Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin

intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin
preferinta pentru tema familiei.
                 Romanul "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist, social, interbelic si modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece regasim trasaturi specifice. O prima trasatura este prezentarea veridica a realitatii. Este prezentata astfel o lume violenta( bataia dintre George
Bulbuc si Ion, bataile primite de Ana, sinuciderea carciumarului Avrum si a Anei), dar si o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic. O alta trasatura este prezentarea obiceiurilor si traditiilor populare. Hramul bisericii, nunta, nasterea, hora sunt aspecte importante
din viata unui om, romanul "Ion" avand aspect de roman monografic.
                Tema principala a romanului este problematica pamantului intr-o perioada istorica determinata, coroborata cu viata sociala a Ardealului de la inceputul secolului al XX-lea. Ca teme secundare intalnim tema familiei si tema iubirii. Viziunea despre lume sta sub semnul conceptiei
despre literatura a lui Liviu Rebreanu. Acesta marturiseste ca nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Opera se incadreaza astfel in realism, propunandu-si sa redea realitatea intr-un mod veridic si critic.
                 O prima scena semnificativa pentru tema si viziunea despre lume se afla in capitolul "Zvarcolirea" unde Ion, aflandu-se la cosit, contempla holdele satului dornic sa le ia in stapanire. Acesta cuprinde lotul familiei si simte nevoia sa il imbratiseze. Contemplarea pamantului ii ofera
personajului stari contradictorii, de admiratie, dar si de nemultumire ca a pierdut cea mai mare parte. O alta scena semnificativa se afla in capitolul "Sarutarea". Este o scena memorabila ce ilustreaza relatia taranului cu pamantul sau. Ion primeste pamanturile lui Vasile Baciu legal. Este
primavara si merge sa le vada pentru prima oara deoarece "dragostea lui avea nevoie de inima mosiei". In mijlocul delnitei, Ion se apleaca si saruta pamantul, simtind un fior rece ametitor. Implinit, personajul isi vede puterile hiperbolizate: "Se vedea acum mare si puternic ca un urias din
basme"
               Titlul valideaza conditia de personaj eponim a protagonistului. Rasturnat, titlul reda un pronume personal de persoana I, exprimand conditia tuturor taranilor din acea vreme.
               Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se strang in curtea Todosiei la hora. In centrul actiunii sta Ion, taran sarac a carui unica dorinta este averea. Desi o iubeste pe Florica, acesta o ia la joc pe Ana datorita averii sale. Ana ii este promisa de catre tatal ei
lui George Bulbuc, un alt taran sarac. Pentru a face rost de pamanturile Anei, Ion o lasa insarcinata pe Ana, fiind nevoiti sa se casatoreasca. La nunta, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. Ducand o viata zbuciumata Ana se sinucide. Nici moartea sotiei, nici cea a fiului nu il opresc pe
Ion din vizitele la Florica. Sotul Floricai, George Bulbuc, afla de vizitele lui Ion si, prinzandu-l acasa la Florica, il omoara. George Bulbuc este arestat, iar averea lui Ion revine bisericii.
              Structura romanului este simetrica, circulara, deoarece incipitul si finalul prezinta aceleasi cinci imagini, dar in ordine inversa. Simetria se pastreaza si la nivelul planurilor actiunii. Exista doua planuri paralele care prezinta evenimente din viata a doua familii din medii sociale diferite.
Trecerea de la un plan la altul se face prin tehnica narativa a alternantei.
              Conflictul este, in principal, extern de natura sociala declansata intre taranii saraci si cei instariti. Acest conflict este evidentiat inca din incipit cand, la hora, taranii instariti stau de o parte, iar ce saraci de alta parte. In centrul acestuia se afla conflictul principal al romanului, intre Ion
si Vasile Baciu, declansat de dorinta lui Ion de a avea pamant, considerand ca o data cu acesta se va bucura nu numai de bunastare, ci si de respect din partea celorlalti. Exista si un conflict secundar manifestat la personajul principal, in sufletul caruia se o sa lupta intre patima pamantului si
patima iubirii.
              In opinia mea, tema romanului este reprezentata de drama familiei taranesti lipsita de pamant. Romanul este o adevarata monografie a satului transilvanean de la inceputul secolului al XX-lea ilustrand conflictul generat de lupta pentru pamant intr-o lume in care statutul social al
individului este dat de averea pe care o are.

Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin
preferinta pentru tema familiei.

