Scoala ardeleana

☺ Origini
Apărută la sfarşitul secolului al 18-lea, mişcarea iluministă transilvăneană
îşi are rădăcinile şi explicaţia cu trei secole în urmă. În 1437 după Răscoala
de la Bobîlna, cele trei naţiuni, ungurii sașii şi secuii semnează pactul Unio
trium nationum, prin care românii, excluşi de la drepturile sociale, politice
şi religioase, deveneau o naţiune tolerată în Transilvania. Şcoala
Ardeleană a fost o mişcare culturală complexă şi neomogenă, reflectand o
perioadă istorică: procesul de formare a burgheziei şi a naţiunii române la
sfarşitul secolului al 18-lea şi începutul secolului al 19-lea.
☺ Etapele scolii ardelene
• Etapa pregătitoare, prin lupta pentru revendicări politice şi naţionale
dusă de Inocenţiu Micu-Klein, episcopul românilor uniţi, care cere
drepturi şi libertăţi pentru românii din Transilvania, în schimbul unirii cu
biserica romană (Sinodul de la Blaj);
• Etapa de elaborare şi afirmare a ideologiei naţionale: formularea
crezului latinist extremist atat pe plan filologic cat şi istoric, dezvoltarea
învăţămîntului românesc;
• Etapa pronunţat iluministă (avand ca moment de varf Ţiganiada, în care
cărturarii se opun acţiunii de defăimare à românilor întreprinsă de clasele
feudale privilegiate).
☺ Reprezentanti
Samuil Micu, supranumit şi Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu, (n.
septembrie 1745, Sadu, judeţul Sibiu - d. 13 mai 1806, la Buda, Ungaria) a fost un
teolog, istoric, filolog şi filosof iluminist român, reprezentant al Şcolii Ardelene.
 ☺ Rolul Scolii Ardelene
Şcoala Ardeleană a fost o importantă mişcare culturală generată de
unirea mitropoliei românilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolică, act în
urma căruia a luat naştere Biserica Română Unită cu Roma.
Reprezentanţii Şcolii Ardelene au adus argumente istorice şi filologice în
sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenţii direcţi ai
coloniştilor romani din Dacia. Aceasta teză este cunoscută şi sub numele
de latinism.
Şcoala Ardeleană a contribuit nu numai la emanciparea spirituală şi
politică a românilor transilvăneni, ci şi la a celor de peste munţi. Unul din
documentele cele mai importante elaborate îl constituie petiţia Supplex
Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresată împăratului Leopold
al II-lea, în vederea recunoaşterii naţiunii române ca parte constitutivă a
Marelui Principat Transilvania.
O altă realizare a Şcolii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba
română, în locul scrierii chirilice, şi tipărirea primului dicţionar cvadrilingv
al limbii române