
E. utilizarea unor substanţe chimice de contrast
149. Imaginea finală obţinută cu ajutorul unui microscop optic poate fi:
A. reală, răsturnată şi mărită

B. virtuală, dreaptă şi mărită
C. reală, dreaptă şi micşorată
D. virtuală, răsturnată şi mărită
E. virtuală, dreaptă şi micşorată
150. Indicaţi care este rolul condensorul microscopului optic:
A. focalizează lumina pe preparat

B. formează imaginea intermediară a preparatului
C. creşte puterea de mărire a microscopului
D. modifică grosismentul microscopului
E. formează imaginea finală a preparatului
151. Un obiect este privit printr-o lupă cu puterea optică P = 3112 cm-1,
mărimea transversală a obiectului fiind y1 = 1 cm. Unghiul sub care
este privit obiectul este :
A. oo
B. 30°
C. 45°
D. 60°
E. 90°
49
Optică - teste
152. Care dintre următoarele afirmaţii legate de lupă este corectă?
A. obiectul de studiat se plasează în faţa focarului obiect

B. este o lentilă divergentă cu distanţă focală mică (1-10 cm)
C. 1magmea obţinută este reală, dreaptă şi mai mare decât
obiectul
D. imaginea obiectului se obţine la intersecţia prelungirilor
razelor refractate de lupă
E. puterea optică depinde de înălţimea obiectului observat
153. Puterea optică a unei lupe cu distanţa focală de 5 cm este:

A. 2 cm- 1
B. 2 · 10-2 m- 1
C. 20cm- 1
D. O 2 m- 1
'
E. 20 m- 1
154. Să se determine grosismentul unei lupe, ştiind că unghiul sub care

este privit obiectul cu ochiul liber este 30° şi unghiul sub care se
observă obiectul cu lupa este 60°:
A. 3
B. 2
C. 3 m- 1
D. 2m- 1
E. 4
155. Să se determine puterea optică a unei lupe dacă se cunoaşte unghiul

sub care este privit obiectul cu acest instrument a' = 45° şi mărimea
transversală a obiectului y1 = 0,5 cm:
A. 2
B. 0,5 cm- 1
C. 2cm- 1
D. 0,5
E. 2 m- 1
50
Optică - teste
156. Faţă de imaginea unui obiect privit cu ochiul liber, imaginea

obiectului privită printr-un sistem afocal format din două lentile
convergente, având aceleaşi distanţe focale, este:
A. dreaptă, egală şi virtuală

B. răsturnată, egală şi reală
C. dreaptă, egală şi reală
D. răsturnată, mai mică şi virtuală
E. dreaptă, mai mare şi reală
157. În figura de mai jos este prezentată schema optică a:
A. microscopului optic
B. unui sistem optic cu distanţa focală egală cu zero
C. unui sistem optic centrat afocal
D. unui sistem optic de lentile acolate
E. unui sistem optic având mărirea liniară transversală
negativă
158. Ce fel de obiect şi la ce distanţă faţă de o lentilă biconcavă trebuie

aşezat astfel încât imaginea obţinută să fie virtuală şi egală cu
obiectul:
A. obiect real situat în 2f

B. obiect virtual situat în f
C. obiect real situat în f
D. obiect virtual situat în 2f
E. obiect virtual situat între f şi 2f
51
Optică- teste
159. Valoarea unghiului limită pentru sticla crown care are indicele de
refracţie n = 1,52 este:
A. 45°
B. 41 °
C. 30°
D. 40°
E. 90°
160. Între valorile indicilor de refracţie ai corneei (ne), umorii apoase

(nua) şi umorii sticloase (nus) există relaţia:
A. fle > Ilua > Ilus

B. Ilua = Ilus, fle > Ilus
C. fle = Ilua, Ilus > fle
D. Ilua > Ilus > fle
E. Ilus = fle, Ilua > fle
161 . Secvenţa de culori în cazul dispersiei normale a luminii albe este:
A. roşu-galben-portocaliu-verde-indigo-albastru-violet
B. violet-verde-albastru-indigo-rosu-portocaliu-galben
C. roşu-portocaliu-violet-indigo-albastru-verde-galben
D. ro şu-portocaliu-galben-verde-albastru-indigo-violet
E. roşu-portocaliu-galben-violet-albastru-indigo-verde
162. Ochiul uman poate forma imaginea unui obiect, în cazul în care
razele de lumină se reflectă pe o suprafaţă:
A. mată
B. neregulată
C. netedă
D. discontinuă
E. ondulată
52
Optică - teste
163. Modificarea intensităţii fasciculului luminos determină în cazul

ochiului, următoarele procese:
A. ochiul se acomodează prin mărirea razelor de curbură ale

cristalinului
B. muşchii ciliari modifică raza de curbură ale feţelor
cristalinului
C. se modifică dimensiunea corneei şi sensibilitatea retinei
D. irisul ajustează dimensiunea pupilei şi se modifică
sensibilitatea retinei
E. creşte raza de curbură a cristalinului, ochiul devenind mai
bombat
164. Un obiect situat la 125 cm de un ecran formează imagini în două

poziţii diferite ale unei lentile cu distanţa focală de 20 cm. Cele două
distanţe de la obiect la lentilă sunt:
A. 25 cm şi 100 cm
B. 35 cm şi 85 cm
C. 40 cm şi 80 cm
D. 50 cm şi 75 cm
E. 60 cm şi 80 cm
165. Un sistem optic centrat este format dintr-o lentilă covergentă cu

fj = l O cm care formează imaginea unui obiect real situat la 20 cm
de aceasta, şi o lentilă divergentă având distanţa focală fi= -1 O cm.
Ce distanţă d trebuie să existe între cele două lentile astfel încât
imaginea finală a obiectului să fie reală şi mărită:
A. d=0
B. 20 cm > d > 10 cm
C. d > 20 cm
D. O< d < 10 cm
E. d= 20 cm
53
Termodinamică- teste
TERMODINAMICĂ
1. Un kmol reprezintă:
A. 10·3 mol
B. 103 mol
C. 102 mol
D. 10·2 mol
E. 10 mol
2. Masa moleculară relativă (mr):

A. se măsoară în grame
B. se măsoară în kg
C. se măsoară în g· 1
D. se măsoară în kg· 1
E. este o mărime adimensională
3. Masa unei cantităţi de apă ce conţine 1 mol de molecule este:

A. 18 g
B. 16 kg
C. 16 g
D. 18 kg
E. 17 g
4. Masa molară(µ) a unei substanţe se poate calcula din relaţia:

m
A. µ=-
V
B. µ=m·v
n
C. µ=-
V
V
D. µ=-
m
V
E. µ=-
n
unde: m - masa sistemului, v - cantitatea de substanţă din sistem, n
- numărul volumic.
54
TermodiQamică- teste
5. Unitatea de măsură pentru masa molară(µ) în Sistemul Internaţional

de Unităţi este:
A. g/mol
B. kg/mol
C. kg/kmol
D. este o mărime adimensională
E. kg ·mol
6. Masa molară(µ) pentru apă este:
A. 18 kg/kmol
B. 16 kg/kmol
C. 18 kg -kmol
D. 16 g/kmol
E. 18 kg/mol
7. Unitatea de masă atomică reprezintă:
A. masa conţinută într-un kg de Jc

1
B. a douăsprezecea parte din masa atomului de carbon

C. a douăsprezecea parte din masa atomică a izotopului
de carbon Jc
1
D. masa atomică a izotopului de carbon 1JC

E. masa conţinută într-un g de 1JC
55
8. Între unităţile de măsură ale masei molare există ţelaţia:
A. 1~=1 kg
kmol mol
B. l kg =10_3 kg
mol kmol
C. 1 kg =103 ~
mol kmol
D. 1 kg = 10-3 __L
mol kmol
9. Volumul molar (Vµ) este o mărime fizică derivată în Sl, definită prin
relaţia:
A. Vµ=V•µ
B. V =V
µ µ
V
C. ~,=-
µ
D. V =V
µ V
E. Vµ =v·V
unde: V - volumul sistemului, v - cantitatea de substanţă din sistem, µ
- masa molară.
1O. Volumul molar depinde de natura substanţei şi foarte puţin de presiune

şi temperatură în cazul:
A. lichidelor şi gazelor
B. lichidelor şi solidelor
C. gazelor şi solidelor
D. gazelor
E. lichidelor, solidelor şi gazelor
56
11 . Alegeţi răspunsul CORECT referitor la numărul lui Avogadro:
A. este o mărime adimensională

B. este o mărime derivată în Sistemul Internaţional
C. poate fi definit prin relaţia NA = v N
D. are aceeaşi valoare dacă exprimăm cantitatea de substanţă în
mol sau kmol
E. depinde de natura substanţei
12. Numărul lui Avogadro (NA):
A. se măsoară în moi- 1
B. se măsoară în mol
C. se măsoară în kmol
D. se măsoară în 102 mol
13. Numărul de molecule conţinute într-un volum V de hidrogen aflat în

condiţii normale de presiune şi temperatură este dat de relaţia:
NA
A. N = -
vµ O
B. N =V · N A
vµO
C. N = NA
V
D. N =V-NA
NA
E. N =Vµ0 · -
Vµ o
unde: NA - numărul lui Avogadro, Vµo -volumul molar în condiţii
normale de presiune şi temperatură.
57
14. Volumul molar are valoarea 22,4 m 3/Kmol în următoarele condiţii:
A. la temperatură şi presiune atmosferică normală

B. indiferent de condiţiile în care se află gazul
C. la presiune atmosferică normală şi indiferent de temperatură
D. la O °C şi indiferent de presiune
E. la 273, 15K şi indiferent de presiune
15. Numărul de molecule cuprinse într-o masă m = 4 kg de hidrogen aflat

în condiţii normale de presiune şi temperatură este:
A. 6,022 · 1025
B. 4 -6,022· 1026
C. 6,022 · I 0 27
D. 6,022 · l 0 26
E. 2-6,022 · 1026
16. Densitatea unui gaz în condiţii normale de presiune şi temperatură se

poate calcula din relaţia:
A. p=mo·NA
µ
B. p=m Vo
__µ_
0
NA
C. p=m0 · :
A
NA
D. p=-
Vµo
N
E. p=mo·-
A
VµO
unde: mo - masa unei molecule, µ - masa molară, Vµo - volumul molar
în condiţii normale de presiune şi temperatură, NA - numărul lui
Avogadro.
58
17. Numărul volumic:

A. se măsoară în m 3
B. se măsoară în m· 3
C. se măsoară în m·2
D. se măsoară în m2
18. Masa unei molecule de substanţă (mo) este dată de relaţia:

µ
A. m0 = -
Vµ
V
B. m0 =-1!....
µ
C. m0 =µ•NA
D. m 0 =: A
_N_
A
E • mo -
µ
unde: µ - masa molară, Vµ - volumul molar, NA - numărul lui
Avogadro.
19. NU este un sistem termodinamic:

A. apa dintr-un vas
B. un organism viu
C. un atom (de H2)
D. aerul dintr-o încăpere
E. gazul dintr-un balon umplut cu He
20. Parametrii de stare pentru un sistem termodinamic sunt:

A. parametri intensivi şi extensivi
B. doar parametri intensivi
C. doar parametri extensivi
D. doar parametri microscopici
E. doar parametri macroscopici
59
21. Un parametru intensiv al unui sistem termodinamic este:
A. densitatea
B. volumul
C. energia internă
D. masa
E. cantitatea de substanţă
22. Pentru ca agitaţia termică să nu înceteze la gazele reale ar trebui ca:
A. sistemul să aibă un număr cât mai mare de molecule

B. ciocnirile moleculelor cu pereţii incintei să fie elastice
C. moleculele care alcătuiesc gazul să fie identice
D. energiile potenţiale rezultate din interacţiuni să fie pozitive
E. energia potenţială să fie neglijabilă în raport cu energia
cinetică
23. Starea unui sistem termodinamic este staţionară dacă:
A. parametrii de stare sunt constanţi în timp

B. parametrii de stare nu sunt constanţi în timp
C. parametrii de stare sunt constanţi în spaţiu
D. parametrii de stare nu sunt constanţi în spaţiu
E. parametrii de stare nu sunt constanţi în timp şi spaţiu
24. Un proces termodinamic este reversibil dacă îndeplineşte condiţiile:
A. procesul se desfăşoară într-un singur sens

B. procesul se poate desfăşura în ambele sensuri şi prin aceleaşi
stări intermediare
C. procesul se desfăşoară prin aceleaşi stări intermediare
D. procesul se poate desfăşura în ambele sensuri
E. procesul se poate desfăşura în ambele sensuri, prin diferite stări
intermediare
60
Termodinamică - teste
25. Un proces termodinamic este ciclic dacă:
A. starea finală coincide cu starea iniţială

B. starea finală nu coincide cu starea iniţială
C. procesul este cvasistatic
D. procesul este necvasistatic
E. procesul este ireversibil
26. Pe un taler de masă M, legat de un resort elastic cu constanta de

elasticitate k, punem un corp de masăm. În acest proces de intindere
a resortului:
A. transformarea este reversibilă

B. transformarea este ireversibilă
C. transformarea este cvasistatică
D. transformarea este ciclică
27. Parametrul de stare de tip intensiv ce are aceeaşi valoare pentru toate
stările sistemelor termodinamice aflate în relaţie de echilibru termic
este:
A. temperatura
B. presmnea
C. densitatea
D. masa
E. energia internă
28. Principiul zero al termodinamicii se referă la următoarea mărime

fizică:
A. lucru mecanic
B. energie internă
C. temperatura empirică
D. presiune
E. un parametru extensiv
61
29. Relaţia de transformare a temperaturii din grade Celsius (t) în grade

Kelvin (T) este:
A. T= t+ 273 K
B. T = t + 273 °C
C. T= t + 273,15 K
D. T= t+ 100 °C
E. T=273 K
30. Un interval de temperatură de 1 °C corespunde unui interval de

temperatură de:
A. 1K
B. 100 K
C. 273 K
D. 273,15 K
E. OK
31 . Un termometru etalonat greşit indică -6 °C în gheata care se topeşte şi

104 °C în vaporii apei ce fierbe la presiunea atmosferică normală.
Când acest termometru indică 82 °C temperatura reală va fi:
A. 86 °C
B. 88 °C
C. 80 °C
D. 80,2 °C
E. 80,8 °C
32. O proprietate a gazului ideal este:

A. moleculele nu sunt puncte materiale
B. moleculele interacţionează între ele
C. moleculele se află în agitaţie termică
D. gazul ideal este format dintr-un număr mic de molecule
E. ciocnirile moleculelor cu pereţii recipientului în care se află sunt
plastice
62
33. Formula fundamentală a teoriei cinetico - moleculare este dată de

relaţia:
1 -2
A. p = 3nm0 v
2 - 2
B. p=-nm0v
3
1 Mm v- 2
C. p =- 0
3
2 Mm v- 2
D. p =- 0
3
E. p = n1nov 2
unde: p - presiunea exercitată de un gaz ideal asupra pereţilor incintei,
mo - masa moleculară, n - numărul volumic, N - numărul de molecule
din sistem, v2 - viteza pătratică medie.
34. Presiunea exercitată de un gaz ideal asupra pereţilor incintei este dată
de relaţia:
1 -
A. p=-nE
3 <'
2 -
B. p=3nEc
1 -
C. p=3NEC
2 -
D. p=3NEC
E. p=nEc
unde: n - numărul volumic, N - numărul de molecule din sistem,
Ec- energia cinetică medie de agitaţie termică.
63
35. Viteza termică a moleculelor:

A. este invers proporţională cu temperatura
B. scade în cursul transformării izobare
C. este direct proporţională cu temperatura
D. depinde de media pătratelor vitezelor moleculelor
36. Energia cinetică medie de agitaţie termîcă a unei molecule a gazului

ideal este dată de relaţia:
- I -2
A. Ec = nm0v
3
- 2 - 2
B. Ec =-m0 v
3
C. E --Nmo
-V- 2
C 2
mo - 2
D. Ec=-V
2
E. E =.!..· mo v 2
C 3 2
unde: mo - masa moleculară, n- numărul volumic, N - numărul de

molecule din sistem, v2 - viteză pătratică medie.
37. În Sistemul Internaţional de Unităţi constanta lui Boltzmann se

exprimă în:
A. J ·K-1
B. J/kmol·K
C. J/mol ·K
D. J/Kg
64
38. Presiunea exercitată de un gaz ideal asupra pereţilor incintei este dată
de relaţia :
1
A. p=-NkT
3
1
B. p=-nkT
3
2
C. p=-NkT
3
3
D. p=-nkT
2
E. p=nkT
unde: N - numărul de molecule din sistem, n - numărul volumic,
k- constanta lui Boltzmann, T - temperatura sistemului termodinamic.
39. Energia cinetică medie de agitaţie termică a moleculelor unui gaz

ideal, având numărul volumic n = 3·1025 m· 3 , ce se găseşte într-o
incintă la presiunea p = l 0 5 N/m 2 este:
A. Ec = 2·10-20 J
B. Ec = 1,5·10-20 J
C. Ec = O,5·10-20 kJ
D. Ec = 3·10-20 J
E. Ec = O,5·1O-20 J
40. Numărul de molecule cuprinse într-un volum V = l m 3 de gaz, aflat

în condiţii normale (NA= 6,022· 1026 kmo1· 1, Vo = 22,42 m 3/kmol şi
p = l 0 5 N/m2) este:
A. n = O,26·1023 m·3
B. n = 2,68·1025 m·3
C. n = 0,26· 1024 m·3
D. n = 3,78·1026 m· 3
E. n = 6,02·1026 m·3
65
41. Ecuaţia de stare a gazului ideal (ecuaţia Clapeyron-Mendeleev) este:
A. pV=ltRT
B. pV=µRT
C. pV=nRT
n
D. pV=-RT
N
n
E. pV=v-RT
N
unde: v - cantitatea de substanţă din sistem, N - numărul de molecule

din sistem, n - numărul volumic, R - constanta gazelor ideale,
T - temperatura sistemului termodinamic.
42. Legea transformării generale se referă la:
A. gazul perfect aflat în stare de echilibru termodinamic

