12.1.

“Ion” – tema si viziunea despre lume

Considerat creatorul romanului romanesc modern, Liviu Rebreanu este autorul unor
capodopere ale literaturii nationale, dintre care amintim romanele “Ion”, “Padurea spanzuratilor” sau
“Rascoala”. Publicat in 1920, romanul “Ion” este considerat unanim primul roman romanesc de talie
europeana, incadrandu-se in tiparele unei creatii realiste si obiective.

Romanul prezinta un puternic caracter social, scriitorul urmarind o reconstructie geografica

exacta a spatiului actiunii, incadrarea personajelor in diferite medii, clase si tipuri, asa cum Balzac descria
lumea din lucrarile sale, pornind de la clasificarea lumii animale in regnuri si mizand pe o monografie
artistica a universului reflectat. Romanul este cea mai complexa si mai cuprinzatoare specie a genului
epic in proza, de mari dimensiuni, surprinzand conflicte puternice, cu o desfasurare pe mai multe planuri
narative.

Titlul romanului anticipeaza numele personajului principal masculin-Ion, acesta devenind, astfel,
personaj eponim. Fiind un nume traditional romanesc, Liviu Rebreanu evidentiaza faptul ca firul narativ
are caracter uzual, intamplarile relatate pe parcursul romanului putand fi regasite cu usurinta in viata de
zi cu zi a taranului roman din secolul XX.

Tema romanului este prin excelenta una sociala, aflata in concordanta cu programul realist:
problematica pamantului in satul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Astfel, in universul creat de
Rebreanu, pamantul are rol de criteriu moral, de criteriu al responsabilitatii, ceea ce explica intr-o
masura insemnata motivul pentru care Ion doreste pamanturile lui Vasile Baciu.

Structural, romanul “Ion” este alcatuit din doua parti: “Glasul pamantului” si ”Glasul iubirii”,
titlurile celor doua prejudicii pe care Ion incearca sa le amelioreze. Prima parte este alcatuita din sase
capitole, in timp ce partea a II-a este alcatuita din sapte capitole. Dand expresie unui principiu al
simetriei, titlurile capitolului primei parti fac trimitere la “Glasul iubirii”, iar cele ale partii secunde fac
trimitere la “Glasul pamantului”.

In ceea ce priveste compozitia operei, romanul este circular, simetric, inchis. Romanul se
deschide cu imaginea drumului care intra in satul Pripas si se incheie cu cea a drumului care iese din sat.
Prima fereastra deschisa a romanului o reprezinta scena horei care este organizata pe principiul
circularitatii (dansatorii, fetele nejucate, sotiile si batranele sunt dispuse concentric, la fel ca si barbatii).
Insasi evolutia lui Ion este circulara, pentru ca el iese din roman tot asa cum a intrat.

Rebreanu isi organizeaza romanul pe doua planuri narative: primul plan urmareste evolutia
personajului principal, planul secund urmareste istoria familiei Herdelea. Cele doua planuri sunt
reflectate in discurs prin alternanta.

Inlaturat din fruntea flacailor din sat, Ion constata ca isi poate capata respectul cuvenit daca
devine proprietar funciar. Astfel, el decide sa se casatoreasca cu Ana, deoarece tatal ei, Vasile Baciu,
este unul dintre cei mai importanti detinatori de pamant din sat. Asadar, Ion Glanetasu este dispus sa
renunte la fata pe care o iubea, Florica, pentru a se casatori cu Ana, motivul fiind strict material. Scena in
care Ion o atrage pe Ana sub umbra unui nuc atrage atentia cititorului asupra adevaratelor interese ale
lui Ion si modul viclean in care acesta reuseste sa o seduca pe Ana, dovada fiind sentimentele ambigue
fata de aceasta. Ramasa insarcinata, Ana se va casatori in cele din urma cu Ion si va deveni astfel sotie si
mama.

O scena plina de semnificatii este cea in care Ion se vede posesor al panturilor obtinute dupa
casatoria cu Ana. Acesta este prezentat in ipostaza in care Ion se apleaca si saruta pamantul, vazandu-l
ca pe o „ibovnica”. Aceasta secveta demonstreaza inca o data faptul ca prioritatea principala a
personajului eponim este sa capete proprietati funciare care sa-i aduca autoritatea pe care o considera
cuvenita intre localnici. Liviu Rebreanu a afirmat ca ideea principala a romanului a fost inspirata din
realitate, scriitorul aglutinand in materialul romanului o serie de intamplari la care asistase sau de care
auzise – un tanar taran care saruta pamantul.

Nepasarea lui Ion fata de Ana o va face pe aceasta sa-si curme zilele, fiind urmata si de copilul
facut cu Ion (decedat din cauza conditiilor nesanatoase in care mama lui Ion, Zenobia, il creste). Intr-un
final, Ion decide sa se reintoarca la Florica, casatorita acum cu fostul sau adversar, George Bulbuc, care il
va ucide in cele din urma pe Ion.

In ceea ce priveste constructia personajelor si relatiile dintre acestea, romanul “Ion” respecta cu
mare rigurozitate cerintele realiste. Personajele, tipice in situatii tipice, sunt incadrate in diferite clase,
medii si tipuri. Astfel, familia invatatorului Herdelea si preotul Belciug reprezinta intelectualitatea rurala,
chiaburimea este reprezentata de Stefan Hatnog, Vasile Baciu si Toma Bulbuc sunt botocani, iar
sarantocii au ca reprezentati membrii familiei lui Alexandru Pop Glanetasu. Personajele sunt prin
excelenta construite in maniera realista, evolutia acestora depinzand de mediul social in care traiesc. El
doreste, asadar, sa urce pe scara sociala sau daca a obtinut deja statutul dorit, sa-l mentina.

In concluzie,„Ion” este, prin tema sociala, prin prezentarea actiunilor intr-un spatiu si timp
veridic, prin apropierea de realitate, prin caracterul lipsit de culoare si podoabe, un roman obiectiv
realist.