§ 1.

Legile refexiei luminii

Schimbarea direcției de propagare rectilinie a luminii la suprafața de separație a două medii prin întoarcerea ei în mediul din
care vine se numește reflexie a luminii.
Suprafața plană, netedă și lucioasă care reflectă bine lumina se numește oglindă plană.
Legile reflexiei luminii:
1. Raza incidentă și raza reflectată se află în același plan cu perpendiculara coborîtă în punctul de incidență al razei de lumină
pe suprafața reflectoare.
2. Unghiul de reflexie β este egal cu unghiul de incidență α. < β= < α
Imaginea obținută la intersecția prelungirilor razelor reflectate se numește imagine virtuală.
Imaginea unui obiect în oglinda plană are următoarele particularităţi:
1.este virtuală; t este dreaptă (adică nu este răsturnată);
2.are dimensiuni egale cu cele ale obiectului;
3.este simetrică cu obiectul față de oglinda plană (adică distanțele obiect – oglindăși oglindă – imagine sînt egale).

§ 2. Legile refracției luminii. Refexia totală

Schimbarea direcției de propagare a luminii la trecerea ei prin suprafața de separație a două medii transparente se numește
refracţia luminii.
Legile refracţiei luminii:
Legea I: Raza incidentă, raza refractată și perpendiculara coborîtă în punctul de incidenţă al razei de lumină pe suprafaţa de
separare a celor două medii se află în același plan.
Legea II: Raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă și sinusul unghiului de refracţie este o mărime constantă pentru două

medii date:

Fenomenul la care lumina se reflectă totalmente de la suprafața de separare a două medii transparente se numește reflexie
totală a luminii.
Unghiul α0 la care valoarea unghiului de refracție γ = 90° se numește unghi-limită.
 § 3. Lentile
Corpul transparent mărginit de două suprafețe dintre care cel puțin una e sferică se numește lentilă sferică.
Dreapta care trece prin centrele C1 și C2 ale suprafețelor sferice care mărginesc lentila se numește axa optică principală a
lentilei.
Punctul O situat pe axa optică principală, la trecerea prin care raza de lumină nu-și schimbă direcția de propagare, se numește
centrul optic al lentilei.
Dacă raza de lumină incidentă pe lentila convergentă este paralelă cu axa optică principală, atunci raza refractată trece prin
focarul principal al lentilei (fig. 6).
Dacă raza de lumină incidentă trece prin focarul principal al lentilei convergente, atunci raza refractată se propagă paralel cu
axa optică principală (fig. 9).

Dacă raza de lumină trece prin centrul optic al lentilei, atunci, după trecerea prin lentilă, ea nu-și schimbă direcţia de
propagare (fig. 10). Această legalitate se referă și la lentilele divergente.
Lentila divergentă
Pentru aceste lentile este caracteristic faptul că, după refracţie, razele de lumină se împrăștie și se intersectează numai
prelungirile razelor refractate (fig. 11). Focarul principal al lentilelor divergente este virtual. OF este distanţa focală a lentilei
divergente (fig. 11).

Fig.10 fig.11
Imaginea obiectului se caracterizează în funcție de trei aspecte:
Reala sau virtuala; dreapta sau rasturnata; marita,micsorata sau egala cu obiectul.
Cînd obiectul se află la o distanţă mai mare decît distanţa focală dublă(d>2F) de la lentila convergentă, imaginea lui este reală,
răsturnată și micșorată.
Cînd obiectul se află la o distanţă mai mare decît distanţa focală, dar mai mică decît distanţa focală dublă (F<d<2F) de la lentila
convergentă, imaginea lui este reală, răsturnată și mărită.
Cînd obiectul se află la o distanţă mai mică decît distanţa focală de lentila convergentă (d < F), imaginea lui este virtuală,
dreaptă și mărită.
In lentila divergentă, imaginea unui obiect este virtuală, dreaptă și micșorată.
§ 4. Formula lentilei subţiri. Mărirea liniară
Expresia (4) se numește formula lentilei subţiri
În cazul cînd focarul lentilei, imaginea sau obiectul sînt virtuale, în fața termenilor respectivi din formula (5) se pune semnul „–

(4) (5)
Mărimea inversă distanţei focale a lentilei se numește puterea optică a ei (D). Puterea optică se mai numește convergenta
lentilei.(6)
În SI, unitatea de măsură a puterii optice este dioptria. O dioptrie este puterea optică a unei lentile a cărei distanţă focală este
egală cu 1m.(7)

(6) (7)
Lentilele convergente au putere optică pozitivă, iar lentilele divergente au putere optică negativă.
Mărire liniară a lentilei se numește numărul care ne arată de cîte ori dimensiunile liniare ale imaginii sînt mai mari decît
dimensiunile liniare ale obiectului.