B. trecerea unui gaz ideal între două stări de echilibru
termodinamic
C. gazul real aflat în stare de echilibru termodinamic
D. gazul real aflat la temperaturi joase şi presiuni ridicate
E. transformarea unui gaz ideal la temperatură constantă
43. Legea transformării generale:
A. exprimă dependenţa între parametrii de stare ai gazului ideal

aflat în stare de echilibru termodinamic
B. se referă la transformarea izotermă a gazului ideal
C. se referă la trecerea gazului ideal dintr-o stare de echilibru în
altă stare de echilibru
D. se referă la gazul ideal aflat la presiune constantă
E. este adevărată şi în cazul gazelor reale
66
44. Graficul p = f(V) în cazul unei transformări izocore este o:
A. dreaptă verticală
B. hiperbolă
C. dreaptă orizontală
D. curbă
E. dreaptă ce trece prin origine, cu panta de 45°
45. Într-o transformare izotermă, volumul unui gaz ideal s-a mărit cu 25%.
Presiunea gazului s-a:
A. mărit
cu 25%
B. mărit cu 35%.
C. micşorat cu 5%
D. micşorat cu 20%
E. micşorat cu 25%
46. Într-un sistem de coordonate în care axa presiunii (Op) este verticală
şi axa temperaturii absolute (OT) este orizontală, graficul unei
transformări izobare este o:
A. curbă
B. hiperbolă
C. dreaptă ce trece prin origine, cu panta de 45°
D. dreaptă verticală
E. dreaptă orizontală
67
47. Alegeţi răspunsul GREŞIT, ţinând cont de figura de mai jos:
P11
pl 2 . I
V1 3V1 V
A. Transformarea 1-2 reprezintă o comprimare izobară
B. Presiunea în punctul 2 este de 6 ori mai mare decât în punctul 1
C. În transformarea 2-3 presiunea scade
D. Transformarea 2-3 reprezintă o izocoră
E. Volumul în punctul 2 este de 3 ori mai mic decât în punctul 1
48. În cazul transformării izocore avem îndeplinite condiţiile:
A. v - constant şi T - constant
B. v - constant
C. v - constant şi V - constant
D. v - constant şip - constant
E. V - constant
49. Legea transformării generale este:
V
A. -=const.
T
B. pV = const.
T
C. p = const.
T
D. p = const.
V
E. pV =const.
68
50. Legea transformării izobare (Gay-Lussac) este:
A. pV =const.
B. p = const.
V
V
C. -=const.
T
D. pV =const.
T
E. p = const.
T

Într-o transformare în care V=constant, reprezentată într-un sistem de
axe p = f(T) se poate afirma că:
A. lucrul mecanic este dat de aria de sub transformare

B. este descrisă de ecuaţia legii lui Charles
C. p şi T sunt monoton crescătoare
D. dacă (v = ct), atuncip/T= ct
E. dreapta transformării trece prin originea sistemului de axe
52. Un gaz ideal se dilată izoterm, volumul variază cu 3 · l 0-3 m~iar

variaţia presiunii este de 5· 10 5N/m2. Ştiind volumul iniţial ocupat de
gaz, V 1= 3 · 10-3 m 3 , presiunea în starea finală va fi:
A. p2 = 3· 105 N/m 2
B. p2 = 5· 105 N/m2
C. p2 = 105 N/m 2
D. p2 = l 5· 105 N/m2
E. p2 = 0,6· 105 N/m2
69
53. O cantitate de gaz ideal se destinde la temperatură constantă.

Pe parcursul acestei transformări densitatea gazului
A. se dublează
B. rămâne constantă
C. creşte
D. scade
E. nu se poate preciza
54. Două mase egale de gaze ideale diferite, se află la aceeaşi presiune.
Relaţia între temperaturile celor două gaze este T1=0,5T2, iar cea
dintre volumele recipientelor în care se află este V 1=2V2. Relaţia
corectă dintre masele lor molare este:
A. µ1 = µ2
B. µ1 = 4µ2
C. 4µ1 = µ2
D. µ1 = 2µ2
E. 2µ1 = µ2
55. Un balon de volum Vi în care se găseşte aer la presiunea pi este pus în

legatură cu alt balon de volum Vi în care se găseşte aer la presiunea
p2. Considerând temperatura constantă, formula presiunii sistemului
(p), după ce baloanele au fost puse în legătură, este:
A. p= P1Vi + P2V.
V.+ Vi
B. p = P1V. + P1Vi
V. +Vi
C. p= P2V. + P2Vi
V.+ Vi
D. p= P,V. + PiVi
V.+ Vi
E. p =Pi+ P2
V. +V2
70
56. Un balon de volum Vi în care se găseşte aer la presiunea p1 este pus în

legatură cu alt balon de volum Vi în care se găseşte aer. Considerând
temperatura constantă şi cunoscând presiunea sistemului p după ce
baloanele au fost puse în legătură, presiunea aerului din cel de-al
doilea balon este:
A. P2=
Pf; + P1v;
v; +v;
p(v; + V2) - P1 v;
B. P2=
v2
p(v; + V2) - Pi v;
C. P2 =
v; +V2
D. P2 = p(v; + V2) + Pi v;
v2
E. P2= p(v; + V2) + Pi v;

v;
57. Într-o butelie de volum V se găseşte oxigen la presiunea p ş1

temperatura T. Masa de oxigen din balon (m) este:
pV
A. m = µ02 RT
RT
B. m-µ o2 -pV
lJJV
C. m-µ
- o2 RT
pV
D. m=µn2r
vRT
E. m=µo2 pV
unde: v - cantitatea de substanţă din sistem, µ - masa molară,

R - constanta gazelor ideale.
71
58. Într-o butelie de volum V se găseşte oxigen la presiunea p1 şi

temperatura T1 . Dacă temperatura creşte de la T1 la T2, atunci
presiunea oxigenului p 2 este:
A. p 2 -_ P1I'i
T2
B. P2 =
Pi(I'i +T2)
V
e. p = P1I'i
2 V
Pi(I'i + 7;)
D. P2 = 7;
P1T2
E. P2=--
7;
59. Într-o destindere cvasistatică a unui gaz ideal, la presiune constantă,

temperatura gazului:
A. scade
B. se reduce la jumătate
e. rămâne constantă
D. creşte
60. Într-o butelie se găseşte o masă de oxigen la presiunea p1 şi

temperatura t1=26,85 °C. Temperatura la care trebuie încălzit gazul
pentru ca presiunea să se dubleze, încălzirea făcându-se izocor, este:
A. 335,15 °e
B. 326,85 °e
e. 335,85 °e
D. 330,85 °e
E. 326,85 K
Se consideră: T= t + 273,15
72
61. Alegeţi răspunsul care corespunde unui lucru mecanic (efectuat de o

forţă constantă F atunci când punctul său de aplicaţie se deplasează
cu Ar) pozitiv:
A.
B. -
llr
F ,r
2
C.
-
llr
D.
-F r,r -
Ar
2
62. Lucrul mecanic (efectuat de o forţă constantă F atunci când punctul

➔
său de aplicaţie se deplasează cu Ar ) este pozitiv când:
A. unghiul alfa este: a e [ ,r,;)

B. unghiul alfa este: a = ,r
➔
C. proiecţia forţei pe Ar este pozitivă
D. unghiul alfa este: a e (

3
;] ,r,
➔
E. proiecţia forţei pe Ar este negativă
unde: a - unghiul dintre F şi Ar
73
63. Lucrul mecanic este:

A. mărime fizică întotdeauna pozitivă
B. mărime fizică vectorială
C. mărime fizică ce nu poate fi nulă
D. mărime fizică scalară
E. mărime fizică care se măsoară în Watt
64. Capacitatea calorică este definită prin relaţia:

A. C = __fl_
ml1T
B. C=_Q_
11T
C. C =_g_
vl1T
D. C=IR
2
E. c=Qml!,.T
unde: Q - căldura, m - masa sistemului, 11T - variaţia de temperatură,
v - nr. de moli, R - constanta gazelor ideale
65. Unitatea de măsură pentru căldura molară este:
A. J/mol
B. J
C. J/ mol·kg
D. J/mol ·K
E. J/kg·K
66. Mărimea numeric egală cu căldura necesară sistemului pentru a creşte

temperatura cu 1 K se numeşte:
A. căldură specifică
B. capacitate calorică
C. căldură molară
D. căldură specifică medie
E. căldură molală
74
67. Următoarea afirmaţie referitoare la căldura molară este adevărată:
A. este numeric egală cu căldura necesară unei porţiuni din

sistem pentru a i se mări temperatura cu 1 K
B. este definită prin relaţia Cµ = _Q_
m ·l::,.T
C. caracterizează substanţa din care este alcătuit sistemul
termodinamic
D. unitatea de măsură este J · kg · K
E. este definită prin relatia
,
Cµ = _g_
/::,.T
68. Ecuaţia c = Q/m!iT reprezintă:
A. căldura specifică
B. capacitatea calorică
C. căldura molară
D. căldura specifică medie
E. căldura molală
unde: Q - căldura, tiT - variaţia de temperatură, m - masa
69. Relaţia lui Robert Mayer are următoarea expresie:
B. cp -ev =R
C. C
µ
=_g_
v!).T
D. C=iR
2
E. c=QmAT
75
70. Relaţia pVr = const. reprezintă:
A. ecuaţia Clapeyron Mendeleev

B. legea transformării izoterme
C. ecuaţia Robert Mayer
D. ecuaţia Poisson
E. legea transformării generale
71. Relaţia rvr- = const.

1
reprezintă:
A. legea transformării izobare

B. legea transformării izocore
C. legea transformării adiabatice
D. ecuaţia lui Ohm
E. relaţia Robert Mayer
72.
_J_ reprezintă unitatea de măsură pentru:
kg·K
A. lucrul mecanic
B. energia internă
C. căldura specifică
D. capacitatea calorică
E. căldura molară
73. Un gaz ideal trece din starea 1 în starea 2 printr-un proces reprezentat
în sistemul de coordonate T- p ca în figura alăturată (T - temperatura,
p - densitatea). În transformarea 1-2:
T
A. temperatura scade
✓
B. densitatea scade
C. volumul scade
D. volumul este constant ,., p
E. temperatuta este constantă ,"
76
74. Alegeţi varianta greşită pentru reprezentarea a două procese izoterme

la T1 = T şi T2 = 3T:
A. B. C. D. E.
75. Un gaz este comprimat izoterm, volumul său variind de la

Vi = 6 ·I 0-3 m3 la V 2 = 3 · 10-3 m 3 , iar presiunea crescând cu
11.p = 4 ·I 03 N/m 2 • Presiunea iniţială a gazului a fost:
A. p1 = 4 ·103 N/m2
B. p1 = 6 ·103 N/m2
C. p1 = 12 ·103 N/m2
D. p1 = 1,33 ·103 N/m 2
E. p1 = 9 ·103 N/m2
76. O transformare politropă a unui gaz ideal satisface relaţia pV3 = ct.
Dacă între două stări temperatura absolută scade de 4 ori, densitatea
gazului:
A. rămâne constantă
B. creşte
de 2 ori
C. creşte de 4 ori
D. scade de 2 ori
E. scade de 4 ori
77
77. Alegeţi răspunsul CORECT:
A. Starea unui sistem termodinamic nu poate fi modificată prin

schimb de substanţă
B. O stare de neechilibru termodinamic poate fi reprezentată
grafic
C. Un organism viu nu este un sistem termodinamic
D. Atunci când parametrii de stare sunt constanţi în timp, sistemul
evoluează lent NV
E. La echilibru termodinamic parametrii de sta~(pot avea valori
diferite în puncte diferite ale sistemului
78. Căldura degajată de o cantitate de gaz ideal biatomic într-o

transformare izobară este Qp= 3500 J, variaţia volumului fiind de 8 L.
Presiunea la care are loc transformarea este:
A. 3· 105 N/m2
B. 2 5·10 5 N/m 2
'
C. 1 5·10 5 N/m 2
'
D. 1 25· 105 N/m 2
'
E. 2·10 5 N/m2
79. Metanul dintr-un balon cu volumul iniţial Vi = 6 L, este încălzit izobar

la presiunea p = 2 · I 05 Pa, de la temperatura T1 = 300 K la temperatura
T2 = 450 K. Lucrul mecanic efectuat este:
A. L= 1200 J
B. L= 450 J
C. L= 1000 J
D. L= 600 J
E. L= 500 J
78
T errnodinamică - teste
80. O cantitate de lmol de gaz monoatomic la temperatura iniţială de 27°C

este comprimată adiabatic astfel încât presiunea sa creşte de 8 ori.
Căldura schimbată de gaz cu mediul exterior este:
A. oJ
B. 100 J
C. 150 J
D. 174 J
E. 200 J
81. O butelie conţine o masă de 112g de azot la temperatura de 7°C şi la

presiunea de 6 atm. Din butelie se consumă jumătate din cantitatea de
azot, temperatura menţinându-se constantă. Presiunea finală a gazului
din butelie este:
A. 2 atm
B. 3 atm
C. 4 atm
D. 5 atm
E. 8 atm
82. · Într-o butelie de volum V se află un gaz ideal monoatomic la presiunea

p şi la temperatura T. În aceste condiţii, expresia 1,5 pV reprezintă
următoarea mărime fizică:
A. lucrul mecanic
B. densitatea
C. căldura
D. energia internă
E. căldura specifică
79
83. Într-un calorimetru din aluminiu (CAI = 920 J/(kg·K)) cu masa

mc = 250 g se toarnă o masă de apă ma= 250 g (ca= 4180 J/(kg·K)) iar
temperatura iniţială este t = 20 'C. In calorimetru introducem un corp
dintr-un aliaj metalic cu masa m = 500 g ce a fost ţinut în apa care
fierbe la presiunea atmosferică normală. În urma atingerii echilibrului
temperatura finală în vas va fi tr= 25 'C. Căldura specifică a corpului
solid este:
A. Cs = 170 J/(kg·K)
B. Cs = 130 J/(kg·K)
C. cs= 185 J/(kg·K)
D. Cs = 200 J/(kg·K)
E. Cs = 134 J/(kg·K)
84. Într-un calorimetru cu masa mv = 300 g ş1 căldura specifică

Cv = 390 J/(kg· K) se află o cantitate de apă cu masa
ma = 500 g (ca = 4180 J/(kg·K)) la temperatura t1 = 33 °C. În
calorimetru se introduce o bucată de gheaţă cu masa mg = 30 g la
temperatura t2 = -1 O °C, Cg = 2090 J/(kg· K), căldura latentă specifică
de topire a gheţii , A.g = 340 KJ/Kg. Temperatura finală din calorimetru
este pozitivă, 0. Diagrama de stare a procesului din calorimetru este:
t("C) t("C) t("C) t("C)

t("C)
33
&
o
t(mlo)
t(iaio) t(,,,io>
-I -1
A. B. C. D. E.
80
85. Un termometru cufundat într-o cantitate de apă m îşi măreşte

temperatura de la t1 la t2. Cunoscând capacitatea calorică C a
termometrului şi căldura specifică c a apei, temperatura iniţială ta apei
este dată de relaţia:
86. Un corp din platină cu capacitatea calorică C şi temperatura iniţială t1

se introduce într-un vas calorimetric în care este o masă ma de apă
(căldura specifică ca) având iniţial temperatura t2 < t1. Neglijând
căldura necesară vasului calorimetric, temperatura finală 0, în sistem,
este:
= Ct1 +maCatz
A. 0
C+ maca
= Ctz+macat1
B. 0
C+ maca
= Ct 1 +macat 2
C. 0
C+ Ca
= C+macatz
D. 0
C+ maca
E. 0 = C+ca t2
C+maca
81
87. Un gaz ideal parcurge transformarea ciclică din figura:

p
Dacă temperaturile T1, T2 sunt cunoscute, iar transformarea 1-3 se

produce după legea V= k-p (k- constantă) , temperatura T3 este:
Tz
A. T3 = ..!.
Tz
T2
B. T3 = ..L
T1
Tz
C. T3 = T1
Tz
D. T3 = Tz
1
E. T3 = ,Jr1 · T2
88. Un gaz suferă o transformare ciclică ca în figură:
T
Reprezentarea acestei transformări în coordonate (p, V) este:
1
•n2'W:n. [8_3 ,~V2
,a
p.1 ;4
:
VI
!3
:
\'i ,,
. I
VI
3 T2
V2 . V
"'
pl ;'I
:
\'I
f4
:
\ ' I \'
,a --
p.1 _3 2
I
VJ
V
11
a::;;....1-......1-
VI V:z . V
A. B. C. D. E.
82
89 • Pentru un gaz perfect se cunosc exponentul adiabatic y = Cv

cp ş1
densitatea po în condiţii normale de temperatură şi presiune. Căldura
specifică la presiune constantă este:
A. Cp-
_ Po
PoTo (y-1)
B. Cp-
_ PoY
PoTo (y-1)
C _ PoTo
C. p-
Po(y-1)
C _ PoToY
D. p-
Po(y-1)
Po(y-1)
E. cp=
PoTo
90. Un gaz ideal trece din starea 1 în starea 2 printr-un proces reprezentat
în sistemul de coordonate T- p ca în figura alaturată (T- temperatura,
p- densitatea). Relaţia GREŞITĂ este:
T
T2 T2
A. ...!.-...l..
✓
P1 P2
B. p2<p1
C. Ti< T2
D. p2 > PI , ,
E. Vi< Vi ,, p
91. Într-o butelie de volum V se află gaz cu masa moleculară µ la

presiunea p1 şi temperatura T1. Ce masă m de gaz s-a consumat dacă
în final în butelie presiunea şi temperatura sunt p2 respectiv T2?
83
92. Mase egale din gazele de mai jos sunt închise în aceleaşi condiţii de
temperatură şi presiune, în butelii identice. Pentru ce gaz presiunea
este minimă în butelie?
A. metan
B. azot
C. hidrogen
D. oxigen
E. dioxid de carbon
Se cunosc masele moleculare: µCH4 = 16 kg/kmol; µN2 = 28 kg/kmol;

µH 2 = 2 kg/kmol; µ 02 = 32 kg/kmol; µc 02 = 44 kg/kmol.
93. Graficul de mai jos cuprinde izotermele trasate la aceeaşi temperatură

pentru mase egale din următoarele gaze: N2 , 02 , H2 , CH4 , C02,
pentru care se cunosc masele molare: µcH4= 16kg/kmol;
µN2 = 28 kg/kmol; µH 2 = 2 kg/kmol; µ 02 = 32 kg/kmol; µc 02 = 44
kg/kmol. Care dintre izoterme corespunde metanului?
A. 1
B. 2
C. 3
D. 4
E. 5
84
94. Izobarele trasate la presiunea po = 105 N/m 2 pentru aceeaşi masă

din 5 gaze cu mase molare diferite sunt redate în figura de mai jos.
Izobara pentru gazul cu cea mai mare masă molară este:
3
A. 1
B. 2
C. 3
D. 4
E. 5
T
95. Un gaz de masă dată este supus unei transformări reprezentate în

coordonate (p, V) prin transformarea 1-2. Pentru care dintre situaţii
temperatura creşte din starea 1 apoi scade la cea corespunzătoare
stării 2?
A. B. C. D. E.
96. Ecuaţia variaţiei energiei interne !).U = v · Cv · !).Ţ este valabilă:
A. numai pentru transformarea izotermă

