ESEU

• Romanul “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist, social, interbelic. Opera se

incadreaza in curentul realist deoarece regasim trasaturi specifice. O prima trasatura este
prezentarea obiceiurilor si traditiilor populare. Hramul bisericii, nunta, nasterea, hora sunt
aspecte importante din viata unui om, romanul “Ion” avand aspect de roman monografic.
Tema principala a romanului este problematica pamantului intr-o perioada istorica
determinata, coroborata cu viata sociala a Ardealului de la inceputul secolului al XX-lea. Ca
teme secundare intalnim tema familiei si tema iubirii. Viziunea despre lume sta sub semnul
conceptiei despre literatura a lui Liviu Rebreanu. Acesta marturiseste ca nu frumosul, o
nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Opera se incadreaza astfel in
realism, propunandu-si sa redea realitatea intr-un mod veridic si critic.

• O prima scena semnificativa pentru tema si viziunea despre lume se afla in capitolul

“Zvarcolirea” unde Ion, aflandu-se la cosit, contempla holdele satului dornic sa le ia in

stapanire. Acesta cuprinde lotul familiei si simte nevoia sa il imbratiseze. Contemplarea
pamantului ii ofera personajului stari contradictorii, de admiratie, dar si de nemultumire ca
a pierdut cea mai mare parte.

• O alta scena semnificativa se afla in capitolul “Sarutarea”. Este o scena memorabila

ce ilustreaza relatia taranului cu pamantul sau. Ion primeste pamanturile lui Vasile Baciu
legal. Este primavara si merge sa le vada pentru prima oara deoarece “dragostea lui avea
nevoie de inima mosiei”. In mijlocul delnitei, Ion se apleaca si saruta pamantul, simtind un
fior rece ametitor. Implinit, personajul isi vede puterile hiperbolizate: “Se vedea acum mare
si puternic ca un urias din basme”

• Titlul valideaza conditia de personaj eponim a protagonistului. Rasturnat, titlul reda

un pronume personal de persoana I, exprimand conditia tuturor taranilor din acea vreme.

• Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se strang in

curtea Todosiei la hora. In centrul actiunii sta Ion, taran sarac a carui unica dorinta este
averea. Desi o iubeste pe Florica, acesta o ia la joc pe Ana datorita averii sale. Ana ii este
promisa de catre tatal ei lui George Bulbuc, un alt taran sarac. Pentru a face rost de
pamanturile Anei, Ion o lasa insarcinata pe Ana, fiind nevoiti sa se casatoreasca. La nunta,
Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. Ducand o viata zbuciumata Ana se sinucide. Nici
moartea sotiei, nici cea a fiului nu il opresc pe Ion din vizitele la Florica. Sotul Floricai, George
Bulbuc, afla de vizitele lui Ion si, prinzandu-l acasa la Florica, il omoara. George Bulbuc este
arestat, iar averea lui Ion revine bisericii. Structura romanului este simetrica, circulara,
deoarece incipitul si finalul prezinta aceleasi cinci imagini, dar in ordine inversa. Simetria se
pastreaza si la nivelul planurilor actiunii.

• Exista doua planuri paralele care prezinta evenimente din viata a doua familii din

medii sociale diferite. Trecerea de la un plan la altul se face prin tehnica narativa a
alternantei. Conflictul este, in principal, extern de natura sociala declansata intre taranii
saraci si cei instariti. Acest conflict este evidentiat inca din incipit cand, la hora, taranii
instariti stau de o parte, iar ce saraci de alta parte. In centrul acestuia se afla conflictul
principal al romanului, intre Ion si Vasile Baciu, declansat de dorinta lui Ion de a avea
pamant, considerand ca o data cu acesta se va bucura nu numai de bunastare, ci si de
respect din partea celorlalti. Exista si un conflict secundar manifestat la personajul principal,
in sufletul caruia se o sa lupta intre patima pamantului si patima iubirii.

• In CONCLUZIE, tema romanului este reprezentata de drama familiei taranesti lipsita

de pamant. Romanul este o adevarata monografie a satului transilvanean de la inceputul

secolului al XX-lea ilustrand conflictul generat de lupta pentru pamant intr-o lume in care
statutul social al individului este dat de averea pe care o are.