“Basmul este o oglindire a vietii in moduri fabuloase” spunea G. Calinescu.

Ion Creanga a fost incadrat in perioada marilor clasici, alaturi de M.

Eminescu,I.L. Caragiale si I. Slavici. El este cel mai mare povestitor roman, “Homer
al nostru”, “a creat epopeea poporului roman”, e “reprezentant al sufletului
romanesc intre popoare”. Dintre operele sale amintim: “Povestea porcului”, “Mos
Ion Roata” si “romanul copilariei copilului universal”(George Calinescu) “Amintiri
din copilariei”.
“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult, plublicat in
revista “Convorbiri literare”, in anul 1877. Apartine mai multor curente literare:
clasicism(personaje tipice si valori morale ferme) , realism (accenul cade pe
realitate), romantism (inspiratie din folclor). Basmul este specia genului epic
pluriepisodica de intindere medie in cu intamplari si personaje fantastice in care
realul se impleteste cu fantasticul. Binele se infrunta cu raul. Binele iesind
intodeauna invingator.
Harap-Alb este protagonistul basmului, erou lipsit de insusiri supranaturale
care invata din greseli si cu timpul progreseaza. Reprezinta tipologia flacaului care
ajunge sa se maturizeze dupa o serie de obstacole in drumul sau initiatic. Statutul
personajului de la inceputul povestirii este cel de neinitiat. El traieste intr-o lume
a inocentei, justificata prin tineretea sa. Acesta iese la iveala dupa ce fratii sai
esueaza in incercarea de a dobandi un destin maret, niciunul nu este vrednic
pentru a implini destinul sau de conducator propus Imparatul Verde, unchiul lor.
Un prim element de analiza relevant este titlul. Acesta este alcatuit din
doua componente: „Povestea” si „Harap-Alb”, deoarece initierea tanarului este
prezentata printr-o poveste. Totodata, este ilustrat si caracterul de
bildungsroman al basmului prin evolutia protagonistului. Semnificatia numelui
„Harap-Alb” are insemnatate in momentul in care este botezat de Span,
deoarece acesta isi schimba statutul in cel de sluga. Numele este un oximoron, cu
sensul de „rob alb”, ceea ce semnifica ca desi a ajuns sluga spanului, acesta a
ramas pur dea-lungul calatoriei.
Statutul social al personajului se modifica pe parcursul operei si coincide cu
etapele maturizarii personajului. Misiunea lui este aceea de a deveni imparat si in
acest scop va trece prin mai multe ipostaze din perspectiva sociala pe care
depasindu-le reuseste sa-si asume rolul social suprem, cel de imparat. Initial,
acesta are statutul de mezin al craiului, fiind intretinut si protejat de familia
regala, insa acesta constituie si un dezavantaj deoarece neavand contact cu lumea
exterioara nu detine un set de deprinderi si experienta necesara pentru a se
descurca in viata. Mai apoi, stapan si dupa intalnirea cu Spanul, acesta devine
sluga a personajului negativ, dobandindu-si numele de „Harap-Alb”. Prin moarte
si inviere, eroul isi recapata statutul de fiu cel mic al craiului si isi primeste, in
final, recompensa, statutul de imparat.
In ceea ce priveste statutul psihologic al fiului de imparat, lipsa de
experienta ii oglindeste un mod de a gandi extrem de naiv, fiind credul, bazandu-
se pe bunatatea oamenilor, iar experienta il invata sa devina mai circumspect. Se
dovedeste un om puternic pentru ca reuseste sa duca la capat tot ce si-a propus,
chiar daca nu-i este deloc usor.
Din punct de vedere moral, Harap-Alb ajunge sa intruneasca toate calitatile
necesare de imparat: bunatatea, milostenia, curajul si demnitatea, pe care ficele
Imparatului Verde le-au remarcat: „seamana a fi mult mai omenos”.Caracteristica
fundamentala a protagonistului este reprezentata de bunatatea sufleteasca,
trasatura prezentata in secvente narative sugestive.
O scena relevanta pentru bunatatea protagonistului este cea a intalnirii cu
batrana cersetoare. Aceasta ii cere un ban. Initial, tanarul o refuza pentru ca e
foarte preocupat, dar pentru ca ea insista, i-l ofera. Pentru bunatatea si
milostenia lui, batrana il rasplateste si il ajuta, invatandu-l sa ceara tatalui armele,
hainele cu care a fost el mire(obiecte magice) si calul din tinerete. Ascultator,
tanarul face intocmai. El curata armele si hainele redandu-le functia magica, apoi
pune in mijlocul grajdului o tava cu jaratic. Se apropie cel mai slab cal si mezinul ii
da cu fraul in cap de trei ori. A treia oara il lasa sa manance si acesta se
transforma intr-un cal cu aripi care vorbeste cu glas omenesc. Aceasta ne trimite
cu gandul la mitul Pasarii Phoenix. El zboara cu tanarul pana la soare, ceea ce ne
aminteste de mitul Calului Pegasus. Aceasta scena reflecta bunavointa mezinului.
Aceasi trasatura este evidenta si in scena intalnirii cu furnicile. Pe un pod,
Harap-Alb se intalneste cu o nunta de furnici si, pentru a nu le risca viata acestor
mici vietati, trece prin apa, riscand sa se inece cu calul sau. Vazand acestea, regina
furnicilor ii da lui Harap-Alb recompensa o aripa, careia sa-i dea foc atunci cand va
crede ca are nevoie de ajutor. Aceasta secventa reprezinta caracterul moralizator
al textului si calitatea innascuta a lui Harap-Alb de a ocroti fiintele ce ii apar in
cale. Aceasta intamplare il pregateste ca viitor imparat, atent la toti, fiind
credincios si drept. Scena reprezinta procesul de maturizare a tanarului si de
asemenea pune in prim plan calitatea atribuita prin nastere a acestuia.
Un alt element de structura si compozitie este conflictul. Acesta este unul
dublu, fiind vorba de-o parte de un conflic general, specific basmului(Bine-Rau), si
pe de-o alta parte de un confict particular intre Harap-Alb si Span. Conflictul
incepe in momentul intalnirii celor doi, atunci cand fiul craiului este pacalit de
Span si ii cere sa devina sluga acestuia, fiind constrans de situatie. Evolutia
conflictului se bazeaza pe toate probele la care este supus Harap-Alb, menite sa il
aduca la decadere, dar care, in ciuda asteptarilor, il fac mai puternic. Conflictul se
realizeaza intr-un mod pozitiv, deoarece Harap-Alb, desi este decapitat de Span,
este apoi readus la viata de fata Imparatului Ros.
Personajul eponim din „Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă depășeș¬te
stereotipia basmul popular, fantastic, prin tendința de umanizare a fantasti-cului.
Harap Alb este un tânăr cu defecte și calități, deoarece se maturizează pe
parcursul călătoriei inițiatice, probându-și calitățile morale datorită cărora triumfă
asupra răului, anulate fiind atributele eroului din basmul popular: curaj,
determi¬nare și puteri supranaturale.