B. numai pentru transformarea izobară
C. numai pentru transformarea izocoră
D. numai pentru transformarea adiabatică
E. pentru toate tipurile de transformări ale unui gaz ideal
85
97. În transformarea izobară raportul între variaţia energiei interne ş1

cantitatea de căldură primită are valoarea:
A. lJU =1
Q
B. lJU
Q
=2
C. ~= 1,5
Q
D. lJU < 1
Q
E. lJU >2
Q
98 - În transformarea izocoră expresia: !L +Lare valoarea:

lJU
A. 1,5
B. 2
C. 1
D. 0,5
E. 1,75
99. Energia internă a unei cantităţi de gaz idea] creşte într-o:
A. comprimare izobară
B. comprimare izotermă
C. comprimare adiabată
D. răcire izocoră
E. niciuna dintre afirmaţiile de mai sus nu este corectă
100. Într-o transformare ciclică, variaţia energiei interne a unui gaz ideal
este:
A. ~U=vRT
B. ~U= vCvT
C. ~U= pV
D. ~U = vCpT
E. ~U = O
86
101. Aerul dintr-un vas de volum V= 0,2 m 3 şi presiune pi= 2·10 5 N/m 2
suferă o răcire izocoră în care pierde căldura Q = 50 kl Ştiind căldura
molară izocoră a aerului, Cv = 5/2 R, presiunea finală este:
A. p2= 105 N/m2

B. p2 = 2,5·10 5 N/m2
C. p2=0,5·10 5 N/m2
D. p2 = 4·10 5 N/m 2
E. p2= 0,2·10 5 N/m2
102. O masă de oxigen (Cp = 7/2 R), se află într-un balon de volum
Vi = 4 L, la presiunea p = 2 · 105 N/m2 . Gazul suferă o încălzire izobară
până la volumul Vi = l O L. Căldura absorbită este:
A. Q= 700 J
B. Q= 4200 J
C. Q= 3500 J
D. Q= 2000 J
E. Q= 4500 J
103. Un gaz cu căldura molară izocoră Cv = 5/2 R ocupă iniţial un volum

Vi= 1 m 3 la presiuneap 1 = 3·105 N/m2. Gazul este încălzit izobar şi se
destinde până la volumul V2 = 3 m 3, apoi suferă o transformare izocoră
până la o presiune p3 = 5·105 N/m2 . Variaţia energiei interne are
valoarea:
A. !).U= 15·106 J
B. !).U= 12· 106 J
C. !).U= 30·106 J
D. !).U= 3·106 J
E. !).U=5·106 J
87
104. v moli de gaz ideal biatomic se află într-o stare 1 la temperatura iniţială
T1. Gazul suferă o destindere izobară până într-o stare 2 urmată de o
destindere izotermă până într-o stare 3. l:l.U fiind variaţia energiei
interne între starile 1 şi 3, temperatura stării 3 are expresia:
LW
A. T3 = -+
VCv
T1
B. T3 = vCv + T1
LlU
VCv
C. T3 = - - T1
LlU
LlU
D. T3= --T1
VCv
vLlU
E. T3= -+T1
Cv
105. Un gaz se găseşte într-o stare iniţială la volumul Vi = 5 L, presiunea
p1 = 3 · l 0 5 N/m2 şi temperatura t1 = 17 °C. Gazul suferă o transformare
izobară şi efectuează un lucru mecanic L = 300 J până într-o stare 2.
Temperatura finală a stării 2 este:
A. T2= 310 K
B. T2= 348 K
C. T2= 380 K
D. T2= 260 K
E. T2= 232 K
Se consideră To= 273K
106. Un gaz ideal cu masa molarăµ= 30 kg/kmol are exponentul adiabatic

y = 1,5. Cunoscând valoarea constantei universale a gazelor, R = 8310
J/(kmol·K), căldurile specifice Cv şi Cp ale gazului sunt:
A. Cv = 554 J/(kg·K); Cp = 831 J/(kg·K)

B. Cv = 831 J/(kg· K) ; Cp = 554 J/(kg· K)
C. ev= 350 J/(kg·K); cp = 700 J/(kg·K)
D. ev= 452 J/(kg·K); cp = 878 J/(kg·K)
E. Cv = 255 J/(kg·K); cp = 827 J/(kg·K)
88
Termodinamică-teste
107. Într-un rezervor se găseşte oxigen (µ = 32 kg/kmol) la presiunea

p1 = 2,5 · I 06 N/m 2 şi temperatura TI = 400 K. Rezervorul scapă gaz,
astfel că după ce se pierde o masă ~m = 7 ,2 kg de gaz, presiunea scade
la p2 = 0,5 · 106 N/m 2, iar temperatura scade cu 80 K. Numărul iniţial
de kmoli de oxigen din rezervor este:
A. v1 = 0,5 kmol
B. v1 = 0,3 kmol
C. VI = 0,6 kmol
D. VI= 0,4 kmol
E. VI = 0,25 kmol
108. Într-o butelie se află un gaz la temperatura T1 şi presiunea p1. În butelie

se mai aduce o masă ~m din acelaşi gaz iar temperatura şi presiunea
devin T2 respectiv p2. Masa de gaz în starea finală va fi:
Llm
A. m2=
1-~
T1P2
l - P1T2
B. m2 = T1P2
Llm
Llm
C. m2= l - P1T1
T2P2
Llm
D. m2= 1- P2T2
T1P1
Llm
E. m2= l+ P1T2
T1P2
109. Un cub din argint (p = 10500 kg/m 3) cu latura l = 2 cm îşi măreşte

temperatura cu ~T = 50 K în urma absorbţiei unei cantităţi de căldură
Q = 1050 J. Căldura specifică a materialului este:
A. c = 120 J/(kg·K)
B. c = 250 J/(kg·K)
C. c = 380 J/(kg·K)
D. c = 400 J/(kg·K)
E. c = 910 J/(kg·K)
89
110. Un vas din cupru (c = 380 J/(kg·K)) şi masăm= 200 g este plin cu un
lichid. Sistemul absoarbe căldura Q = 5 kJ şi îşi modifică temperatura
de la t1 = 27 °C la T2 = 320 K. Căldura absorbită de lichid este:
A. Q= 5800 J
B. Q= 3480 J
C. Q= 3200 J
D. Q= 4180 J
E. Q= 2400 J
Se consideră To= 273K.
111. Într-un vas cu volumul V şi capacitatea calorică C se încălzesc întâi

apă şi apoi alcool, ce au densităţile papă , respectiv Patc şi căldurile
specifice Capă respectiv Calc, Dacă vasul plin primeşte în cele două
cazuri aceeaşi cantitate de căldură, raportul variaţiilor de temperatură,
- pentru ce le d ouă 1·1ch'd
,Mate
- .
I e are expresia:
Lltapă
A. Lltatc = c+ Patc'V'Catc
Lltapă c+ Papă'V ' Capă
Lltatc _ Papă 'V'Capă
B.
Lltapă c+ Patc'V"Catc
Papă·v·capă
C. Lltatc = C+
Lltapă Patc·v·calc
Lltatc c+ Papă'V'Capă
D.
Lltapă C+ Patc'V·calc
Lltalc _ C. Papa·V·capă
E.
Lltapă c+ Patc'V'Catc
90
112. Două corpuri cu temperaturile T1, T2 (T2 = 3T1) sunt puse în contact
termic. Căldurile specifice satisfac relaţia c2 = 3c1 iar între masele lor
există relaţia m1 = 3m2. Sistemul celor două corpuri fiind izolat
adiabatic de mediul exterior, temperatura finală Ta sistemului după
stabilirea echilibrului termic satisface relaţia:
A. T= (T1+ T2)/2
B. T= 2,5T1
C. T= 2T1
D. T= T2
E. T=T1
113. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la un proces adiabatic este

adevărată:
A. Q=!lU-L
B. Q=L
C. llU=-L
D. Q= llU
E. llU=L
114. Determinaţi indicele politropic al unei transformări cu ecuaţia

p V'1 = ct. suferite de 2 moli de un gaz ideal monoatomic ce absoarbe o
cantitate de căldură Q = 1O R, variaţia de temperatură fiind de 1O K:
A. n=l
B. n=2
C. n=3
D. n=4
E. n=5
91
115. Mase egale de heliu ( 1) şi oxigen (2) se găsesc iniţial în vase identice,
cu acelaşi volum V şi la aceeaşi presiune p. Gazele sunt comprimate
adiabatic până când volumul scade la jumătate. Se cunosc exponenţii
adiabatici ai celor două gaze, y1 - heliu şi y2 - oxigen. Raportul între
presiunile finale ale heliului şi oxigenului, Pi, este:
P2
A. P1 = 1
P2
B. Pi= 2Y1-Y2
P2
C. Pi= 2Y1+Y2
P2
D. P1 = 2
P2
E. Pi= 2Y2-Y1
P2
116. Un gaz ideal suferă o comprimare izotermă între două stări 1, 2. Gazul
NU poate ajunge din starea 1 în starea 2 prin unul dintre următoarele
procese:
A. comprimare adiabatică urmată de răcire izobară

B. comprimare adiabatică urmată de comprimare izobară
C. comprimare adiabatică urmată de încălzire izobară
D. încălzire izocoră urmată de răcire izobară
E. comprimare adiabatică urmată de răcire izocoră
117. Un gaz ideal se destinde dintr-o stare 1 cu parametrii p1, Vi , T1 într-o

stare în care valoarea volumului este Vi (Vi > Vi). Lucrul mecanic va
fi minim pentru transformarea:
A. destindere izobară
B. destindere adiabatică
C. încălzire izobară
D. destindere izotermă
92
118. Un gaz ideal este răcit izobar de la temperatura t1 = 127°C , la

temperatura t2 = 27°C ( To = 273 K ). Scăderea procentuală a
volumului IL\VI este:

~
A. 37%
B. 33%
C. 25%
D. 20%
E. 0%
119. Presiunea unui gaz ideal a fost redusă izoterm cu 50%. Creşterea
procentuală a volumului V2 - ~ este:

~
A. 25%
B. 33%
C. 50%
D. 75%
E. 100%
120. Presiunea unui gaz încălzit izocor cu L\T = 6 K creşte cu 2% din

valoarea iniţială. Valoarea iniţială a temperaturii este:
A. I'i =306 K
B. ( 1 = 30 °C
C. I'i = 303 K
D. ( 1 = 27 °C
E. (1 = 7 °C
Se consideră To = 273 K .
93
121. O masă constantă de gaz, având temperatura iniţială r; = 300 K , îşi

modifică presiunea astfel încât Pz = 2 şi volumul conform relaţiei
Pi
V2 = i. Temperatura finală este:
v; 4
A. 360K
B. 390K
C. 420K
D. 450K
E. 480K
122. O masă constantă de gaz având volumul iniţial v; = 2 L a cărei

presiune scade cu 25% îşi măreşte temperatura cu 25%. Volumul final
este:
A. 2L
B. 2,5 L
C. 3L
D. 3,33 L
E. 4L
123. Prin încălzirea unei cantităţi de gaz cu /!l T = 1 K energia internă s-a
dublat. Care a fost temperatura iniţială a gazului:
A. T1=0K
B. T1 =0,5 K
C. T1 = 1 K
D. T1 =2K
E. T1 = IO K
94
124. Un. gaz ideal diatomic cu Cv = 2,5R, se destinde izobar şi absoarbe

căldura Q. Între variaţia energiei interne (~U) şi lucrul mecanic (L)
efectuat de gaz în această destindere există relaţia:
A. ~U=0,5L
B. ~U= 1,5L
C. ~U=2L
D. ~U =2,5 L
E. ~U=5L
125. Pentru o masă constantă de gaz, în graficul alăturat, este reprezentată

o transformare:
p
A. izotermă
B.
C.
D.
izocoră
izobară
generală ,,
,
./
,
V
E. adiabatică
126. O masă constantă de gaz participă la o transformare conform

graficului din figură. Una dintre următoarele relaţii care descriu
această transformare NU este corectă:
V
A. tga=-
p
p
vRT
B. tga=--
v2
C. tga= P
V
2 ,,
,
✓
a V
D. tga =_!!_
vRT
p2 p2
E. _l =-2
Ti r;
95
127. Mase diferite din acelaşi gaz ideal participă la procesele 1 sau 2
conform graficului alăturat, procese ce au loc la aceeaşi presiune.
Considerând indicii corespunzători notaţiilor din figura alăturată,
dintre relaţiile de mai jos, este corectă relaţia:
A. m1>m2
V 2
B. m1 <m2
C. m1 = m2
D. P1 <Pi
I I
E. PJ>Pi T
128. Un volum ~ = 1 m 3 de gaz aflat la presiunea p 0 = 105 Pa se comprimă

izoterm până la presiunea p =4 •105 Pa . Volumul final al gazului
devine:
A. O, 75 m 3
B. 0,5 m3
C. 0,4 m 3
D. 0,25 m 3
E. 0, 2 m 3
96
129. Se amestecă mase egale din gaze diferite, având respectiv,
~ = 20 kg şi µ =30
2
kg . Masa molară a amestecului este:
mol mol
A. µ=22 kg
mol
B. µ=24 kg
mol
C. µ=25 kg
mol
D. µ=26 kg
mol
E. µ=28 kg
mol
130. Se amestecă cantităţi de substanţă egale din gaze diferite, având
respectiv ~ = 20 kg şiµ2 = 30 kg . Masa molară a amestecului

mol mol
este:
A. µ=22 kg
mol
B. µ=24 kg
mol
C. µ=25 kg
mol
D. µ=26 kg
mol
E. µ=28 kg
mol
97
131. Raportul dintre lucrul mecanic efectuat în procesul termodinamic

1 ➔ 2 ➔ 3 ➔ 1 şi lucrul mecanic efectuat în procesul termodinamic
1 ➔ 2 ➔ 3 reprezentat în figura alăturată este:
p
A. 3
B. 2 2p1 2
C. 1
1
----1~
D. - Pi
2 ---- I I I
3
I I I
1 I I I
E. V
3
V1 2V1 3V1
132. Raportul dintre lucrurile mecanice efectuate în procesul termodinamic
1 ➔ 3 ➔ 5 ➔ 7 ➔ 1, li 357 i, şi respectiv li 298 1 , în procesele
termodinamice 1 ➔ 2 ➔ 9 ➔ 8 ➔ 1 , reprezentate în figura alăturată,
limi este:
li2981
p 3 4 5
3p1
A. 0,5
2 9
B. 1 2p1 6
C. 1,5
Pi __l
8
7
D. 2 :v
E. 4 V1 2V1 3V1
133. Care dintre afirmaţiile referitoare la căldura latentă este corectă?
A. caracterizează ansamblul sistemului termodinamic

B. se referă la un mol de substanţă
C. se poate defini la presiune sau la volum constant
D. în SI se măsoară în J/mol
E. este energia de disociere a moleculelor sistemului
98
134. Transformarea integrală a căldurii în lucru mecanic este posibilă într-

o transformare:
A. adiabatică
B. neciclică monotermă
C. izocoră
D. ciclică monotermă
E. în nicio transformare
135. Într-un ciclu Carnot gazul absoarbe de la sursa caldă cantitatea de

căldură Q1, efectuând un lucru mecanic L. Raportul între temperatura
sursei calde şi a celei reci este:
A. (Q1+L)IQ1
B. Q1/(Q1 + L)
C. Qi!L
D. Qil(Q1 -L)
E. Qil(L- Q1)
136. Randamentul ciclului Carnot reversibil NU depinde de:
A. temperatura sursei calde

B. căldura cedată sursei reci
C. temperatura sursei reci
D. natura substanţei de lucru
E. diferenţa de temperatură a surselor
13 7. Căldura latentă specifică de topire are următoarea unitate de măsură

în SI:
A. caloria (cal)
B. Joule pe kilogram (J/kg)
C. Joule (J)
D. caloria pe gram (cal/g)
E. Joule pe kilogram Kelvin (J/kgK)
99
13 8. Căldura latentă specifică este definită prin relaţia:
A. Q=m ·},_· /:J,.T

B. ),_ = Q/(m · /:J,.1)
C. },_=m· Q·/:J,.T
D. },_=Qlm
E. Q = m I (},_ · /:J,.1)
unde: m - masa sistemului, /:J,.T - variaţia de temperatură.
139. Căldura latentă de topire este dată de următoarea relaţie:
A. ),_ = Q/m
B. Q=m·},_
C. Q = m I (},_ · /:J,.1)
D. Q=m·},_ · /:J,.T
E. },_=m·Q
unde: m - masa sistemului, /:J,.T-variaţia de temperatură.
140. Prin care dintre procesele de mai jos o substanţă NU poate ajunge în
stare lichidă:
A. când presmnea vaporilor saturanţi aJunge să scadă sub

presiunea vaporilor existenţi
B. topire
C. condensare
D. lichefiere
E. sublimare
141. Unitatea de măsură în SI pentru căldura latentă de vaporizare este:
A. J/kgK
B. cal
C. J
D. J/kg
E. cal/g
100
142. Care dintre mărimile de mai jos NU se exprimă în SI în Joule:
A. energia internă
B. lucrul mecanic
C. căldura primită sau cedată de un gaz ideal
D. variaţia energiei interne
E. căldura latentă specifică
143. În timpul topirii unui corp energia internă a acestuia:

A. scade întotdeauna
B. creşte întotdeauna
C. creşte dacă prin topire corpul se dilată
D. rămâne constantă
E. scade dacă prin topire corpul se contractă
144. Un lichid începe să fiarbă atunci când:

