Danaila Andreea-Cosmina 20 Martie 2024

Clasa a X-a B

Eseu
(Modalitati de constructie a personajului Ion)

 Liviu Rebreanu, prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune în
conştiinţa literară prin specificul artei sale, ce dezvăluie resorturile interioare ale
creaţiei. Publicat în 1920, romanul prezintă spaţiul ardelenesc de la începutul
secolului al XX-lea, în mod realist şi are ca punct de plecare câteva dintre nuvelele cu
care debutase scriitorul. Criticul Nicolae Manolescu încadrează opera în categoria
romanului realist, considerând că iluzia vieţii este mult mai importantă decât iluzia
artei. Obiectivitatea este o condiţie a acestui tip de roman, prin naraţiunea la
persoana a III-a, realizată de către un narator omniscient şi impersonal.

 Romanul poate fi considerat unul realist prin prezentarea temei pământului care
este, mai degraba, miza conflictului, pentru că el ajuta la determinarea poziţiei
sociale şi autoritatea morală a personajelor din lumea satului traditional. Acestei
teme i se alatura cea a destinului deoarece destinul personajului principal, si anume
Ion, este definit de aceste două mari teme principale. Insa pământul nu este cel care
se află în centrul romanului, ci dorinţa lui Ion de a-l avea in cantitate cat mai mare. De
aceea, putem considera că şi tema destinului este definitorie pentru roman.

 Protagonistul romanului este Ion al Glanetasului, personaj eponim, numele sau fiind
de altfel si numele romanului prezentat, realist, complex, rotund, posedand si calitati
negative si calitati pozitive, al carui statut social, psihologic si moral este conturat cu
atentie de catre narator.
 Din punct de vedere social, Ion reprezinta tipul taranului sarac, tanar si harnic care
traieste intr-o lume unde pamantuL este principala sursa de venit. Inițial, Ion este
prezentat având o poziție sociala modesta, considerat „sărăntocul satului”, lucru care
ii dezvolta dorinta arzatoare de imbogatire si de a face schimbari semnificative in sat.
De asemenea, acesta prezinta un caracter parvenit, telul lui in viata fiind a-si spori
avutia. Tânărul urăște etichetele de sărăntoc, hoț, tâlhar , care i-au fost puse de catre
Vasile Baciu și vrea , de asemenea, să nu repete destinul tatălui său, care stă pe la ușa
bogaților si depinde de ceilalti.
 Din punct de vedere psihologic, Ion isi traieste viata in jurul obsesia îmbogățirii, dar
această dorință se lovește de al doilea obiectiv, mai precis de Florica, o fată la fel de
Danaila Andreea-Cosmina 20 Martie 2024
Clasa a X-a B

săracă, față de care dezvolta o pasiune sfâșâietoare. El se invarteste pierdut între cele
două dorinte, care vor da naștere în sufletul său unui conflict interior , ce nu-și va gasi
sfarsitul decât dupa moartea protagonistului. Cele două patimi nu se întrepătrund , ci
ies la suprafață cu putere. La început, glasul pământului pune stăpânire pe sufletul
său, iar odată ce acesta este domolit, iese la suprafață glasul iubirii, neținând cont de
noul statut al Floricăi.

 Moral, Ion parcurge un traseu puternic si plin de obstacole, tocmai din cauza acestei
oscilatii dintre cele două glasuri. În final, Ion apare în postura de victimă din cauza
instabilitatii sale și a incapacității de a-și gestiona în mod concret sentimentele.
Pentru a-și atinge scopurile o folosește pe Ana , urmărind doar averea deținută de
aceasta, iar în final se dovedește a fi criminalul moral al sinuciderii sotiei sale. Nici în
relația cu Petrișor nu dovedește calități paterne concrete, înțelegând că acesta
simbolizeaza siciliul averii, dar și o legare mai profundă de Ana.

 Trasatura dominanta a protagonistului operei este EGOISMUL, insotit de cruzime,

nepasare si o abilitate de a centra totul asupra sa. Aceasta trasatura este conturata
cel mai clar in capitolul V, intitulat ’’Rusinea’’, atunci cand Ana face o vizita lui Ion si
familiei sale. Fata ii surprinde in timpul mesei, aceasta fiind vizibil macinata, insa Ion
da dovada de absoluta nepasare. De asemenea, in capitolul IX, intitulat ’’Sarutarea’’,
Ion merge impreuna cu Vasile Baciu in cancelaria din Jidovita, unde socrul sau ii
cedeaza toata averea si pamanturile ramase. Pe urma, se duc la carciuma Zimalei,
unde Vasile Baciu sare la gatul lui Ion si il acuza ca i-a furat tot ce mai avea el de pret.
Feciorul insa, in loc sa sara si el la bataie, il impinge pe batran la o parte, isi plateste
consumatia si pleaca, mandru si multumit ca si-a sporit avutia, fara sa il mai
intereseze de ce se va intampla cu tatal Anei.

 Un element important în caracterizarea personajului Ion îl constituie conflictul

narativ. Conflictul principal este unul exterior și constă în lupta pentru pământ în
satul transilvănean Pripas, la începutul secolului al XX-lea. Discursul narativ dezvoltă
și conflicte secundare care il au în centru pe fiul Glanetasului: conflictul între Ion și
Vasile Baciu, Ion și George Bulbuc și între Ion și Simion Lungu. Modernitatea
romanului constă și în particularizarea unui conflict interior, în cazul lui Ion, al cărui
suflet este impartit între cele două glasuri contradictorii: „glasul pământului” și
„glasul iubirii”

 Un alt element de structură important in roman îl reprezintă relația de simetrie între

incipit și final. Romanul are o construcție circulară, pentru că începutul și finalul sunt
simetrice, prezentând drumul „șoseaua cea mare și fără de sfârșit”, care intră și iese
Danaila Andreea-Cosmina 20 Martie 2024
Clasa a X-a B

din lumea ficțiunii si a povestilor, o iluzie a vieții care continuă în mod inobservabil.
Prezența tehnicii contratemei, care înfățișează două evenimente care încep la fel și
sfârșesc diametral opus conferă textului o coerenta unică și servește la întărirea
caracterului educativ. Inițial, intrarea în satul Pripas este descrisă în ritm accelerat, ca
fiind veselă, marcând astfel zăpușeala unei duminici liniștite în sat; în antiteză,
drumul de la sfârșit se deplasează „monoton – monoton ca însuși mersul vremii”,
obosit și îmbătrânit de toate patimile cărora le-a fost martor. De asemenea, cadrul
tempului este simetric, evenimentele inițiale, respectiv finale având loc într-o
duminică, iar numele capitolelor „Începutul” și „Sfârșitul” sugerează momentul
desfășurării acțiunii. Incipitul și finalul evidențiază aspectul de figura sferica a
romanului, care închide în sine un bogat univers rural, stratificat social și economic,
dar și cultural.