Comentar

iu

Ion

Publicat in 1920, primul roman al lui Liviu Rebreanu este o capodopera ce infatiseaza
universul rural intr-un mod realist, fara idilizarea din proza semanatorista. Criticul Eugen
Lovinescu a numit romanul Ion cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane.
Acelasi critic include romanul in modernism, argumentand prin complexitatea planurilor
narative inlantuite, structura circulara si profunzimea trairilor psihologice ale protagonistului
dominat de patimi.
Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa,
desfasurata pe mai multe planuri, in spatiu si timp precizate, antrenand un numar mare de
personaje.
Este roman de tip obiectiv prin specificul relatiei narator-personaj, observandu-se
impersonalitatea naratorului prin naratiunea la persoana a III-a, atitudinea detasata in
descriere si veridicitate. De asemenea, Ion este un roman realist prin prezentarea lumii in
toata complexistatea sa si social prin capacitatea extraordinara de a ilustra obiceiurile, traditiile
si evenimentele importante de la inceputul secolului al XX-lea.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a, nonfocalizata.
Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele
relatate. Naratorul omniscient si omniprezent dirijeaza evolutia personajelor ca un regizor
universal, astfel in text apar semne prevestitoare ale unui viitor nefavorabil pentru fiecare
personaj, acestea cad mereu prada destinului; datorita acestei caracteristici, Nicolae Manolescu
il numea roman al destinului.
Tema romanului este constituita de surprinderea problematicii detinerii pamantului
in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea, fiind dublata in plan secundar
si de tema iubirii. Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa spre
diverse aspecte ale lumii rurale: stratificarea sociala generata de diferentele economice sau
culturale, relatiile in interiorul familiei, obiceiurile si traditiile.
Simetria incipitului cu finalul, realizata prin descrierea drumului care intra si iese
din satul Pripas, confera o structura circulara operei. Personificat cu ajutorul verbelor precum
se desprinde, alearga, urca, drumul simbolizeaza destinul personajelor.
Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordonate ale
evolutiei interioare a personajului principal: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Titlurile
celor 13 capitole sunt semnificative, discursul narativ avand un inceput si un sfarsit:
Inceputul, Sfarsitul, Iubirea, Noaptea, Blestemul etc. Naratorul utilizeaza pe parcursul
romanului

tehnica

planurilor

paralele,

prin

care

prezinta

viata

taranimii

si

viata

intelectualitatii rurale, trecerea de la un plan la altul fiind realizata prin intermediul alternantei.

Constantin Alexandru

Pagina 2

Comentar
iu

Ion

Actiunea primei parti a romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii

satului Pripas se afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In expozitiune sunt
prezentate principalele personaje, timpul si spatiul, ceea ce confera veridicitate romanului
realist. Descrierea jocului traditional, somesana, este o pagina etnografica memorabila, prin
portul popular, pasii specifici, vigoarea dansului si muzica lautareasca. Rolul horei in viata
comunitatii satesti este acela de a-i asigura coeziunea si de a facilita intemeierea noilor familii,
dar cu respectarea principiului economic. Hotararea lui Ion al Glanetasului de a o lua pe Ana
cea bogata la joc, desi o place pe Florica cea saraca, marcheaza inceputul conflictului.
Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei si confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste
hot si talhar, pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa unui taran bogat, George
Bulbuc, constituie intriga. Manat de dragostea pentru pamant care domina sufletul tanarului,
Ion o lasa insarcinata pe Ana, fortandu-l astfel pe Vasile Baciu sa accepte casatoria.
Partea a doua a romanului, Glasul iubirii, surprinde pasiunea lui Ion pentru
Florica. Ion se simte inselat fiindca, in urma nuntii, nu primeste acte pentru pamantul-zestre,
de aceea viata Anei devine un cosmar, fiind alungata atat de tata, cat si de Ion. Din cauza
atmosferei tensionate, Ana naste pe camp baietelul, Petre, iar Baciu, speriat de proces, ii
incredinteaza lui Ion pamantul mult dorit.
Odata ce sentimentul arzator pentru Florica se reaprinde in sufletul protagonistului,
Ana simte aversiunea sotului, astfel ca, dezorientata si respinsa de toti, ramasa fara niciun
sprijin moral, se sinucide. Moartea acesteia nu-i trezeste lui Ion regrete, pentru ca in Ana si in
fiul lor nu vede decat garantia proprietatii asupra pamantului. Nici moartea copilului nu-l
opreste din drumurile lui dupa Florica, maritata intre timp cu George.
Deznodamantul este previzibil, iar George, cel care il ucide pe Ion atunci cand, intr-o
seara, il prinde venind la Florica, nu este decat un instrument al destinului. George este
arestat, Florica ramane singura, iar averea lui Ion revine bisericii.
In celelalt plan narativ, rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat
este defavorabila celui din urma, din cauza faptului ca acesta isi construise locuinta pe lotul
bisericii, doar cu invoirea verbala a preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza cu timpul,
din cauza atitudinilor diferite fata de faptele lui Ion, invatatorul se simte amenintat. Preotul
Belciug este un caracter tare; ramas vaduv inca din primul an de casatorie, se dedica in
totalitate comunitatii. Visul sau de a construi o biserica noua in sat este urmarit cu tenacitate,
romanul incheiandu-se cu sarbatorirea hramului noii biserici.
Conflictul central al romanului este reprezentat de lupta pentru pamant in satul
traditional ardelenesc, unde posesiunea pamantului conditioneaza dreptul indivizilor de a fi
respectati in comunitate. Drama lui Ion, mandru, orgolios, constient de propriile calitati, dar

Constantin Alexandru

Pagina 2

Comentar
iu

Ion

neacceptandu-si conditia, este drama taranului sarac. Conflictul exterior, intre Ion si Vasile
Baciu este dublat de cel interior, intre Glasul pamantului si Glasul iubirii.
Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca
trasaturi specificul relatiei narator-personaj, obiectivitatea naratorului omniscient care intretine
viziunea realista, utilizarea naratiunii la persoana a III-a, atitudinea detasata in descriere si
verosimilul intamplarilor. Despre monumentalitatea modernista a romanului lui Liviu
Rebreanu, George Calinescu afirma ca Ion este un poem epic [] o capodopera de maretie
linistita.

Constantin Alexandru

Pagina 2