Ion

De Liviu Rebreanu
Curentul literar:
Realismul este un curent literar care se manifesta in secolul al XIX-lea, incepand
din Franta si avand ca principiu de baza reflectarea credibila, verosimila a realitatii
in datele ei esentiale, obiective.
Opera ‘’Ion’’ de Liviu Rebreanu este un roman realist obiectiv, datorita
veridicitatii realitatii, obiectivitatii, observatiei tiparelor umane, dar si modului in
care sunt construite tiputile umane, care au o viata spirituala personala, libera,
care nu se identifica cu cea a creatorului lor.
Aparitia:
‘’Ion’’ a aparut in 1920 si este un roman interbelic.
Doua trasaturi ale realismului:
O prima trasatura a realismului in roman o reprezinta perspectiva narativa care
vizeaza relatarea la persoana a III-a , de catre un narator omniscient si
omniprezent creandu-se senzatia plenara a vietii prin veridicitate si verosimilitate;
autorul cunoaste de la inceput destinul fiecarui personaj.
O alta trasatura a realismului este relatia incipit-final care sustine specificul
realist obiectiv al operei. Romanul incepe cu descrierea drumului care intra in
satul pripas ‘’soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul’’ si se
sfarseste cu aceeasi imagine a drumului care iese din sat ‘’batatorit’’ si se pierde
in ‘’soseaua cea mare si fara inceput’’.
Doua secvente reprezentative:
O prima secventa reprezentativa este hora. Hora ofera posibilitatea unei
stratificari sociale inca de la inceput. Taranii prezenti la hora de duminica sunt
organizati in grupuri distincte conform normelor mentalitatii colective: in centru
perechile tinere care joaca cu pasiune(viitoarele familii); pe margine fetele care au
ramas nepoftite; mai la o parte nevestele si babele admirandu-si odraslele, iar
printre ei, copiii care alearga. Abia dupa incheierea jocului apar intelectualii
satului Popa Belciug, sotia invatatorului,Titu si Laura. Ion o invita pe Ana la joc
fiind surprinsi de Vasile Baciu care raneste orgoliul protagonistului numindu-l
‘’sarantoc, hot, talhar’’, moment care declanseaza intriga romanului.
O alta secventa semnificativa o constituie scena nuntii lui Ion cand acesta
danseaza cu Florica. Conform traditiei jocul miresei trebuia sa se desfasoare dar
pentru ca Ana era insarcinata locul acesteia a fost luat de catre Florica. Cuprins de
dragoste pentru aceasta, Ion o ia pe tanara la dans si ii declara iubirea lui vesnica.
Ana cuprinsa de invidie si furie incepe sa planga in timp ce Ion fara sa ii pese de
suferinta sotiei este preocupat doar de cati bani s-au strans la nunta. Aceasta
scena evidentiaza astfel patima lui Ion pentru avere, casatorindu-se doar din
interes si creioneaza totodata iubirea pe care Ion o are pentru Florica cu toate ca
acesta se afla la propria nunta, in care Ana ii e mireasa.
Doua elemente de structura
Tema:
Tema principala a romanului este problematica pamantului particularizata in
confruntarea devastatoare intre doua patimi puternice: iubirea pentru pamant si
iubirea pentru o femeie. Se evidentiaza lupta taranului sarac roman de la
inceputul secolului al XX-lea pentru pamant.
Titlul:
Titlul este redat de numele personajului eponim reprezentativ pentru acea
perioada. Rasturnat, el devine ‘’noi’’ atragandu-se atentia asupra caracterului
colectiv al taranulor insetati de pamant de la acea vreme.
Conflictul:
Conflictul central al romanului este dat de lupta pentru pamant in satul
traditional. Drama lui Ion este drama unui taran sarac si lacom care nu-si accepta
conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea
Anei. De asemenea, in text se observa si prezenta conflictului exterior intre Ion si
Vasile Baciu. Tatal Anei cunoaste interesele tanarului si nu doreste sa isi marite
fata cu un om ca el.
Concluzia:
In concluzie, romanul realist obiectiv ‘’Ion’’ de Liviu Rebreanu reuseste sa imbine
elementele traditionale din viata satului ardelenesc cu cele moderne prin
reliefarea portretului taranului instinctual roman.