A. presiunea vaporilor saturanţi devine nulă
B. atmosfera este saturată cu vapori
C. presiunea maximă a vaporilor lichidului este egală cu presiunea
de deasupra lichidului
D. presiunea vaporilor din atmosferă devine egală cu presiunea
vaporilor saturanţi corespunzătoare temperaturii lichidului
E. există centri de condensare
145. Fenomenul de sublimare reprezintă:
A. o transformare de fază
B. echilibru de fază gaz-solid
C. trecerea din gaz în solid
D. echilibru de fază solid-lichid
E. echilibru de fază solid-gaz
101
146. Una dintre afirmaţiile următoare referitore la asupra vitezei de

evaporare NU este adevărată:
A. este direct proporţională cu aria suprafeţei libere a lichidului

B. creşte la creştea temperaturii
C. este invers proporţională cu presiunea atmosferică
D. nu depinde de natura lichidului
E. depinde de viteza aerului în vecinătatea suprafeţei libere a
lichidului
147. În procesul de desublimare:
A. substanţa îşi măreşte volumul, energia internă se modifică

B. se absoarbe căldură din mediul exterior şi creşte temperatura
substanţei
C. substanţa absoarbe căldură din mediul exterior şi energia
internă
se modifică
D. temperatura substanţei creşte şi volumul acesteia creşte
proporţional
E. substanţa îşi micşorează volumul, energia internă se modifică
148. Despre procesul de condensare se pot afirma următoarele:
A. are loc cu absorbţie de căldură, fiind favorizat de prezenţa unor

germem
B. se poate realiza peste temperatura critică, fiind inversul
procesului de vaporizare
C. nu se poate realiza peste temperatura critică şi este favorizat de
prezenţa unor germeni
D. absorbţia căldurii determină realizarea fenomenului peste
temperatura critică
E. nicio afirmaţie nu este corectă
102
149. Căldura latentă de desublimare la temperatura de solidificare este

egală cu:
A. căldura latentă de solidificare

B. căldura latentă de condensare
C. suma dintre căldurile latente de solidificare şi condensare
D. diferenţa dintre căldura latentă de condensare şi căldura latentă
de solidificare
150. Alegeţi afirmaţia FALSĂ dintre următoarele formulări referitoare la

fenomenul de fierbere:
A. la temperatura de fierbere presiunea vaporilor saturanţi

echilibrează presiunea atmosferică
B. temperatura de fierbere rămâne constantă atât timp cât este
lichid în vas, iar presiunea se menţine constantă
C. toată energia furnizată prin căldură este utilizată pentru
creştrea energiei potenţiale a moleculelor
D. toată energia furnizată prin căldură este utilizată pentru
creşterea energ'iei cinetice de agitaţie termică
E. temperatura de fierbere a unui lichid depinde de presiunea
atmosferică
151. Căldura latentă de sublimare este dată de următoarea relaţie:
A. Qsublimare = Qtopire + Qvaporizare

B. Qsublimare = Qsolidificare - Qvaporizare
C. Qsublimare = Q1opire + Qdesublimare
D. Qsublimare = Qcondensare - Qsolidificare
E. Qsublimare = Qfierbere + Qsolidificare
103
152. Despre căldura latentă de solidificare a unui corp de masă m se poate

afirma că:
A. este o mărime adimensională

B. nu depinde de masa corpului
C. măsoară variaţia energiei interne a corpului
D. are ca unitate de măsură în Sistemul Internaţional J/kg
E. este aceeaşi pentru corpuri diferite, dar care au mase egale
153. Una dintre afirmaţiile următoare referitoare la ciclul Carnot NU este

adevărată:
A. este format din două izoterme şi două adiabate

B. este o transformare ciclică
C. este o transformare monotermă
D. transformarea este reversibilă
E. transformarea este cvasistatică
154. Randamentul ciclului Camot pentru un gaz ideal este de 20 %. Ştiind

că în timpul destinderii izoterme gazul efectuează un lucru mecanic de
300 J atunci lucrul mecanic ce se efectuează asupra lui în comprimarea
izotermă este:
A. 60 J
B. -600 J
C. 360 J
D. -240 J
E. -60 J
104
155. Un gaz ideal parcurge un ciclu earnot între temperaturile sursei calde
de 27 °e şi temperatura sursei reci de 270 K. Randamentul ciclului
este:
A. 27%
B. 100%
C. 10%
D. 90%
E. 11 %
Se consideră To = 273 K.
156. Pe parcursul unui ciclu eamot, 4/5 din căldura primită de la sursa
caldă este cedată sursei reci. Dacă sursa rece are temperatura egală
cu - 13 °e, atunci temperatura sursei calde este:
A. 52K
B. 100 °e
C. 260 K
D. 27 °e
E. 325 K
Se consideră To = 273 K.
157. Randamentul ciclului earnot devine minim atunci când:
A. se măreşte cu un /1 T şi temperatura sursei calde şi a sursei

reci
B. se micşorează cu un /1 T temperatura sursei reci
e. se măreşte cu un /1 T temperatura T 1 şi se micşorează cu
acelaşi /1 T temperatura T 2
D. se micşorează cu un /1 T şi temperatura sursei calde şi a
sursei reci
E. se micşorează cu un /1 T temperatura sursei calde
105
158. Alegeţi răspunsul GREŞIT:
A. energia internă este un parametru de stare

B. capacitatea calorică este un coeficient caloric
C. gazul ideal este format dintr-un număr foarte mic de molecule
aflate în agitaţie termică
D. este imposibilă construcţia şi funcţionarea unui perpetuum
mobile de speţa a II-a
E. căldura specifică este un coeficient caloric
159. Care din următoarele afirmaţii este FALSĂ?
A. Randamentul ciclul Carnot este subunitar

B. Randamentul ciclului Carnot reversibil nu depinde de
substanţa de lucru
C. Ciclul Carnot este format din două transformări izoterme şi
două transformări adiabatice
D. Ciclul Carnot este format din două transformări izocore şi două
transformări adiabatice
E. Randamentul ciclului Carnot reversibil depinde doar de
temperaturile extreme între care are loc procesul
160. Care din următoarele afirmaţii este ADEVĂRATĂ?
A. Capacitatea calorică este numeric egală cu căldura necesară

sistemului pentru a i se micşora temperatura cu 1°C
B. Căldura specifică este numeric egală cu căldura necesară unei
porţiuni din sistem cu masa de 1 g pentru a i se mări
temperatura cu 1°C
C. Într-un sistem termodinamic izolat termic de mediul
înconjurător, temperaturile corpurilor care formează sistemul
termodinamic evoluează astfel încât vor ajunge la o valoare
comună
D. Randamentul ciclului Carnot reversibil depinde doar de

presiunile extreme între care are loc ciclul
E. Căldura latentă este o caracteristică a unei părţi din sistemul
termodinamic
106
161. În două incinte de volume V şi 2 V se află aceelaşi tip de gaz considerat

ideal. Prima incintă conţine 2 kmoli la temperatura T1, iar a doua
incintă 8 kmoli de gaz, presiunea fiind aceeaşi. Relaţia între cele două
temperaturi este:
A. T1= T2
B. T1 = 2T2
C. T1 = 3T2
D. T1 =4T2
E. T1 = 8T2
162. Relaţia corespunzătoare energiei interne a unui gaz ideal biatomic

este:
A. 11U= vRl1T
B. U= l,SvRT
C. U=vRl1T
D. U=2,5vRT
E. 11U=0
unde: v - cantitatea de substanţă din sistem, R - constanta gazelor
ideale.
163. Dacă unui gaz monoatomic îi creşte volumul de 8 ori într-un proces
adiabatic, presiunea sa:
A. scade de 8 ori
B. scade de 16 ori
C. scade de 3 2 ori
D. creşte de 8 ori
E. creşte de 32 ori
107
164. O cantitate constantă de gaz este supusă unui proces termodinamic în

care volumul depinde de presiune după legea V = a-p2,
unde a - constant. Dacă temperatura creşte de 27 de ori, atunci
presiunea se măreşte de:
A. 2 ori
B. 3 ori
C. 9 ori
D. 18 ori
E. 27 ori
165. Expresia lucrului mecanic într-o trasformare izobară este:
A. L= vMT
B. L=p~T
C. L=vRT
D. L=VTY" 1
E. L=O
166. Un amestec conţine 30% un gaz biatomic, 40% un gaz monoatomic şi

restul unul poliatomic. Căldura molară la presiune constantă a
amestecului este:
A. R
B. 2R
C. 2,25 R
D. 3R
E. 3,25 R
108
167. O cantitate de gaz biatomic efectuează transformarea 1-2 reprezentată

în graficul alăturat. Căldura schimbată de gaz cu mediul exterior este
Q = 2,8 kJ. Lucrul mecanic efectuat de gaz este:
p
A. 10 J
B. 0,4 kJ 1 2
C. 4001
D. 800 J
E. 2,8 kJ
V
168. Într-un vas termostatat de volum V se găsesc v moli de gaz ideal

biatomic, la temperatura T. Dacă o fracţiune f din cantitatea de gaz
părăseşte sistemul, variaţia energiei interne a gazului este:
A. vMT
B. -1,5 vfRT
C. -2,5 vfRT
D. 2,5 vfRT
E. 2,5vMT
169. Un gaz ideal trece din starea iniţială caracterizată de temperatura T1 în

starea finală cu temperatura T3 , prin două transformări succesive: o
încălzire izocoră urmată de o destindere izobară. Variaţia energiei
interne în acest proces este:
A. ~U=0
B. ~U = vCv(T3+2T2-T1)
C. ~U = vR(T3+2T2+T1)
D. ~U = vCv(T2-T1) +vCp(T3-T2)
E. ~U = vCv(T3-T1)
109
170. O cantitate de gaz ideal efectuează un proces ciclic ca în figura

alăturată. Valoarea maximă a densităţii gazului se atinge în starea:
p
A. 1
2 3
B. 2
C. 3
D. 4 t'4
E. densitatea este aceeaşi în toate stările
....-----► y
171. Aerul (considerat gaz ideal) constituie un amestec de azot, oxigen,
dioxid de carbon, heliu şi argon. Care dintre cele 5 gaze componente
are viteza termică cea mai mare?
A. azotul
B. oxigenul
C. dioxidul de carbon
D. heliul
E. argonul
Se cunosc masele molare: µN

2
= 28 kg/kmol; µ 02 = 32 kg/kmol;
µco 2 = 44 kg/kmol. : µHez = 8 kg/kmol, µAr = 40 kg/kmol.
172. Un amestec conţine din trei mase egale de lichid, cu căldurile specifice
c1, c2 şi c3 şi temperaturile T1, T2 şi T3. Dacă nu există o transformare
a stării lor de agregare în urma amestecării, temperatura amestecului,
T, este:
A. (c1 T 1+c2T 2+c3 T3)/3(c1+c2+c3)
B. (c1 T 1+c2T 2+c3 T3)/( c1+c2+c3)
D. 3(c1T1+c2T2+c3T3)/3(c1+c2+c3)
E. (T1+T2+T3)/(c1+c2+c3)
110
173. Un corp cu temperatura iniţială de 200 K se încălzeşte cu 1 °F în

fiecare minut. Cu câte grade Celsius s-a încălzit după 18 minute?
A. 18 °C
B. 1 °C
C. 218 °C
D. 10 °C
E. 208 °C
174. Un gaz ideal parcurge procesul ciclic reprezentat în figura de mai jos.
p
Volumele gazului vor atinge valorile maximă, respectiv minimă

pentru:
A. dreapta ce reprezintă diametrul orizontal
B. izobara de presiune maximă
C. două izocore tangente la cerc, care trec prin origine
D. izobara de presiune minimă
E. izoterma de valoare minimă
111
175. Un gaz ideal biatomic absoarbe căldura Q într-o transformare de tipul

pN = constant. Variaţia energiei interne a gazului în această
transformare este:
A. 3Q/4
B. 2Q/5
C. 5Q/6
D. 4Q/5
E. Q/4
112
Electricitate - teste
ELECTRICITATE
1. 1 Coulomb este definit ca:
A. sarcina electrică transportată printr-o secţiune transversală a

unui conductor, în timp de o secundă, de un curent electric
continuu, a cărui intensitate este variabilă
B. sarcina electrică transportată printr-o secţiune transversală a
constant, a cărui intensitate este de 1 Amper
C. sarcina electrică transportată printr-o secţiune transversală a
continuu, a cărui intensitate este de 1 Amper
D. sarcina electrică transportată printr-o secţiune transversală a
unui conductor, într-un timp fit = 10 s, de un curent
electric constant, a cărui intensitate este de 1 Amper
E. sarcina electrică transportată printr-o secţiune transversală a
continuu, a cărui intensitate este de 1 Volt
2. Prin definiţie, curentul electric reprezintă:

A. mişcarea ordonată a electronilor
B. mişcarea ordonată a sarcinilor electrice
C. diferenţa de potenţial electric
D. mişcarea dezordonată a sarcinilor electrice libere
E. lucrul mecanic efectuat de o sarcină electrică
113
3. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii pentru mărimea fizică

intensitate curent electric NU este corectă:
A. reprezintă debitul de sarcină electrică transportată
B. I =_g_
llt
C. I= g_
E
D. unitatea de măsură în SI este Amperul
E. se poate calcula conform relaţiei/= UIR
unde: Q - sarcina electrică, /lt - intervalul de timp, E - tensiunea

electromotoare, U - diferenţa de potenţial, R - rezistenţa electrică
4. Unitatea de măsură în SI pentru intensitatea curentului electric

este:
A. V (Volt)
B. J (Joule)
C. A (Amper)
D. Hz (Hertz)
E. T (Tesla)
5. Numărul de electroni care trec într-o secundă prin secţiunea

transversală a unui conductor metalic este 5 · 10 19 . Intensitatea
curentului staţionar care trece prin conductor este:
A. 8A
B. 0,8A
C. 80mA
D. 0,8mA
E. 8mA
114
A. Sensul curentului electric este dat de sensul scăderii

potenţialului electric
B. Un curent continuu poate fi variabil
C. Debitul de sarcină transportată se poate calcula cu relaţia
l=Q/1::!.t
D. Purtătorii de sarcină electrică în gaze sunt ionii şi electronii
E. Ciocnirile electronilor cu ionii din nodurile reţelei cristaline
determină apariţia rezistivităţii electrice
7.. Ampermetrul se utilizează pentru a măsura:
A. tensiunea electromotoare
B. rezistenţa
C. căderea de tensiune la bornele unui generator
D. rezistivitatea
E. intensitatea curentului electric
8. Numărul de electroni ce trec, în fiecare secundă, prin secţiunea

transversală a unui conductor străbătut de un curent electric
de 32mA:
A. 2·1017
B. 5· 10 17
C. 2·1018
D. 2· 1019
E. 2· 1020
Se cunoaşte sarcina electrică elementară: e = l,6· I0· 19 C.
115
9. Pentru a măsura intensitatea curentului electric printr-un conductor,

ampermetrul se conectează:
A. în paralel cu acel conductor

B. în serie cu acel conductor
C. nu contează, atât timp cât este conectat
D. în paralel, apoi în serie cu acesta
E. în paralel şi în serie cu acesta
10. Alegeţi răspunsul INCORECT.

La trecerea curentului electric printr-un conductor metalic:
A. apar efecte termice şi magnetice

B. se manifestă o rezistenţă electrică
C. apar efecte termice, magnetice şi chimice
D. purtătorii de sarcină electrică sunt electronii
E. mişcarea ordonată a purtătorilor de sarcină este dată de
câmpul electric
11. Ampermetrul ideal are rezistenţa internă:
A. zero
B. infinită
C. nu are importanţă
D. mai mare decât a circuitului exterior
E. mai mică decât a circuitului exterior
12. Una dintre afirmaţiile referitoare la Amper NU este adevărată:
A. este o unitate de măsură în SI

B. este unitate de măsură pentru o mărime vectorială
C. este unitate de măsură pentru o mărime scalară
D. este unitatea de măsură pentru intensitatea curentului
electric într-un conductor metalic
E. 1 A = 1 C I 1 s, unde C - Coulomb, s - secundă.
116
13. Una dintre următoarele afirmaţii NU corespunde unui curent

electric:
A. mişcarea ordonată a ionilor într-o soluţie

B. mişcarea ordonată a ionilor într-un gaz
C. mişcarea ordonată a ionilor într-un conductor metalic
D. mişcarea ordonată a electronilor într-un gaz
E. mişcarea ordonată a electronilor într-un circuit electric
14. Una dintre următoarele unităţi de măsură este o unitate

fundamentală în SI:
A. Coulomb
B. Volt
C. Amper
D. m 3 /mol
E. dioptria
15. În cazul unui circuit electric simplu, care conţine un singur

generator, precizaţi care dintre relaţiile următoare NU este corectă
pentru tensiunea electromotoare (E):
A. E = Wgen
Q
B. E = L Ek, k > 1
C. E
= Wext+Wint
Q
D. E = U +u
E. E =
Wext + Wint
Q Q
unde: Wnen - energia furnizată de generator întregului circuit, Wext

- energia furnizatăde generator circuitului extern, Wint - energia
furnizată de generator circuitului interior, Q - sarcina electrică,
U - căderea de tensiune pe circuitul exterior, u - căderea de
tensiune pe circuitul interior.
117
16. Instrumentul de măsură utilizat pentru măsurarea tensiunii electrice

se numeşte:
A. voltmetru
B. ohmmetru
C. ampermetru
D. tensiometru
E. electrometru
17. Pentru a măsura tensiunea electrică de la bornele unui rezistor,

voltmetrul trebuie să fie conectat:
A. în serie cu acesta
B. nu are importanţă, atât timp cât este conectat
C. în serie, apoi în paralel cu acesta
D. în paralel cu acesta
E. în paralel şi în serie cu acesta
18. În figura alăturată este redată dependenţa tensiune - curent. Între

tensiunile U pentru aceeaşi valoare a intensităţii curentului există
relaţia:
A. U3>U2 >U1
B. U1 <U2 >U3
C. U1 > U2 <U3
D. U1 > U2> U3
E. U1=U2=U3
118
19. În cazul unui conductor metalic, menţinut la temperatură constantă,

care dintre afirmaţiile următoare NU este corectă:
A. raportul VII este constant

B. mărind tensiunea aplicată conductorului, creşte şi
intensitatea curentului electric prin conductor
C. purtătorii de sarcină a căror mişcare formează curentul
electric prin conductor sunt ionii
D. la trecerea curentului electric prin conductor se va
manifesta întotdeauna efectul magnetic
E. purtătorii de sarcină a căror mişcare ordonată formează
curentul electric prin conductor sunt electronii liberi
unde: U - căderea de tensiune de la bornele conductorului,