A1 B1 = H, iar a obiectului AB = h.
 § 5. Oglinzi sferice
În practică se întîlnesc oglinzi ale căror suprafețe alcătuiesc porțiuni de sfere. Aceste oglinzi se numesc sferice.
Oglinzile sferice la care suprafața reflectorizantă se află în interior se numesc concave (fig. 1).
Oglinzile sferice la care suprafața reflectorizantă se află în exterior se numesc convexe (fig. 2).

Distanța dintre focarul principal F și vîrful oglinzii V se numește distanță focală principal.

§ 8. Dispersia luminii

Dependenta indicelui de refractie al mediului transparent de lungimea de unda a luminii se numește dispersie.\

Spectrul luminii emise de corpurile incadescente depinde de temperatura lor: cu cat aceasta este mai înaltă, cu atît lumina
produsă este mai bogată în radiații albastre și violete, iar spectrul este mai luminos.
§ 6. Instrumente optice
Partea cea mai importantă a tuturor instrumentelor optice este sistemul optic format din lentile (convergente și divergente) și
de oglinzi (plane și sferice).
Aparatul fotografic
Imaginea este reală, micșorată și răsturnată.

Microscopul
Cel mai simplu microscop este alcătuit din două sisteme convergente, reprezentate convențional prin lentilele L1 și L2 (fig. 3).
Atunci cînd obiectul AB este așezat în fața lentilei L1 , numită obiectiv, la o distanță puțin mai mare decît distanța focală F1 , se
obține o imagine mărită, A1 B1 , care este reală și răsturnată, a obiectului AB (fig. 3). Imaginea A1 B1 servește ca un obiect real
pentru lentila a doua, L2 , numită ocular. Ocularul este așezat astfel încît imaginea A1 B1 să se găsească între lentila L2 și
focarul obiect F2 (fig. 3). În acest caz ocularul funcționează ca o lupă și îndreaptă spre ochiul observatorului imaginea virtuală,
răsturnată și mărită A2 B2 a obiectului AB.

Luneta
Deoarece obiectele sînt foarte îndepărtate, razele de lumină care se propagă de la ele și ajung la lentila L1 (obiectivul lentilei)
sînt practic paralele. Imaginea A1 B1 , formată de lentila L1 , se află în planul focal F1.
Această imagine constituie obiectul real pentru a doua lentilă L2 , numită ocular, care formează imaginea finală A2 B2 , aceasta
fiind virtuală, răsturnată și mărită. Pentru ca imaginea A2 B2 să se vadă la infinit, observatorul deplasează ocularul față de
obiectiv (adică L2 față de L1 ) pînă cînd focarul acestuia coincide cu focarul obiectivului.

Aparatul de proiecție
– sursa de lumină S;
– oglinda concavă N, care reflectă lumina către obiectul AB;
– condensorul C, alcătuit din două lentile, așezate aproape de sursa de lumină, pentru a ilumina bine obiectul de proiectat;
– obiectivul O, care formează imaginea A1 B1 a obiectului AB pe ecranul E. Pentru ca imaginea răsturnată să fie văzută în
poziție verticală, obiectul proiectat se instalează în aparat în poziție răsturnată
Aparatul de proiecție este dispozitivul care formează imagini reale, răsturnate și mărite ale unor obiecte proiectate pe ecran.

§ 7. Ochiul – un sistem optic natural

Modificarea curburii cristalinului care permite ochiului să vadă obiecte aflate la distanțe diferite se numește acomodarea
vizuală.
Datorită acomodării ochiului, imaginea obiectelor privite se obține pe retina lui.
Ochiul al cărui focar în stare liniștită a mușchiului ocular se află pe retină se numește ochi normal.
Pentru ochiul normal distanța vederii optime, fără a încorda privirea, este de 25 cm
Ochiul al cărui focar în stare liniștită a mușchiului ocular se află în faţa retinei se numește ochi miop.
Ochiul al cărui focar în stare liniștită a mușchiului ocular se află după retină se numește ochi hipermetrop.
Pentru corectarea miopiei se folosesc ochelari cu lentile divergente, iar a hipermetropiei – ochelari cu lentile convergente.
Cauzele miopiei sau ale hipermetropiei sînt pierderea proprietății de contractare a mușchilor cristalinului sau mărirea
densității cristalinului.