Opera literara "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist, social, interbelic si modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este ilustrarea obiceiurilor si traditiilor populare. Hora, hramul bisericii, nasterea, nunta sunt
aspecte importante din viata unui om, romanul "Ion" avand aspect de roman monografic. O alta trasatura este prezentarea veridica a realitatii. Este prezentata astfel o lume violenta( bataia dintre George Bulbuc si Ion, bataile primite de Ana, sinuciderea carciumarului Avrum si a Anei), dar si
o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic.

Din punct de vedere social, Ion reprezinta un taran sarac din societatea satului Pripas, societate in care pozitia sociala este dictata de avere. Acesta doreste sa isi depaseasca pozitia sociala in care se afla. Se pare ca Ion reitereaza destinul tatalui sau, Alexandru Glanetasu. care si-a
luat nevasta cu avere, insa a risipit-o. Destinul lui Ion este deja prestabilit, ii este dat sa ramana sarac, iar de accea cand va incerca sa isi schimbe destinul acesta va sfarsi tragic. Psihologia personajului este dezvaluita de caracterul slab si de obsesia care ii dicteaza viata. Ion este obsesiv in
dorinta sa de a avea cat mai mult pamant. Acesta isi dezvaluie caracterul de manipulator, profitand de slabiciunile Anei pentru a ii lua pamanturile. Ion are o existenta situata in afara moralitatii. Acesta recurge la gesturi necinstite pentru a-si atinge scopurile, batjocorind-o pe Ana si
impingand-o la spanzuratoare.

Principala sa trasatura este iubirea pentru pamant. O prima scena semnificativa se afla in capitolul "Zvarcolirea", cand Ion, aflandu-se la cosit. contempla holdele satului dornic sa le ia in stapanire. Cu o privire insetata cuprinde lotul familiei si simte nevoia sa il imbratiseze.
Contemplarea pamantului ii ofera personajului stari contradictorii, de admiratie, dar si de nemultumire ca a pierdut cea mai mare parte. O a doua scena semnificativa se afla in capitolul "Sarutarea". Aceasta este o scena memorabila care prezinta relatia taranului cu pamanul sau. Ion primeste
pamanturile lui Vasile Baciu legal. Este primavara si merge pentru prima oara sa le vada, deoarece "dragostea lui avea nevoie de inima mosiei". I mijlocul delnitei, protagonistul de apleaca si saruta pamantul, simtind un fior rece ametitor. Implinit, Ion isi vede puterile hiperbolizate: "se vedea
acum mare si puternic ca un urias din basme".

Titlul valideaza conditia de personaj eponim a protagonistului. Rasturnat, titlul reda un pronume personal de persoana I, noi, exprimand astfel conditia tuturor taranilor din acea vreme.

Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In centrul actiunii sta Ion, taran sarac a carui unica dorinta este averea. Desi o iubeste pe Florica, Ion o ia la joc pe Ana, datorita averii sale. Ana ii este
promisa de catre tatal ei lui George Bulbuc, un alt taran bogat. Pentru a ii pamanturile, Ion o lasa insarcinata pe Ana fiind nevoiti sa se casatoreasca. La nunta, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. Ducand o viata zbuciumata Ana decide sa se sinucida. Nici moartea Anei, nici cea a fiului
sau nu il opresc pe Ion din vizitele la Florica. Sotul Floricai, George Bulbuc, il omoara pe Ion, este arestat, iar averea lui Ion revine bisericii.

Structura romanului este simetrica, circulara, deoarece incipitul si finalul prezinta aceleasi cinci imagini, dar in ordine inversa. Simetria se pastreaza si la nivelul planurilor actiunii. Exista doua planuri paralele care prezinta aspecte din viata unor familii din medii sociale diferite:
taranii si intelectualii. Procedeul prin care se face trecerea de la un plan la altul se numeste tehnica narativa a alternantei.

Conflictul este, in principal, exterior, de natura sociala, declansat intre taranii instariti si taranii saraci, prezentat de altfel inca din scena horei din incipit: de-o parte stau taranii instariti, iar de alta parte stau cei saraci. In centrul acestuia se afla conflictul principal declansat de dorinta
lui Ion de a avea cat mai mult pamant, considerand ca o data cu acesta se va bucura si de bunastare si respect din partea celorlalti. Exista si un conflict interior manifestat la nivelul personajului principal, in sufletul caruia se da o lupta intre patima iubirii si patima pamantului, intre dragostea
pentru Florica cea frumoasa, dar saraca si Ana cea bogata, dar urata.