I - intensitatea curentului ce trece prin conductor.
20. Rezistenţa electrică a unui conductor metalic se poate calcula din

relaţia:
A. R = ~I
B. R = Ul
C. R = !._u
D. R = U +I
E. R = U - I
unde: U - căderea de tensiune de la bornele conductorului,

I - intensitatea curentului ce trece prin conductor.
21. Rezistoarele pentru care este valabilă legea lui Ohm se numesc:
A. rezistoare pasive
B. rezistoare neohmice
C. rezistoare lineare
D. rezistoare nelineare
E. rezistoare variabile
119
22. Unitatea de măsură a conductivităţii electrice a unui material este:
A. n
B. nm
C. (Q m)" 1
D. este o mărime adimensională
23. Rezistivitatea reprezintă proprietatea conductoarelor de a se opune

trecerii curentului electric. Creşterea rezistivităţii electrice a unui
conductor la creşterea temperaturii se datorează:
A. dilatării
termice a conductorului
B. scăderii intensităţii mişcării de agitaţie termică a ionilor din
nodurile reţelei cristaline
C. creşterii numărului de electroni din unitatea de volum
D. creşterii frecvenţei ciocnirilor dintre electronii de conducţie
şi ionii din nodurile reţelei cristaline
E. creşterea coeficientului termic al rezistivităţii
24. În cazul unui conductor filiform, precizaţi care dintre următoarele

afirmaţii NU este adevărată:
A. rezistenţa este invers proporţională cu secţiunea s a

conductorului
B. rezistenţa este o funcţie de rezistivitatea materialului
C. rezistenţa este direct proporţională cu lungimea l a
conductorului
D. rezistenţa depinde de natura materialului
E. rezistenţa depinde de materialul din care este alcătuit
conductorul
120
25. Legea de variaţie a rezistivităţii (p) cu temperatura se poate scrie

.sub forma:
A. p = p 0 (1 + at)
B. p = Po (1 - at)
e. p = p 0 at
D. p = Poeat
E. p = p0 a(1 + at)
unde: t - temperatura, p0 - rezistivitatea la temperatura de 0° e,

a - coeficientul termic mediu al rezistivităţii.
26. Să se determine temperatura pentru care rezistenţa electrică a unui

conductor caracterizat de a=5 · 10-3 grd- 1 creşte cu 20% faţă de
rezistenţa electrică de la O 0e.
A. t =10 °e
B. t =15 °e
e. t =30 oe
D. t =35 oe
E. t= 40 °e
27. Între elementele ce caracterizează două conductoare confecţionate

din acelaşi material există relaţiile: 11 = 41 2 , S1 = 2S2 • Atunci
R1
raportul - va fi egal cu:
R2
A. o
B. 2
e. 1
D. 0,5
E. 4
unde: l - lungimea conductorului, S - aria secţiunii transversale a

conductorului.
121
28. Pentru a indica cât mai exact valoarea intensităţii curentului

electric într-un circuit, ampermetrul trebuie să aibă o rezistenţă
proprie:
A 1o
B. 100
C. 1000
D. 1000 O
E. 10 OOO O
29. Un conductor metalic filiform având rezistenţa Ro este întins

uniform până când lungimea lui este de 4 ori mai mare decât cea
iniţială. În acest caz rezistenţa conductorului R devine:
A. R=2 Ro
B. R= 8 Ro
C. R=4 Ro
D.R=16Ro
E. R=Ro/2
30. Dependenţele din figura alăturată redau •

variaţia intensităţii curentului prin trei
rezistori, cu rezistenţele R1, R2 şi R3, cu
tensiunea electrică aplicată la bornele
fiecăruia. Între valorile rezistenţelor
există relaţia:
u
A. R1<R2<R3
B. R2<R1<R3
C. R1<R3<R2
D. R3<R2<R1
E. R2<R3< R1
122
31. Un rezistor cu rezistenţa constantă este conectat la o sursă a cărei

tensiune la borne poate fi variată. Dacă tensiunea la bornele
rezistorului scade de la 12 la 6 V, intensitatea curentului:
A. rămâne aceeaşi
B. se dublează
C. se reduce la jumătate
D. se măreşte de 4 ori
E. se reduce de 4 ori
32. O creştere a tensiunii electrice aplicate la bornele unui circuit

electric ohmic determină o creştere direct proporţională a:
A. rezistivităţii
circuitului
B. intensităţii curentului electric
C. rezistenţei circuitului
D. rezistivităţii circuitului, rezistenţei circuitului şi a
intensităţii curentului electric
33. La capetele unui fir metalic cilindric se aplică o tensiune electrică

U iar prin fir trece curentul I. Dacă se aplică aceeaşi tensiune altui
fir metalic cilindric din acelaşi metal, cu aceeaşi lungime dar cu
diametrul de două ori mai mare, intensitatea curentului electric
este:
A. 16 I
B. I
C. 21
D. 41
E. 81
123
34. Creşterea tensiunii electrice aplicate la bornele unui circuit electric

ce conţine o rezistenţă R determină creşterea:
A. rezistenţei circuitului
B. rezistivităţii circuitului
C. intensităţii curentului din circuit
D. rezistenţei interne a sursei de tensiune
E. tuturor mărimilor enumerate
35. Pentru circuitul din figura alăturată raportul dintre tensiunea la

bornele sursei electrice şi căderea de tensiune pe sursă este:
A. 2
B. 3,5
C. 4
D. 4,5
E. 5,5
36. Legea lui Ohm pentru întregul circuit se scrie:
A. E = (U + u)R
E
B. l = -
R+r
C. I=_!_
R-r
D. E = U-u
E • I=!....
Rz
unde: E - tensiunea electromotoare a sursei, U - căderea de

tensiune pe circuitul exterior, u - căderea de tensiune pe circuitul
interior, I - intensitatea curentului electric ce trece prin circuit,
R - rezistenţa circuitului exterior, r - rezistenţa circuitului interior.
124
37. Tensiunea la bornele unei surse ideale, aflată singură într-un

circuit, este:
A. mai mare decât tensiunea electromotoare

B. mai mică decât tensiunea electromotoare
C. depinde de rezistenţa internă a sursei
D. egală cu tensiunea electromotoare
38. 1 n (ohm) este definit ca fiind:
A. rezistenţa unui dipol pasiv dacă, la aplicarea unei tensiuni

oarecare, prin dipol trece un curent cu intensitatea nulă
B. rezistenţa unui dipol pasiv dacă, la aplicarea unei tensiuni
de 1 V, prin dipol trece un curent cu intensitatea de 1O A
C. rezistenţa unui dipol pasiv dacă, la aplicarea unei tensiuni
de 1 V, prin dipol trece un curent cu intensitatea variabilă
D. rezistenţa unui dipol pasiv dacă, la aplicarea unei tensiuni
de 1 V, prin dipol trece un curent cu intensitatea de 1 A
E. rezistenţa unui dipol pasiv dacă, la aplicarea unei tensiuni
de 1 V, prin dipol trece un curent cu intensitate infinită
39. Nodul unei reţele electrice constituie punctul în care sunt

interconectate cel puţin:
A. două elemente de reţea

B. două elemente identice de reţea
C. două elemente obligatoriu diferite de reţea
D. trei elemente de reţea
125
40. Latura sau ramura unei reţele electrice:
A. este porţiunea de circuit care este cuprinsă între trei noduri

B. este porţiunea de circuit care poate cuprinde un nod în
interior
C. este porţiunea de circuit care este cuprinsă între două
noduri consecutive şi este parcursă de acelaşi curent
D. este porţiunea de circuit care este parcursă de curenţi
diferiţi
E. nicio variantă din cele de mai sus nu este corectă
41. Ochiul sau bucla de reţea electrică reprezintă:
A. porţiunea de circuit formată de o succesiune de laturi care

determină o linie poligonală deschisă
B. porţiunea de circuit formată de o succesiune de laturi care
determină o linie poligonală închisă
C. porţiunea de circuit care e cuprinsă între două laturi
consecutive
D. porţiunea de circuit care este parcursă de acelaşi curent
E. nicio variantă din cele de mai sus nu este corectă
42. Pentru ca într-un circuit închis de curent electric să circule un

curent electric trebuie ca în circuit:
A. să existe cel puţin două surse

B. să existe un ampermetru
C. să existe cel puţin un rezistor
D. să existe mai multe rezistoare
126
43. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la sarcina electrică

totală
NU este corectă:
A. sarcina electrică totală care iese din nod este mai mică
decât sarcina totală ce intră în nod
B. sarcina electrică totală care iese din nod este egală cu
sarcina totală ce intră în nod
C. sarcina electrică totală nu se acumulează în nod
D. sarcina electrică totală nu poate să dispară
E. sarcina electrică totală nu poate fi creată
44. Una dintre unnătoarele afinnaţii referitoare la efectul tennic al curentului

electric NU este corectă:
A. constă în încălzirea conductorilor metalici parcurşi de

curentul electric
B. este folosit în practică pentru funcţionarea unor aparate
electrice
C. căldura degajată într-un interval de timp t de un consumator
parcurs de curentul electric cu intensitatea I este U ·I· t,
unde U - diferenţa de potenţial de la capetele conductorului
D. apare ca urmare a interacţiunii sarcinilor electrice aflate în
mişcare cu particulele constituente materialului respectiv
E. căldura degajată de un rezistor străbătut de curentul electric
nu depinde de dimensiunile geometrice ale acestuia
45. Numărul de ecuaţii independente ce se pot obţine prin aplicarea

legii I a lui Kirchhoff, într-o reţea electrică ce conţine n noduri
este:
A. n
B. n-1
C. n+l
D. depinde de numărul de laturi şi ochiuri ale reţelei
127
46. Expresia matematică a legii a II-a a lui Kirchhoff este:
A. 'f.EJk ='f.Rklk
B. r.Ek ='f.RJk
C. r.EJ; = r.RJk
D. r.Ek=r.Rkli
E. nicio variantă nu e corectă
47. Cu ajutorul celei de a doua legi a lui Kirchhoff, se pot obţine

ecuaţii:
A. şi în cazul în care ochiurile de reţea nu conţin surse de

tensiune electromotoare
B. numai dacă ochiul de reţea este lipsit de rezistori electrici
C. şi pentru nodurile reţelei electrice
D. doar dacă toate ramurile reţelei conţin rezistori electrici
E. doar dacă toate ramurile reţelei conţin surse de tensiune
electromotoare
48. O reţea electrică plană cuprinde 3 ochiuri fundamentale şi 4 noduri.

Numărul de ecuaţii independente ce se obţin prin aplicarea legilor
lui Kirchhoff este:
A. 4
B. 6
C. 7
D. 5
E. 3
128
49. Dat fiind circuitul din figură, în care sunt precizate sensurile
curenţilor prin cele trei laturi, să se precizeze care este forma
corectă a celei de a doua legi a lui Kirchhoff:
A. R, ·11 +R2 ·12 -R3 ·13 =E, -E2

B. -R1 ·11 +Ri ·12 -R3 ·13 =-E1 +E2
C. R, ·11 -Ri ·12 +R3 ·13 =-E1 +E2
D. -R1 -11 -Ri -12 +R3 ·13 =E1 -E2
E. R1 ·11 -Ri ·12 +R3 ·13 =E1 -E2
50. Intensităţile curenţilor cunoscuţi din figura alăturată sunt: 11 = 7 A,

12 =6A,13 =3A,14 =4Aşi 15 =5A. Curentul 16 are valoarea
şi sensul:
A. 1 A, 16 iese din nod

B. 2 A, 16 iese din nod
C. 1 A, 16 intră în nod
D. 2 A, 16 intră în nod
E. 3 A, 16 intră în nod
129
51. In graficul de mai jos, în care I - intensitatea curentului electric,

t - timpul (cu valorile consecutive t1 şi t2), aria haşurată reprezintă:
A. lucrul mecanic
B. tensiunea electromotoare
C. randamentul circuitului
D. sarcina electrică transportată
E. intensitatea curentului
52. În circuitul din figură, conectat la o tensiune U AB = 20 V, se

cunosc: R1 = 2 n, R2= 3 n, R3 = 1 n şi ~ = 3 n. Intensitatea
curentului electric prin rezistorul R4 şi căderea de tensiune pe acest
rezistor au valorile:
R1 R2
A. 6 A; 18 V
B. 5 A; 15V A B
C. 4 A; 12 V
D. 3A;9V R3 R4
E. 2A;6V
130
53 . Aplicând legea a II-a a lui Kirchhoff circuitului din figură se obţine

relaţia:
A.E=IR-lr
B. E+lr=IR
C. E = I(R + r)
D. IR= lr-E
E. E = l(R -r)
E r
54. Un rezistor cu rezistenţa constantă este conectat la o sursă a cărei

tensiune la borne poate fi variată. Când tensiunea la bornele
rezistorului scade de la 12 V la 6 V, intensitatea curentului:
A. rămâne aceeaşi
B. se dublează
C. se măreşte de 4 ori
D. se injumătăţeşte
E. scade de 4 ori
55. Aplicând legea II a lui Kirchhoff în ochiurile de reţea marcate prin

sens de parcurs ale circuitului din figură, se obţin relaţiile:
R
A. E1 =Rl+r/1 şi E2 =r.J+r212
B. E1 = RI + r/1 şi E2 - E1 = r/1 + rif2
C. E1 = RI + r/1 şi E2 - E1 = rif2 - r/1
A
o I,
B
D. E1 = RI - r,.11 şi E2 = r.J + r2 I 2
E. E1 = RI + r,.11 şi E2 - E1 = r.J1 + rif2
131
56. În circuitul din figură se cunosc: lJ = 3 A, ]4 = 2 A, R4 = 20 n,

R1 =10 n şi R6 =30 n. Tensiunea între bornele A şi G, UAu, are
valoarea:
I,
A. 90V
B. 120 V R,
B F
C. 150 V A G
I,
D. 160V D
. I,
E. 180V
R,
57. În circuitul din figură se cunosc: R1 = 1 n , R2 = 6 n, R3 = 6 n ,

R4 = 12 n , ~ = 3 !l şi R6 = 1 n ; sursa are E = 15 V şi r =1Q .
Intensitatea 11 şi tensiunea dintre A şi F, UA,.., sunt:
I,
A. 1 A, 1 V
R,
B. 2 A, 2 V A..--C:::Jf--8~
I,
FF-C:=:J--,G
C. 3 A, 3 V
D. 3A, 6V
E. 3 A, 9V
E,r
58. În circuitul din figură se cunosc rezistorii R1 = R2 = R3 = 2 n, iar

sursa de tensiune electromotoare E are rezistenţa internă
neglijabilă. Dacă prin rezistorul R2 intensitatea curentului electric
este / 2 = 2 A, atunci tensiunea electromotoare a sursei este:
A. E=6 V
R3
B. E=l2V
C. E=14 V R 2
D. E=l5 V
E. E=16 V E
132
59. În circuitul din figura alăturată relaţia dintre intensităţile curenţilor

14 ce străbate rezistorul R4 = 6 n şi 15 care străbate rezistorul
Rs =2 n este:
A. 15 = 14
B. 15 = 214
C. 15 =314
D. 15 = -14
E. 315 = 214
60. Un generator cu t.e.m. E şi rezistenţa internă r alimentează un

rezistor cu rezistenţa R = 3r. Căderea de tensiune pe rezistenţa
internă a sursei este:
A. E/2
B. E/3
C. E/4
D. E/6
E. E/8
61. Suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod de circuit este
egală cu:
A. suma sarcinilor ce ies din nod
B. suma sarcinilor ce rămân în nod
C. suma sarcinilor ce intră în nod
D. suma sarcinilor ce ies din nod în unitatea de timp
E. suma tensiunilor pe circuit
62. Suma algebrică a tensiunilor electromotoare de pe un ochi de

circuit este egală cu:
A. suma curenţilor electrici din ochi
B. suma algebrică a căderilor de tensiune de pe ochi
C. suma rezistenţelor de pe ochiul de circuit
D. numărul de electroni ce trec prin ochiul de circuit
E. suma intensităţilor din acel ochi de circuit
133
63. Una dintre dintre următoarele afirmaţii referitoare la o latură

(ramură) de circuit NU este corectă:
A. este cuprinsă între două noduri succesive

B. este parcursă de acelaşi curent
C. nu cuprinde niciun nod în interior
D. conţine minim un nod în interior şi este parcursă de acelaşi
curent
E. este cuprinsă între două noduri şi este parcursă de acelaşi
current
64. Schema unei porţiuni dintr-o reţea electrică este redată în figura de
mai jos. Valorile unora dintre intensităţile curenţilor din circuit
sunt: / 1= = =
1 A, / 2 2 A şi /i 2 4 A. Atunci intensitatea unuia
dintre ceilalţi curenţi este:
1
A. /23 = 6 A l1
l12
B. /31 = 1 A
C. / 3 = 3 A
D. / 3 = -1 A /3
E. /31 = -1 A
l2
2
65. În figura de mai jos cifrele indică valorile intensităţilor curenţilor

electrici prin laturile corespunzătoare, măsurate în mA, iar săgeţile
sensurile curenţilor. Intensitatea I a curentului electric care iese din
nodul A este egală cu:
A. -6 mA
B. -4 mA
C. 2mA
D. 4mA
E. 6mA I
134
66. Printr-un circuit electric simplu format dintr-o sursă de tensiune cu

tensiunea electromotoare E = 12 V, rezistenţa inerioară r = 1 n şi
un consumator cu rezistenţa R = 5 n curentul electric transportă o
sarcină Q = 7200 C. Consumatorul a funcţionat pentru un timp de:
A. 90 min
B. 80 min
C. 70 min
D.60 min
E. 50 min
67. 'Despre elementele constitutive ale unei reţele electrice ohmice, se

poate afirma că:
A. conductorii sunt fire metalice care fac legătura doar între

consumatori
B. ochiul de reţea este un contur poligonal deschis format din
laturi ale reţelei
C. nodurile sunt puncte din reţea în care se întâlnesc cel puţin
trei conductori
D. latura reţelei reprezintă porţiunea de circuit dintre trei sau
patru noduri succesive
E. niciuna dintre afirmaţiile de mai sus nu este corectă
68. Tensiunea Uab dintre cele două puncte ale porţiunii de circuit din
figura de mai jos se determină cu ajutorul relaţiei:
E2.rz R
a 1 2 b
~~c:=:J--►
I -ie-
·. lf-C===>----o
A. Uab = l(R 1 + R2 + r 1 + r 2 ) + E1 - E2
B. Uab = l(R 1 + R2 - r 1 + r 2 ) + E1 - E2
C. Uab = l(R 1 - R2 + r 1 + r 2 ) - E1 - E2
D. Uab = l(R 1 + R2 + r 1 + r 2 ) - E1 + E2
E. Uab = l(R 1 + R2 - r 1 - r 2 ) + E1 - E2
135
69. Pentru porţiunea de circuit alăturată se cunosc următoarele valori

numerice: Ei=20 V, r=l n, 1=4 A şi R=9 n. Tensiunea electrică
VAB dintre punctele A şi B are valoarea:
A. 30V
B. 20V
C. -30 V
A"-.... I E,~, R /B
D. lOV ~
E. -lOV
70. În figura alăturată cifrele indică valorile intensităţilor curenţilor

electrici prin laturile corespunzătoare, măsurate în mA, iar săgeţile
sensurile curenţilor. Intensitatea I a curentului electric care intră în
nodul A este:
A. 0mA
B. 1 mA
C. 2mA
D. 3mA
E. 4mA
71. Una dintre următoarele unităţi de măsură pentru rezistenţa electrică

NU este corectă:
A. n
V
B. -A
kg·m 2
C. A2· 53
kg·m 2
D. A2·s2
N·m
E.
A·C
136
72. Se consideră montajul din figura de mai jos. Pentru ca prin R 5 să nu

treacă un curent electric trebuie să fie satisfăcută următoarea
condiţie:
A. R1= R4
R3 R2
B. R1R3 = R4
R2
73. Ştiind că, în figura de mai jos, E1 = 3 V, ri = 0,5 n, E2 = 1,5 V,

r2 = 0,3 n, R = 2 n şi J = -0,5 A, tensiunea între punctele A şi B va
fi:
A. 3,1 V
B. 0,2V Ei.r 1
I
C. -0,2 V R
IH~
A
D. -3,1 V )
E. 5,9V E2,r2
74. Se consideră montajul din figura de mai jos. Dacă rezistorul R1 este
parcurs de un curent electric cu intensitatea egală cu 40% din
intensitatea curentului din ramura principală, atunci raportul R1/R2
este egal cu:
A. 1/3
B. 3/4
C. 3/2
D. 5/3
E. 1
137
75. Un circuit electric ce conţine un rezistor este alimentat de un

generator electric. În figura de mai jos este reprezentată dependenţa
intensităţii curentului electric de tensiunea aplicată la capetele
rezistorului. Rezistenţa porţiunii de circuit pentru care a fost trasat
graficul este:
A. 10 n l(A)
B. 1n
C. 100n 2-----
D. 0,1 n
E. 40!2
76. Figura alăturată reprezintă dependenţa tensiune - curent.