In opinia mea, Ion este un personaj exponential pentru lumea taraneasca datorita instinctului de posesie a pamantului. El este un personaj tragic, nu numai prin setea devastatoare pentru inavutire, ci si prin faptul ca este pus sa aleaga intre doua aspiratii la fel de importante pentru
implinirea lui ca om, fufletul lui fiind sfasiat intre glasul iubirii si glasul pamantului.

Romanul de inspiratie rurala prezinta lupta unui taran sarac pentru a

obtine pamantul si consecintele actelor sale in condtiile satului
romanesc din ardeal la inceputul secolului XX.

Evolutia cuplului Ion-Ana subliniaza viziunea despre lume din roman,

aceea ca individul nu e capabil sa-si schimbe soarta si ca daca exista
totusi ambitii de acest fel ele sunt sufocate.

Romanul e format din doua parti: glasul pamantului si glasul iubirii,

titlul prin care sunt surprinse cele doua obsesii ale lui Ion: averea
si dragostea.

La fel ca parintii lor, Ion si Ana se afla la polii opusi ai ierarhiei

sociale: ea are pamanturi, el nu are. Statuturile sociale diferite ale

celor doi constituie si centrul de greutate al romanului: Ion vrea sa

urce in ierarhia sociala in vreme ce Ana, mijlocul optim pentru ca
ambitiile lui Ion sa fie indeplinite, vrea sa fie iubita de Ion.

Relatiile dintre cei doi sunt vizibile inca din primele secvente ale
romanului: Ion pleaca de la hora si o cauta pe Ana atrasa la umbra
unui nuc. Aici Ion o roaga pe Ana sa bea tuica, insa fata spune ca-i
face rau pentru ca ii aminteste de tatal ei. Urmeaza apoi o secventa
de stil indirect liber in care naratorul isi insuseste perspectiva lui
Ion pentru a-i prezenta gandurile: Florica e vazuta de Ion detaliat,
practic Ion ii face un portret pe cand la Ana ea nu vede decat gura,
aceiasi gura cu care se va lamenta pana la final femeia neiubita.

Cei doi reediteaza relatiile parintilor lor, care au la baza acelasi

motiv al fetei bogate si barbatului sarac. Daca in cazul familiei lui
Ion tatal sau a pierdut zestrea sotiei, iar in cazul familiei Anei
Baciu a mentinut averea insa si-a pierdut sotia, destinul lui Ion este
clar dupa aceste precizari biografice de la inceputul romanului:
ambitiile lui sunt de nerealizat iar destinul sau va fi cu atat mai
tragic. La Ion instinctul posesiunii este puternic, setea lui de
pamant il stapaneste, intre el si Ion exista o legatura organica:
"glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o
chemare, coplesindu-l". Instinctul de proprietate este in relatie de
opozitie cu cel erotic. Ion cel care iubeste pamantul mai mult decat
pe o mama iubeste in acelasi timp o fata fara pamant, pe florica.
Deci, drama personajului ce nu poate alege ci doar se supune
destinului urmandu-si ambitiile. Ana este personajul ce ilustreaza cel
mai clar tipologia victimei: indragostita de Ion si traumatizata de un
tata prea dur, lipsita de afectiunea materna si de orice forma de
comunicare, Ana i se ofera lui Ion cautand la el afectiunea de care a
fost lipsita.

Dupa ce Vasile afla cine este tatal copilului, Ana devine supapa prin
care atat tatal cat si Ion isi elibereaza tensiunea. Paralel cu
evolutia conflictului dintre Ion si Vasile, Ana devine din ce in ce
mai fascinata de moarte pentru ca final sa se spanzure cand Savista ii
spune de legaturile dintre Ion si Florica. Ion e consecvent in
urmarirea planului sau care e cu atat mai monstruos cu cat Ion e
incapabil de afectiune fata de Ana pe care o percepe ca pe o anexa
suparatoare a pamanturilor.

In opinia mea, cuplul Ion-Ana se distinge prin maniera naturalista in

care este tratata relatia celor doi prin raporturile de manipulator si
manipulata dintre Ion si Ana, prin sinceritatea instinctuala care-i
impiedice sa comunice, si prin statutul de victime pe care ambii ii au
in fata unui destin implacabil.