Între rezistenţele R1, R2 şi R3 există relaţia:
A. R1 = R2 =R3 u R,
B. R1 <R2>R3
C. R1 <R2 <R3
D. R1 > R2 > R3
R1
E. R1 > R2 <R3
77. În circuitul din figura de mai jos se cunosc: I = 6 A, 11 = 4 A,

R2 = 3 n. Rezistenţa R1 va avea valoarea:
A 3n 11
B. 1,5 n I
C. 0,3n 12 R2
D. ton
E. 60
138
78. În circuitul din figura de mai jos se cunosc: Ei = E2 = 2 V,

r1 = O, 1 O, r2 = 0,2 O. Pentru ca rezistorul R să fie parcurs de un
curent electric de intensitate I= 1,2A, rezistenţa sa ar trebui să fie:
R
A. oo
B. 3,20
C. 1,60
D. 0,10
E. 4,80
79. La gruparea rezistorilor în serie:
A. rezistorii sunt parcurşi de intensităţi diferite ale curentului

electric
B. rezistorii sunt parcurşi de aceeaşi intensitate a curentului
electric, atunci şi numai atunci când rezistorii sunt identici
C. la bornele fiecărui rezistor, tensiunea are aceeaşi valoare
D. rezistorii sunt parcurşi de aceeaşi intensitate a curentului
electric, indiferent de valoarea rezistenţelor electrice
80. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la gruparea rezistorilor

în paralel NU este corectă:
A. rezistorii sunt parcurşi de intensităţi diferite ale curentului

electric
B. rezistorii sunt parcurşi de aceeaşi intensitate a curentului
electric atunci şi numai atunci când rezistorii sunt identici
C. la bornele fiecărui rezistor, tensiunea are aceeaşi valoare
D. rezistorii sunt parcurşi de aceeaşi intensitate a curentului
electric, indiferent de valoarea rezistenţelor electrice
E. cea mai mare valoare a intensităţii curentului parcurge
rezitorul de rezistenţă minimă
139
81. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la gruparea în serie a

rezistorilor R1, R2, .... , Rn NU este corectă:
A. rezistorii sunt parcurşi de aceeaşi intensitate a curentului

electric
B. rezistenţa echivalentă se calculează cu ajurorul relaţiei
n
R=LRk
k=l
C. rezistenţa echivalentă se calculează cu ajutorul relaţiei
1 1 11
-=I-k
R Rkk=l
D. rezistenţa echivalentă se calculează cu ajurorul relaţiei

R = R1 +R2 + ....... +Rn
E. căderea de tensiune pe fiecare rezistor este diferită
82. La gruparea rezistorilor în paralel:
A. rezistorii sunt parcurşi de aceeaşi intensitate a curentului

electric
11
R=LRk
k=I
C. rezistenţa echivalentă se calculează cu ajurorul relaţiei
1 1 11
-=I-
R Rkk=I
D. rezistenţa echivalentă se calculează cu ajurorul relaţiei

R = RI +R2 + ....... +R/1
E. rezistenţa echivalentă a n · rezistori identici se calculează cu
ajurorul relaţiei R = n~
140
83. Una dintre următoarele afirmaţii legate de gruparea în paralel a doi

rezistori NU este corectă:
A. rezistorii diferiţi sunt parcurşi de curenţi de intensitate

diferită
1 1 1
-=-+-
R RI R2
C. rezistenţa echivalentă se poate calcula cu ajurorul relaţiei
R= R1R2
R1+R2
D. pentru doi rezistori identici, de rezistenţă Ro, rezistenţa
echivalentă se calculează cu ajutorul relaţiei R = Ro

2
E. pentru doi rezistori identici, de rezistenţă Ro , rezistenţa
echivalentă se calculează cu ajutorul relaţiei R = 2Ro
84. La gruparea rezistenţelor în paralel:
A. rezistenţa echivalentă este mai mare decât oricare dintre

rezistenţe
B. rezistenţa echivalentă este suma inverselor rezistenţelor
C. intensitatea curentului electric este aceeaşi prin fiecare
rezistor
D. tensiunea la bornele fiecărui rezistor este aceeaşi
E. rezistenţa echivalentă este suma rezistenţelor
141
85. Patru rezistori identici, având fiecare rezistenţaRo, sunt plasaţi pe

laturile unui circuit sub formă de pătrat. Notăm cu R 1 rezistenţa
echivalentă a circuitului între vârfurile opuse ale pătratului şi cu

Ri rezistenţa echivalentă între două vârfuri alăturate ale pătratului.
R
Raportul - 1 este:
R2
A. 1
B. 3
C. 4
D. 4/3
E. ¾
86. La conectarea în serie a unui rezistor de rezistenţă R cu o grupare

de n rezistoare identice, fiecare având rezistenţa Ro, conectate în
paralel, rezistenţa echivalentă:
A. se măreşte
B. se micşorează
C. se dublează
D. se măreşte numai dacă R > R0
E. se măreşte numai dacă R > ~

n
87. La conectarea în paralel a unui rezistor de rezistenţă R cu o grupare

de n rezistoare identice, fiecare având rezistenţa Ro, conectate în
paralel, rezistenţa echivalentă:
A. se măreşte
B. se micşorează
C. se dublează
D. se micşorează numai dacă R > R0
E. se micşorează numai dacă R> ~

n
142
88. La bornele unui generator electric se cuplează un rezistor cu

rezistenţa de 18 O iar apoi acesta se înlocuieşte cu altul de
rezistenţă 8 O. Ştiind că puterea disipată pe cele două rezistoare
este aceeaşi , rezistenţa interioară a generatorului este:
A. 20
B. 100
C. 120
D. 180
E. 260
89. Cum trebuiesc conectaţi 3 rezistori R, = 2 O, Js. = 10 O ,

R3 = 8 O , astfel încât rezistenţa echivalentă să fie Re = 5 O :
A. cu aceşti 3 rezistori este imposibil să obţinem Re = 5 O

B. R3 în paralel cu gruparea R 1 şi Ri_ în serie
C. R3 în serie cu gruparea R1 şi Ri_ în paralel
D. Ri_ în paralel cu gruparea R1 şi R3 în serie
E. .Js. în serie cu gruparea R1 şi R3 în parallel
90; În reţeaua electrică din figura alăturată se cunosc:

R1 = 1s n, Ri.= 30 n, R3 = 30 n , R4 = so n,
~ = 39 Q, Jţ, = 70 Q, ~ = 30 Q, R8 = 10 O ,
.Ri = 3 Q ,Rw = 12 Q, R11 = R12 = 6 Q.

Rezistenţa echivalentă între bornele A ş1 B are
valoarea:
A. R AB =40 Q
B. R AB =60 Q
A B
C. R AB =100 Q
D. R AB =12 Q
E. R AB =8 Q
143
91. În circuitul din figura alăturată toate rezistenţele sunt egale, având
valoareaR.
Rezistenţa R AB are valoarea:
A. RAB = SR
B. R AR =R
R
C. R AB =-
5
D. R AB =0
valoareaR = 3 O. Rezistenţa R AB are valoarea:
A. R AB =20 A B C
B. R AB =40
C. R AR =60
D. R AB =80
E. nicio variantă nu
este corectă
valoarea R =1 O. Rezistenţa echivalentă la bornele circuitului are
valoarea:
A. lQ
B. Io
2
C. ~o
5
D. !o
5
E. .!.n
13
144
94. Nouă rezistori identici, având fiecare rezistenţa Ro = 8 n , sunt

conectaţi într-un circuit a cărui rezistenţă echivalentă este
Re = 12 n. Cei 9 rezistori sunt conectaţi astfel:
A. toţi
în serie
B. toţi în paralel
C. două grupe în paralel, fiecare alcătuită din câte patru
rezistori în serie, în paralel cu al nouălea rezistor
D. două grupe în serie, fiecare alcătuită din câte patru rezistori
în paralel, cei opt rezistori astfel grupaţi fiind în serie cu al
nouălea rezistor
E. cu aceşti rezistori este imposibil să obţinem o rezistenţă
echivalentă Re = 12 O
95. Dintr-un fir conductor de rezistenţă R se confecţionează un pătrat.

Rezistenţa echivalentă la capetele unei laturi este:
A. 3R/16
B. 3R/4
C. 6R/4
D. R/4
E. R/16
96. Dintr-o sârmă de rezistenţă R = 180 O se construieste un hexagon

echilateral. Rezistenţa măsurată între două vârfuri vecine ale
hexagonului are valoarea:
A. R = 180 O
B. R =900
C. R =600
D. R =45 O
E. R =25 O
145
97. Între punctele A şi B, rezistenţa echivalentă a grupării din figură,

formată din rezistori identici, este Re = 2 O . Rezistenţa oricărui
rezistor~ din grupare este:
A B
A. 2,50
B. 3, 25 o
C. 4,250
D. 6,5 o
E. 70
r: ::sa I
98. Dacă mai multe rezistoare se grupează în serie, rezistenţa

echivalentă va fi:
A. mai mare decât cea mai mare rezistenţă din grupare

B. mai mică decât cea mai mică rezistenţă din grupare
C. egală cu cea mai mare rezistenţă din grupare
D. egală cu cea mai mică rezistenţă din grupare
99. Dacă mai multe rezistoare se grupează în paralel, rezistenta

echivalentă va fi:

100. Dacă mai multe rezistoare se grupează în sene ş1 în paralel,

rezistenţa echivalentă va fi:

146
101. Rezistenţa echivalentă a grupam m serie a două rezistoare cu

rezistenţele R1 şi R2 este 9 n iar rezistenţa echivalentă a grupării
lor în paralel este de 2 n. Produsul dintre valorile rezistenţelor
celor două rezistoare este:
A. 4,5
B. 7
C. 9
D. 11
E. 18
102. La gruparea rezistenţelor în serie:
A. rezistenţa echivalentă este mai mică decât oricare dintre

rezistenţe
B. rezistenţa echivalentă este suma inverselor rezistenţelor
C. intensitatea curentului electric este aceeaşi prin fiecare
rezistor
D. tensiunea la bornele fiecărui rezistor este aceeaşi
E. intensitatea curentului electric prin rezistenţa echivalentă
este suma intensităţilor curenţilor ce trec prin fiecare
rezistor
103. Dacă intensitatea curentului ce străbate un rezistor se dublează,

atunci:
A. se dublează valoarea rezistenţei sale

B. valoarea rezistenţei sale se reduce la jumătate
C. puterea consumată pe rezistor se dublează
D. căderea de tensiune la bornele rezistorului se reduce la
jumătate
E. puterea consumată pe rezistor creşte de patru ori
147
104. Dacă avem zece rezistoare având fiecare rezistenţa de 1 .n, cea mai
mică rezistenţă echivalentă pe care o putem obţine prin gruparea
rezistoarelor este:
A. 1 ll
B. 0,1 n
C. 2.n
D. 10.n
E. 100 .n
105. Rezistenţele muchiilor unui cub au toate aceeaşi valoare R = 6 n.

Rezistenţa echivalentă între două vârfuri opuse ale cubului are
valoarea:
A. 2n
B. 3 n
c. sn
D. 6Q
E. 7Q
106. În cazul grupării în serie a rezistoarelor, care dintre următoarele

afirmaţii referitoare la NU este corectă:
A. rezistoarele grupate în serie sunt parcurse de acelaşi curent

B. rezistenţa echivalentă a grupării este întodeauna mai mică
decât oricare dintre rezistenţele rezistoarelor conectate
C. două sau mai multe rezistoare sunt grupate în serie dacă
aparţin aceleiaşi laturi
D. rezistenţa echivalentă a grupării este întodeauna mai mare
decât oricare dintre rezistenţele rezistoarelor conectate
E. rezistorul echivalent este parcurs de acelaşi curent, dacă i
se aplică aceeaşi tensiune
148
107. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la gruparea în paralel a

rezistoarelor NU este corectă:
A. rezistoarele grupate în paralel sunt parcurse de curenţi de

aceeaşi intensitate
B. rezistenţa echivalentă este întodeauna mai mică decât
oricare dintre rezistenţele rezistoarelor conectate
C. două sau mai multe rezistoare sunt grupate în paralel dacă
sunt conectate între aceleaşi două noduri
D. tensiunea la bornele rezistoarelor este aceeaşi
E. rezistorul echivalent este parcurs de acelaşi curent, dacă i
se aplică aceeaşi tensiune
108. În figura de mai JOS, valorile rezistenţelor sunt în următoarea

relaţie: R1 > R2 > R3 . În aceste condiţii, se pot afirma
următoarele:
R,
E,r
A. intensitatea curentului prin rezistorul 1 este mai mare decât

cea prin rezistorul 2
B. toate rezistoarele sunt parcurse de acelaşi curent
C. căderile de tensiune pe cei trei rezistori sunt egale
D. puterile debitate pe cei trei rezistori sunt egale
E. niciuna dintre variantele a, b, şi c nu sunt corecte
149
109. În circuitul din figura de mai jos rezistoarele au aceeaşi valoare a

rezistenţei electrice R =3 Q . Rezistenţa echivalentă a circuitului
între bornele A şi B este:
A. R=2Q
B. R=3Q
C. R=4Q
D. R=5Q
R R
E. R=6Q
'
110. O cană electrică conţine trei rezistoare de rezistenţe R1, R2 şi R3 .
Conectaţi individual la aceeaşi U, primul rezistor aduce la fierbere
un litru de apă în 2 minute, al doilea în 6 minute, iar cel de-al
treilea în 4 minute. Cum ar trebui conectaţi rezistorii astfel încât
litrul de apă să înceapă să fiarbă după 5,5 minute?
A. R în serie cu R1, în serie cu R3

B. R3 în serie cu gruparea R1 şi R2 în paralel
C. R1 în paralel cu gruparea R2 şi R3 în serie
D. R3 în paralel cu gruparea R1 şi R2 în serie
E. R2 în paralel cu gruparea R 1 şi R3 în serie
111. Circuitul punte din figura alăturată, fiind echilibrat, se cunosc

Rl = Ri = R4 = 20 Q. Sursa are t.e.m. E = 120 V şi r = 4 n.
Intensitatea curentului prin sursă este:
A. 3A
B. 4A
C. SA
D. 8A
E. lOA E,r
150
112. Pentru circuitul din figura alăturată, se cunoaşte rezistenţa etalon

Ro =200 O . Deplasând cursorul pe firul calibrat, aparatul de
măsură indică zero când 12 = 3 . Valoarea rezistorului necunoscut
l,
X este: Ro X
A. 400 o
B. 5000
C. 6000
D. 8000
E. 2000
113. K rezistoare electrice diferite sunt grupate în paralel la bornele unei

surse de tensiune. Dintre afirmaţiile următoare alegeţi pe cea
corectă:
A. rezistenţa echivalentă a grupării este mai mică decât

rezistenţa oricărui rezistor din grupare
B. intensitatea curentului prin sursă creşte dacă se scoate un
rezistor din grupare
C. rezistenţa grupării scade dacă rezistenţa unui rezistor creşte
D. intensitatea curentului prin fiecare rezistor este aceeaşi
E. tensiunea la bornele fiecărui rezistor depinde de rezistenţa
acestuia
114. Raportul rezistenţelor electrice a două rezistoare R1 şi R2 este 3, iar

produsul dintre rezistenţa echivalentă a grupării serie a celor două
rezistoare şi rezistenţa echivalentă a grupării paralel este 48.
Rezistenţa echivalentă a grupării serie are valoarea:
A. 200
B. 15 o
C. 160
D. 120
E. 480
151
115. În circuitul din figură se cunosc: E1 = 60 V, Ei= 30 V, R1 = 18 n,

n = 6 Q şi ri = 3 n. Intensitatea curentului prin sursa E1 este:
R,
A. IA
B. 2A E,r1
C. 3A A B
D. 4A E ,r,
E. 5A
116. O sârmă dintr-un aliaj metalic cu rezistenţa R = 16 O se îndoaie

sub formă de pătrat. Rezistenţa echivalentă dintre bornele A şi B
este egală cu:
A B
A 3o
□
B. so
C. 60
D. 80
E. 40
117. Valorile nominale ale unui bec sunt U = 60 V şi P = 75 W. Becul

va funcţiona la parametrii înscrişi pe ambalaj, atunci când este
cuplat la o tensiune de 220 V, dacă în serie cu el se leagă o
rezistenţă de valoare:
A. 600
B. 750
C. 2200
D. 128 O
E. 480
152
118. Doi rezistori identici sunt legaţi în paralel la bornele unei surse
ideale (rezistenţă internă neglijabilă). Intensitatea curentului prin
fiecare rezistor este 1,2 A. La această grupare se leagă tot în paralel
un rezistor identic cu primii. In acest caz, valoarea intensităţii
curentului electric prin fiecare rezistor este:
A. 1,3 A
B. 1,2 A
C. 2,2A
D. 2,4A
E. 1,4 A
119. Doi rezistori de rezistenţe electrice R1 şi R2 sunt grupaţi în paralel.

Rezistenţa electrică R2 poate fi exprimată în funcţie de R1 şi
rezistenţa electrică Rp a grupării paralel printr-o relaţie:
Rp·R 1
A. Rz = R 1 -Rp
B. Rz = Rp-R
R Rp1·
1
Rp·R 1
C. Rz = Rp-R 1
153
120. Se dă circuitul electric din figură în care se cunosc: E1 = 19 V,

Ei= 9 V, ri = 1 n, r2 = 2 n, R1 = 6 O., R2 = 12 n.
Valorile rezistenţei totale a circuitului dat, a intensităţii curentului
prin ramura principală şi a căderii de tensiune pe gruparea paralel
sunt:
.,
a1 11
I:
III n
A.
B.
R
R
= 9 O., I= 4 A, U = 12 V
= 7 n, I= 4 A, U = 16 V
I
.
.
C. R 7 O., I= 5 A, U = 9 V
=
D.
E.
R=70.,1=5A, U=20V
R = 9 n, I= 4 A, U = 28 V -
121. Un element de circuit pasiv are forma unui tetraedru regulat.
Fiecare latură are rezistenţa R = 60 O.. Calculaţi rezistenţa măsurată
între două vârfuri ale tetraedrului:
A. R=120Q
B. R=90Q
C. R=600.
D. R=30O
E. R= 15 Q
122. La gruparea generatoarelor în sene, t.e.m. a generatorului

echivalent este:
A. E= IEk
B. I_= "-1
L.J
E Ek
1 1 1 1
C. -=-+-+ ........ +-
E E1 E 2 En
D. egală cu suma inverselor t.e.m. ale fiecărui generator
154
123. La gruparea generatoarelor în paralel, rezistenţa interioară a

generatorului echivalent este:
A. r = 1j +r2 + ........ +rn
B. !="..!_
L..J
r rk
C. r= ~:>k
D. egală cu suma inverselor rezistenţelor
124. La gruparea generatoarelor în paralel, t.e.m. a generatorului

echivalent este:
A. E= IEk
B. ..!_ ="-1
L..J
E Ek
1 1 1 1
C. -=-+-+ ........ +-
E E1 E 2 En
155
125. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la gruparea

generatoarelor în paralel NU este corectă:
A. .!. ="'
~ _!_
r r1c
1 1 1 1
B. -=-+-+ ........ +-
E E1 E 2 En
LEk
C. E=_!l_
I_!_
rk
D. E = E 0 , dacă cele n generatoare sunt identice şi au fiecare
t.e.m E 0
ro
E. r=-, dacă generatoarele sunt identice ŞI au fiecare
n
rezistenţa internă r0
126. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la gruparea

generatoarelor în serie NU este corectă:
A. r = Lrk
B. E=IEk
C. E=E1 +E2 + ..... +En
D. E=RLEk
rk
E. r = nr0 , dacă generatoarele sunt identice ŞI au fiecare
rezistenţa internă r0
156
127. Pentru alimentarea unui aparat se folosesc 3 baterii identice cu

t.e.m. 4,5 V fiecare şi rezistenţe interioare neglijabile, conectate in
serie. Dacă din neatenţie o baterie se conectează cu polaritatea
inversă, tensiunea furnizată aparatului va fi:
A. ov
B. 1,5 V
C. 4,5 V
D. 9V
E. 13,5 V
128. Un circuit simplu conţine o sursă cu t.e.m. E = 24 V şi o rezistenţă

internă r = 2 n. Valoarea intensităţii curentului electric în cazul
transferului maxim de putere este::
A. 12 A
B. 6A
C. 3A
D. 8A
E. 4A
129. La gruparea în paralel a n surse identice de t.e.m E fiecare ş1

rezistenţă internă r , intensitatea curentului în circuitul exterior
este:
A. I = ~
R+r
B. l= nE
R+r
C. l=-E-
R+nr
D. I=_!!§_
R+nr
E. l = ~
r
R+-
n
157
130. O grupare mixtă de generatoare identice, de t.e.m E fiecare şi

rezistenţă internă r , formează un circuit serie-paralel, format din n
grupe înseriate, fiecare grupă fiind formată din m generatoare
grupate în paralel. Intensitatea curentului printr-un rezistor R
conectat la bornele grupării de generatoare este:
A. 1 =__!:_
R+r
B. l= nE
R+r
nE
C. 1=
R +-nr
m
nE
D. 1=
R+mr
E. 1 = ~
R+nr
131. Tensiunea UAB a ansamblului de surse electromotoare din figură

este:
A
E E E
B
A. UAB = o
B. UAs=3E
C. UAB=E
D. UAB=2E
E. UAB=-3E
158
132. Intensitatea maximă admisibilă pentru un conductor din

Al (p = 2,8· 10-5 mO·m), care are raportul lungime secţiune
Zis= 5· 10 8 m- 1, este /max = 2A. Valoarea tensiunii maxime ce poate
fi aplicată conductorului este:
A. 14 mV
B. 28mV
C. 28V
D. 28kV
E. 14 V
133. La bornele unei grupan serie, formată de n = 5 generatoare

identice, având E = 2 V şi r = O, 2 Q, este conectat un rezistor
R = 4 n . Tensiunea U la bornele grupării de generatoare în
circuit închis şi tensiunea la bornele grupării de generatoare U g în
circuit deschis este:
A. U=8 V; Ug =10 V
B. U=6 V; Ug =12 V
C. U=6 V; Ug =10 V
D. U=8 V; Ug =12 V
134. In cazul funcţionării în gol a unui generator de tensiune

electromotoare, NU este adevărată afirmaţia:
A. rezistenţa sa devine infinită

B. tensiunea la borne se va calcula după formula: U = E + R I
C. circuitul exterior se întrerupe (circuit deschis)
D. conform legii lui Ohm, tensiunea la borne devine U = E
E. intensitatea curentului devine zero
159
135. La bornele unei grupan serie, formată de n = 6 generatoare

identice, având E = 2 V şi r = O, I Q, este conectat un rezistor
R = 2 Q. Intensitatea curentului de scurtcircuit este:
A. 1A
B. 2A
C. 2,5A
D. 4A
136. La funcţionarea în gol a unei surse, tensiunea la borne este

Ug = 20 V, iar la funcţionarea în scurtcircuit curentul are
intensitatea de 20 A. Rezistenţa interioară a sursei este:
A.r=l!l
B. r = 2 .n
C. r = 0,5 .n
D. r=0,25.Q
E. nu sunt suficiente date pentru a calcula rezistenţa interioară
a sursei
137. La funcţionarea în gol a unei surse, tensiunea la borne este

Ug = 1O V, iar la funcţionarea în scurtcircuit curentul are
intensitatea Isc = 20 A. Dacă la bornele sursei se conectează un
rezistor R = 9,5 .n, tensiunea la bornele circuitului este:
A. 15V
B. 9,5 V
C. 8V
D. 7,5 V
160
138. La bornele unei surse având t.e.m E = 100 V şi curentul de

scurtcircuit lxc =100 A se conectează un rezistor R , astfel ca
raportul U = 99 ( U - tensiunea la borne, iar u - căderea internă de

u
tensiune). Intensitatea curentului este:
A. 1A
B. 2A
C. 4A
D. 5A
139. Scurtcircuitând bornele unei baterii de n generatoare identice

grupate în serie, prin aceasta circulă un curent de 12 A. Dacă
rezistenţa interioară a bateriei este de 3 n, t.e.m. a bateriei este:
A. 4 V
B. (4·n) V
C. 16V
D. 36V
E. (36-n) V
140. Dacă la bornele unei surse se conectează un rezistor Ri,

intensitatea prin circuit este / 1 = 50 mA . Dacă la bornele aceleiaşi
surse se conectează un rezistor Ri_ , intensitatea prin circuit este
12 =25 mA . Raportul căderilor interioare de tensiune !!.1- , pentru

U2
cele două cazuri, este:
A. 0,5
B. 2
C. 0,25
D. 4
161
141. Dacă la bornele unei surse se conectează un rezistor R1 = 3 Q ,

intensitatea prin circuit este / 1 = 50 mA . Dacă la bornele aceleiaşi
surse se conectează un rezistor R2 = 8 Q , intensitatea prin circuit

este 12 = 25 mA. Intensitatea de scurtcircuit este:
A. 125 A
B. 15 mA
C. 0,2A
D. 0,125 A
E. 0,125 mA
142. Scurtcircuitând pe rând trei generatoare electrice care au aceeaşi

t.e.m., prin acestea circulă curenţi cu intensităţile de 8 A, 1O A şi
respectiv 12 A. Dacă rezistenţa internă a grupării în paralel a celor
trei generatoare electrice este de 1,2 n, t.e.m. a unui generator este:
A. lOV
B. 12V
C. 24 V
D. 30V
E. 36V
143. Dacă o sursă de tensiune electromotoare reală este înlocuită cu alta

care are aceeaşi rezistenţă internă, dar tensiunea electromotoare
redusă la jumătate, rezistenţa exterioară rămânând constantă,
atunci:
A. intensitatea curentului electric prin circuit se dublează

B. căderea de tensiune pe rezistenţa exterioară se dublează
C. căderea de tensiune pe rezistenţa exterioară se reduce la
jumătate
D. căderea de tensiune pe sursă creşte de 4 ori
E. căderea de tensiune pe sursă rămâne constantă
162
144. Două baterii având tensiunile electromotoare E1 = 11 V, respectiv

E2 = 5 V şi rezistenţe interne r 1 =
2 n, respectiv r 2 = 1 n sunt
grupate în paralel, cu armăturile de acelaşi semn, legate în acelaşi
punct. Valoarea tensiunii la bornele montajului este:
A. 12 V
B. 6V
C. 7V
D. 70V
E. 14 V
145. Energia furnizată circuitului exterior al sursei cu rezistenţa internă

r şi t.e.m. E legată la un consumator cu rezistenţa R în intervalul de
timp ~t este:
RE 2
A. W = (R+r)2 8t
B. W =...!i:_8t
2
(R+r)
2
C. W=-T-8t
2 (R+r)
D. W = ~8t
rE
E. W = E(R+r)2
rât
146. Energia furnizată în timp de 2 min unui circuit este de 240 J când
intensitatea curentului este de 5 A. În acest caz tensiunea va fi:
A. lV
B. 24 V
C. 2,5 V
D. 0,04 V
E. 0,4 V
163
147. O baterie formată din IO surse identice cu t.e.m. de 12V şi

rezistenţă internă de 1O fiecare, legate în serie, se conectează la o
rezistenţă R = 1O O. Energia consumată de rezistor într-un minut
este:
A. 360 J
B. 2160 J
C. 3600 J
D. 21600 J
E. 36000 J
148. O baterie formatădin 1O surse identice cu t.e.m. de 9 V şi

rezistenţă internă de 1 O fiecare, legate în paralel, se conectează la
o rezistenţă R = 8,9 O. Energia consumată de rezistor într-un minut
este:
A. 360 J
B. 534 J
C. 776 J
D. 960 J
E. 1260 J
149. Puterea dezvoltată pe consumatorul cu rezistenţa R a unui circuit

simplu (alcătuit dintr-o sursă cu rezistenţa internă r şi t.e.m. E şi un
consumator cu rezistenţa R) are expresia:
A. p = R__E_
(R+r) 2
B. p = Rz__E_
(R+r) 2
E2
C. P = r - -
(R+r)2
D. P=r-E-
(R+r)2
E2
E. P=rR--
(R+r)2
164
150. Tensiunea maximă admisă pe o grupare serie alcătuită din două

rezistoare R1 = 4 n şi R2 = 5 n ce au puterile maxime admisibile
P1 = 36 W şi respectiv Pi= 125 W, este:
A. U=20V
B. U=9V
C. U= 12 V
D. U=27V
E. U=36V
151. Două rezistoare cu rezistenţele R1 = 4 n şi R2 = 8 n ce au puterile

maxime admisibile P1 = 81 W şi respectiv P2= 128 W, se leagă în
paralel. Aplicând grupării paralel tensiunea maximă admisibilă,
intensitatea curentului prin rezistorul R2 va fi:
A. I= 2 A
B. I= 2,25 A
C. 1=3 A
D. 1=4,25 A
E. I= 2,5 A
152. Două rezistoare sunt legate pe rând, în serie, şi apoi în paralel.

Suma rapoartelor puterilor disipate pe cele două consumatoare în
cele două cazuri este:
165
153. Dacă se scurtcircuitează bornele unui generator prin intermediul

unui conductor de rezistenţă electrică neglijabilă, intensitatea de
scurtcircuit este Isc, Acelaşi generator poate transfera circuitului
exterior o putere maxima Pmax, Tensiunea electromotoare a
generatorului este:
A. E = Pmaxllsc
B. E = 2Pmaxllsc
C. E = 3Pmaxllsc
D. E = 4Pmaxllsc
E. E = 5Pmaxllsc
154. Două surse de curent continuu identice (E, r) sunt legate în serie la
bornele unui rezistor cu rezistenţa R. Puterea dezvoltată pe
rezistorul R este maximă dacă rezistenţa R are valoarea:
A. R =r
B. R = 4r
C. R = r/4
D. R = 2r
E. R = r/2
155. Un circuit simplu este alcătuit dintr-o sursă cu t.e.m. E = IO V şi

rezistenţa internă r = 2 n şi o rezistenţă R. Tensiunea la bornele
rezistenţei R este U = 9 V. Puterea disipată pe rezistorul R este:
A. P= 18W
B. P=9W
C. P=4,5 W
D. P=2,25 W
E. P=20W
166
156. Două reşouri cu rezistenţeleelectrice R1 şi Ri având aceeaşi

tensiune nominală au puterile electrice nominale de 600 W
respectiv 200 W. Între rezistenţele celor două reşouri există relaţia:
A. R2= R1
B. R2=2R1
C. R2= 3R1
D. 2R2= R1
E. 3R2= R1
15 7. Exprimată în Jouli, energia a 1OkWh reprezintă:
A. 3,6x 106 J
B. 3,6x 109 J
C. 3,6 X 107 J
D. 3,6 X 103 J
E. 3,6x 104 J
158. Puterea maximă ce poate fi debitată în circuitul exterior de o sursă

cu t.e.m. E şi rezistenţă interioară r este:
A. E 2/4r
B. E 2/2r
C. E 2/r
D. 2E2/4r
E. E/4r
167
159. Puterea furnizată de un generator circuitului exterior este egală cu:

A. produsul dintre t.e.m. a sursei, intensitatea curentului ce
parcurge circuitul şi timpul cât circulă curentul prin circuit
B. produsul dintre rezistenţa internă a sursei şi intensitatea
curentului ce parcurge circuitul
C. produsul dintre tensiunea la bornele sursei, intensitatea
curentului ce parcurge circuitul şi timpul cât circulă
curentul prin circuit
D. produsul dintre tensiunea la bornele sursei şi intensitatea
curentului ce parcurge circuitul
E. produsul dintre tensiunea la bornele sursei şi timpul cât
circulă curentul prin circuit
160. Energiile consumate în acelaşi interval de timp pe grupările de

rezistenţe din schemele de mai jos sunt în următoarea relaţie:
2R
s s
2R R R
[ u J
1. 2. 3.
A. W1>W3>W2
B. W3> W1>W2
C. W3>W2> W1
D. W2>W1>W3
E. W1>W2>W3
161. Dintre unităţile

de măsură de mai jos una NU este corectă pentru
măsurarea puterii electrice:
A. V·A
B. A2 ·Q
C. KWh
D. W
E. y2. n-1
168
162. Energia furnizată în timp de 5 minute unui întreg circuit simplu

format dintr-o sursă cu t.e.m. E, rezistenţă internă r = 0,5 n şi un
consumator cu rezistenţa R = 7,5 n prin care trece un curent de
intensitate I= 3 A este:
A. W=42,8 kJ
B. W= 360 J
C. W= 80kJ
D. W= 21,6 kJ
E. W=420J
163. Bilanţul energetic pentru circuitul simplu electric se poate scrie ca:
A. \'Vgen = Wext - Wint

B. \'Vgen = ll Wint
C. w,gen -_ Wext
Wint
D. \'Vgen = Wext + Wint
E. w,gen -_ Wint
Wext
unde: Wnen - energia furnizată de generator întregului circuit,

Wext -energia furnizată de generator circuitului extern,
Wint - energia furnizată de generator circuitului interior.
164. Pentru un circuit electric simplu în care rezistenţa circuitului

exterior este de k2- ori mai mare decât rezistenţa internă a sursei
randamentul sursei va fi:
A =~
. l1 k+l
k2
B. 11 = k2+1
k2
C. 11=-
k+l
k+l
D. 11 = -
k
k
E . 11=-
k 2 +1
169
165. Dacă o sursă debitează în circuitul exterior puterea maximă,

randamentul ei este:
A. 100%
B. 50%
C. 25%
D. 75%
E. 10%
166. Randamentul unui circuit electric simplu are valoarea 11 = 80%.

Între rezistenţa circuitului exterior şi rezistenţa interioară a sursei
există relaţia:
A. R= 16r
B. R=8r
C. R=4r
D. R=2r
E. R=r
167. Randamentul circuitului electric simplu:
A. este o mărime fizică egală cu raportul dintre energia

electrică totală şi energia furnizată consumatorului
B. reprezintă fracţiunea din energia utilă ce este disponibilă
. . R
C. are expresia matematică: T} = --
R+2r
D. este o mărime subunitară şi creşte la creşterea rezistenţei R
a consumatorului
E. are aceeaşi valoare în cazul legării a două surse identice în
serie, respectiv în paralel
170
168. Un generator alimentează un circuit electric a cărui rezistenţă

electrică poate fi modificată.~ Atunci când rezistenţa echivalentă a
circuitului este egală cu rezistenţa internă a generatorului:
A. intensitatea curentului ce parcurge circuitul este maximă

B. tensiunea la bornele generatorului este maximă
C. puterea electrică debitată de generator în circuitul exterior
este maximă
D. randamentul circuitului electric este maxim
169. Un consumator alimentat la o tensiune U = 90 V consumă o putere

P = 60 W. Rezistenţa electrică este:
A. o,66 n
B. 5n
C. 1,5 n
D. 135 n
E. 45 Q
170. O baterie cu rezistenţa internă r = 2 n alimentează pe rând două

circuite. Unul dintre circuite are un rezistor cu o rezistenţă externă
R1 = 3 n, iar al doilea circuit un rezistor cu rezistenţa R2 = 8 n.
Raportul intensităţilor curenţilor care trec prin cele două
circuite I 1 / h este:
A. 8
B. 6
C. 4
D. 2
E. 1
171
171. Un grătar electric cu rezistenţă electrică R = 40 n este conectat la o

sursă cu t.e.m. E = 220 V şi rezistenţa internă r = 4 n. Timpul după
care energia electrică disipată pe rezistenţa grătarului devine egală
cu 1 kWh este egal cu:
A. 30min
B. 45 min
C. 60min
D. 90min
E. 85 min
Două surse de tensiune identice debitează aceeaşi putere pe un

172. rezistor cu rezistenţa electrică R, atât la legarea în serie cât şi la
legarea lor în paralel. Între rezistenţa R a rezistorului şi rezistenţa
internă, r, a unei surse există relaţia:
A. R = 2r
B. R=r
C. R= 3r
D. R= r/2
E. R= r/4
173. Un bec are la temperatura de O °C rezistenţa de 40 n. Dacă la

bornele lui se aplică o tensiune de 60 V atunci becul generează o
putere de 30 W. Cunoscând coeficientul termic al rezistivităţii
filamentului a = 10-3 grad- 1 şi neglijând modificarea dimensiunilor
filamentului cu temperatura, temperatura filamentului este:
A. 2600 °C
B. 2400 °C
C. 2200 °C
D. 2000 °C
E. 2500 °C
172
174. Într-un vas calorimetric cu capacitatea calorică C= 308 J/K se

găseşte o masă de apă m = 400 g cu căldura specifică
c = 4180 J/KgK la temperatura iniţială fi = 12 °C. Se încălzeşte apa
la fierbere cu un rezistor cu rezistenţa R = 100 n alimentat la o
tensiune U = 220 V. Timpul după care începe fierberea este:
A. t = 5 min
B. t = 6 min
C. t = 7,min
D. t = 9 min
E. t = 8 min
175. Se încălzeşte o masă de apă m cu căldura specifică c şi temperatura

iniţială t1 într-o cană-fierbător. Cana are rezistenţa R şi este
alimentată la tensiunea U Timpul în care se evaporă toată apa din
fierbător este t. Dacă se neglijează pierderile de căldură, căldura
latentă de vaporizare a apei este:
173
176. Două rezistoare cu rezistenţele R1 = 2 Q şi R2 = 3 Q ce au puterile

nominale P1 = 32 W şi respectiv Pi= 27 W sunt conectate în serie
la o sursă ideală cu E =17 V. Pentru funcţionarea nominală a celor
două rezistoare în circuit mai trebuie introdus un rezistor R3:
A. R3 = 18 Q în serie cu celelalte două rezistoare

B. R3 = 9 Q în paralel cu R2
C. R3 = 18 Q în paralel cu R1
D. R3 = 9 Q în paralel cu gruparea serie a celor două rezistoare
E. R3 = 18 Q în paralel cu gruparea serie a celor două
rezistoare
177. Două rezistoare cu rezistenţele Ri şi R2=R1/3 se leagă în paralel la

o sursă de tensiune electrică cu rezistenţa interioară neglijabilă.
Cantităţile de căldură degajate în cele două rezistoare în acelaşi
interval de timp respectă relaţia:
A. Q1/Q2=1/9
B. Qi/Q2=1/3
C. Q1/Q2=3
D. Q1/Q2=6
E. Qi/Q2=9
178. Care este valoarea raportului rezistenţelor,

R1/R2, din circuitul
alăturat, dacă puterea disipată pe rezistorul cu rezistenţa R1 este
egală cu puterea disipată pe rezistorul cu rezistenţa R2 ?
A. 1
lţ
B. 1/4
C. 4 ... ~ R2
D. 2
E. 1/2
174
179. Un fir de aluminiu este întins, astfel încât lungimea să crească cu

10%. Cu cât la sută se modifică rezistenţa sa electrică:
A. 21%
B. 50%
C. 25%
D. 15%
E. 10%
180. Trei surse identice cu t.em. E = 1,5 V, rezistenţa r = 0,2 n sunt

cuplate în paralel, ca în figura alărurată. Cunoscând că valoarea
curentului care circulă prin rezistorul R este de I = 0,9 A, cât este
tensiunea între bornele a şi b? E
A. 0,2 V
B. 1,44 V a
C. 1 V
D. 0V
E. 0,5V R
181. Patru baterii având t.e.m. 4,5 V se pot lega în serie în diferite
moduri. Care sunt diferenţele de potenţial care pot să apară la
bornele grupării:
A. 4,5V,9V,18V
B. 4,5 V, 9 V, 13,5 V
C. 0V,9V,18V
D. 0V,4,5V,9V
E. 0V,9V,13,5V
175
182. Ce intensitate are curentul I din figura următoare:
3A 2A
A. 4A lA
B. SA
C. 6A
D. 7A
E. 8A 8A
2A
183. Rezistenţa echivalentă a grupării în paralel a două rezistoare este

de patru ori mai mică decât rezistenţa echivalentă a grupării acestor
rezistoare în serie. Dacă un rezistor are rezistenţa R1, rezistenţa
celui de-al doilea rezistor este:
A. o
B. Ri/2
C. R1
D. 2R1
E. 4R1
184. Trei acumulatoare identice sunt legate în paralel. Conectând borna

pozitivă şi cea negativă la un conductor metalic de rezistenţă
neglijabilă, intensitatea curentului ce va trece prin acesta va fi de
36 A. Dacă deconectăm un acumulator, intensitatea curentul prin
conductorul metalic devine:
A. 12A
B. 16A
C. 18A
D. 24A
E. 32A
176
185. În circuitul electric reprezentat în figura alăturată, ampermetrul

indică o valoare de 4 A, iar puterea disipată în rezistorul de 12 n
este de 12 W. Rezistenţa electrică a ampermetrului este neglijabilă.
Ce valoare are puterea disipată pe rezistorul de 4 n şi ce valoare
are t.e.m a bateriei ce are rezistenţa internă neglijabilă:
A. 36 W, 12 V
B. 4 W, 12 V
C. 8 W, 24 V
D. 12 W, 24 W
E. nici una din aceste valori nu 40 120
este corectă.
177
Partea a Ila
RĂSPUNSURI
Optică - răspunsuri
1. C 43. C 85 . E 127. B
2. D 44. D 86. A 128. E
3. A 45. C 87. B 129. D
4. E 46. A 88. B 130. D
5. C 47. A 89. A 131. C
6. C 48. B 90. B 132. A
7. B 49. E 91. A 133 . D
8. C 50. B 92. D 134. C
9. C 51. B 93. B 135. E
10. C 52. B 94. D 136. E
11. E 53. E 95. B 137. E
12. A 54. B 96. B 138. C
13 . A 55. A 97. D 139. A
14. C 56. A 98. D 140. C
15. E 57. C 99. C 141. A
16. A 58. E 100. C 142. C
17. C 59. E 1Ol. A 143 . C
18. E 60. D 102. B 144. B
19. C 61. D 103. C 145 . E
20. B 62. D 104. A 146. A
21. C 63. D 105. A 147. B
22. D 64. E 106. C 148. A
23. E 65. B 107. A 149. D
24. C 66. D 108. E 150. A
25. E 67. D 109. B 151. D
26. B 68. B 110. A 152. D
27. A 69. A 111. D 153. E
28. C 70. B 112. E 154. A
29. A 71. C 113 . D 155. C
30. B 72. B 114. D 156. B
3-1. E 73 . B 115. A 157. C
32. B 74. E 116. A 158. D
33. B 75. D 117. C 159. B
34. E 76. A 118. B 160. B
35. A 77. A 119. B 161. D
36. E 78. C 120. E 162. C
37. A 79. C 121. D 163 . D
38. E 80. E 122. B 164. A
39. E 81. A 123. E 165. B
40. D 82. D 124. C
41. C 83. A 125. E
42. D 84. C 126. A
179
Termodinamică - răspunsuri
1. B 45. D 89. B 133. A

2. E 46. E 90. B 134. B
3. A 47. B 91. A 135. D
4. A 48. C 92. E 136. D
5. B 49. B 93 . C 137. B
6. A 50. C 94. A 138. D
7. C 51. A 95. D 139. B
8. C 52. B 96. E 140. E
9. D 53. D 97. D 141. C
10. B 54. C 98. C 142. E
11. B 55. D 99. C 143. B
12. A 56. B 100. E 144. C
13. B 57. A 101. A 145. A
14. A 58. E 102. B 146. D
15. E 59. D 103. D 147. E
16. E 60. B 104. A 148. C
17. B 61. A 105. B 149. C
18. D 62. C 106. A 150. D
19. C 63. D 107. B 151. A
20. A 64. B 108. A 152. C
21. A 65. D 109. B 153. C
22. B 66. B 11 O. B 154. D
23. A 67. C 111. D 155. C
24. B 68. A 112. C 156. E
25 . A 69. B 113. C 157. E
26. B 70. D 114. B 158. C
27. A 71. C 115. B 159. D
28. C 72. C 116. C 160. C
29. C 73 . C 117. B 161. B
30. A 74. D 118. C 162. D
31. C 75. A 119. E 163. C
32. C 76. D 120. D 164. B
33 . A 77. E 121. D 165. A
34. B 78. D 122. D 166. E
35. D 79. D 123. C 167. D
36. D 80. A 124. D 168. C
37. A 81. B 125. D 169. E
38. E 82. D 126. A 170. B
39. E 83. A 127. B 171. D
40. B 84. A 128. D 172. B
41. A 85. A 129. B 173. D
42. B 86. A 130. C 174. C
43. C 87. B 131. E 175. C
44. A 88. A 132. E
180
Electricitate - răspunsuri
1. B 48. B 95 . A 142. E
2. B 49. C 96. E 143. C
3. C 50. A 97. B 144. C
4. C 51. D 98. A 145. A
5. A 52. B 99. B 146. E
6. E 53. C 100. E 147. D
7. E 54. D 101. E 148. B
8. A 55. C 102. C 149. A
9. B 56. D 103. E 150. D
10. C 57. E 104. B 151. B
11. A 58. B 105. C 152. C
12. B 59. C 106. B 153. D
13 . C 60. C 107. A 154. D
14. C 61. D 108. B 155 . C
15. B 62. B 109. B 156. C
16. A 63. D 110. B 157. C
17. D 64. A 11 I. C 158. A
18. D 65. E 112. C 159. D
19. C 66. D 113. A 160. B
20. A 67. C 114. C 161. C
21. C 68. A 115. D 162. D
22. C 69. B 116. A 163. D
23 . D 70. C 117. D 164. B
24. D 71. D 118. B 165. B
25. A 72. D 119. A 166. C
26. E 73. A 120. B 167. D
27. B 74. C 121. D 168. C
28. A 75. A 122. A 169. D
29. D 76. C 123 . B 170. D
30. D 77. B 124. E 171. C
31. C 78. C 125. B 172. B
32. B 79. D 126. D 173. D
33. D 80. D 127. C 174. B
34. C 81. C 128. B 175 . D
35. D 82. C 129. E 176. B
36. B 83. E 130. C 177. B
37. D 84. D 13 l. C 178. B
38. D 85. D 132. C 179. A
39. D 86. A 133 . A 180. B
40. C 87. B 134. B 181. C
41. B 88. C 135. E 182. C
42. E 89. D 136. A 183 . C
43. A 90. E 137. B 184. D
44. E 91. C 138. A 185. A
45. B 92. B 139. D
46. B 93. E 140. B
47. A 94. D 141. D
181
Constante fizice utilizate în teste
Valorile prezentate mai jos sunt exprimate în unităţi ale Sistemului

Internaţional de Unităţi.
Viteza luminii în vid C = 3·108 m/s
a (o) o 30 37 45 60 90
Valorile unor funcţii sma o 1/ 2 0,6 ✓2/2 ✓312 1

trigonometrice
cos a 1 ✓312 0,8 ✓2/2 1/ 2 o
Unitatea atomică de masă u = 1,66 · 10-27 kg
Numărul lui Avogadro NA = 6,02 · 1023 mo1- 1
Volumul molar al unui Vµo = 22,4 L/mol

gaz în condiţii normale
Temperatura absolută
corespunzătoare
temperaturii de O °C se To= 273 K
aproximează în probleme
cu valoarea
Constanta lui Boltzman k = 1,38 · 10-23 J/K
Constanta universală a R = 8,31 J/(K-mol)

gazului ideal
182
Masele molare ale unor H2 02 N2 aer
substanţe
µ (kg/mol) 2. 10-3 32. 10-3 28. 10-3 29. 10-3
Căldurile molare la gaz monoatomic biatomic poliatomic

volum constant ale unor
gaze Cv 3R/2 5R/2 3R
Căldurile specifice ale substanţa apă gheaţă

unor substanţe
C (J/kg) 4180 2090
Căldurile latente pentru fenomen topire fierbere

apă
A (J/kg) 335 · 103 2256 · 103
Sarcina electrică a e = 16. 10- 19 c

'
electronului
Rezistivităţile unor substanţa Cu Al Fe

substanţe şi coeficienţii
termici corespunzători p (O· m) 1 7 • 1o-8 2 8. 10-8 10. 10-8
' '
a (grd- 1) 3 9. 10-3 4 3 . 10-3 5 • 10-3
' '
183

Fizică: Cipriana Mihaela Baican

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fizică: Cipriana Mihaela Baican

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sub coordonarea:

Cipriana Ştefănescu Mihaela Baican

Editura „Gr. T. Popa"

1. Alegeţi răspunsul CORECT:

2. Una dintre următoarele afirmaţii NU este corectă:

A. o suprafaţă care difuzează lumina în toate direcţiile este o

3. O suprafaţă este considerată mată dacă:

A. razele de lumină incidente sunt reflectate în toate direcţiile

4. Una dintre următoarele afirmaţii legate de fenomenul de reflexie şi

A. unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenţă

5. Unghiul dintre direcţia razei incidente şi direcţia razei refractate se

6. Una dintre următoarele afirmaţii NU este corectă:

A. legile reflexiei sunt valabile şi pentru reflexia difuză

7. Să se determine unghiul de reflexie dacă raza de lumină, provenită

8. Care este valoarea unghiului de reflexie dacă raza incidentăpe o

9. Alegeţi enunţul corect şi complet pentru legea I a reflexiei:

A. raza incidentă şi raza reflectată se găsesc în acelaşi plan

1O. Un fascicul de lumină cade pe două suprafeţe reflectătoare care fac

11. Ce fenomene se produc atunci când lumina întâlneşte limita de

12. Un fascicul divergent de lumină cade pe o oglindă plană. Fasciculul

14. Un fascicul convergent de lumină cade pe o oglindă plană, vârful

15. Unghiul dintre direcţia razei reflectate şi suprafaţa pe care se

unde i este unghiul de incidenţă.

16. Unghiul de deviaţie, 8, al razei reflectate faţă de raza incidentă pe o

18. Imaginea unui obiect printr-o oglindă plană:

A. se formează la intersecţia prelungirilor razelor refractate

20. Doi observatori, A şi B, se află de o parte şi de alta a unei oglinzi

A. nu se pot forma în oglindă

21. O rază de lumină monocromatică cade pe suprafaţa unei oglinzi

A. unghiul dintre raza incidentă şi raza emergentă este de 60°

22. O oglindă plană, având dimensiunea de 90 cm, se află fixată pe un

23. O oglindă plană, având dimensiunea de 80 cm, se află fixată pe un

24. O persoană având înălţimea de 1,65 m, cu ochii situaţi la înălţimea

25. O persoană având înălţimea de 160 cm vede 3/4 din înălţimea sa

A. indicele de refracţie al mediului 2 faţă de mediul 1

28. În cazul fenomenului de refracţie:

29. Indicele de refracţie absolut al unui mediu este dat de următoarea

unde: c - viteza luminii în vid; v - viteza de propagare a luminii în

30. Indicele de refracţie relativ al unui mediu 2 în raport cu un alt mediu

unde: c - viteza de propagare a luminii în vid; v1, v2 - vitezele de

unde: c - viteza de propagare a luminii în vid; v1, v2 - vitezele de

unde: c - viteza de propagare a luminii în vid; v, , v2 - viteza de

33 . Pe fundul unui vas plin cu apă (n1= 4/3) se află o monedă.

35. La trecerea din mediul 1 în mediul 2, viteza de propagare a luminii

A. suferă fenomenul de reflexie

37. Un fascicul divergent de lumină aflat în aer (naer=l) cade pe

38. Două raze convergente de I

dintre două medii, având axa de

A. convergent cu vârful deasupra lui A

39. Un fascicul paralel de lumină, de formă cilindrică, aflat

A. este totdeauna cilindric, având diametrul mai mic decât al

A. este invers proporţional cu unghiul de incidenţă

A. creşte unghiul de incidenţă

43. La trecerea luminii dintr-un mediu în altul, odată cu creşterea

A. scade unghiul de refracţie

44. Una dintre următoarele afirmaţii legate de trecerea luminii dintr-un

A. unghiul de refracţie creşte odată cu creşterea unghiului de

45. Să se determine indicele de refracţie relativ al unui mediu 2 în raport

46. Să se determine unghiul de refracţie obţinut în urma refracţiei pe o

4 7. Să se determine indicele de refracţie al unui mediu 2 aflat în contact

48. Să se determine viteza de propagare a luminii într-un mediu cu

49. Alegeţi enunţul corect şi complet pentru legea I a refracţiei:

A. raza incidentă şi raza refractată se găsesc în acelaşi plan