POVESTEA LUI HARAP-ALB -Ion Creanga

,,Povestea lui Harap-Alb’’ de Ion Creanga este un basm cult, publicat in

revista ,Convorbiri literare’’, in anul 1877. Basmu este o specie a genului epic in
proza care are la baza prezenta fantasticului si a formulelor specifice.
O prima trasatura a basmului cult este data de prezenta fantasticului , care mai
apoi este umanizat prin faptul ca, autorul construieste tipul a caror viata se
desfasoara conform unor diprinderi si obiceiuri specifice omenesti. Prezenta
fantasticului este data de cele cinci personaje hilare cu care se imprieteneste eroul:
Setila, care poate fi numit betivul satului; Flamnzila, taranul lacom si mancau;
Ochila intruchipeaza tipul omului care umbla vara infofolit si tot se plange de frig;
iar ultimul, Pasati-Lati-Lungila, cel care se latea asa de tare incat ,,cuprindea
pamantul in brate’’.
O alta trasatura a basmului cult o reprezinta formulele adoptate si
particularizate de autor. Intalnim formule initiale, mediane si finale. Formula
initiala: ,,amu cica era odata’’, atrage atentia cititorului aupra caracterului imaginar
al intamplarilor, marcand intrarea in fabulos. Formulele mediane: ,,Dumnezeu sa
ne tie, ca cuvantul din povesteinainte mult mai este’’, ,,si mai merge el cat mai
merge’’ ; au rolul de a realiza trecerea de la o secventa la alta si de a intretine
suspansul cititorlui. Formula finala este cu totul originala: ,,si a tinut ani intregi si
acum mai tine inca’’; ,,cine are bani mananca si bea, iar cine nu, se uita si rabda’’,
si pune accentul pe ospatul de la nunta si petrecere. Astfel, se vrea iesirea
cititorilor din fabulos, sugerandu-se o nota de umor amar intre cele doua lumi, cea
a fabulosului si cea a realului.
Tema basmului este lupta binelui si raului, incheiata intotdeauna prin
triumful binelui. Victoria binelui asupra raului este o supratema frecventa in
epica populara a fabulosului, ea fiind dublata in ,,Povestea lui Harap-Alb’’ de tema
initierii si maturizarii treptate a eroului.
O prim scena reprezentativa este coborarea in fantana. Pe drum, omul span se
ofera ca sluga lui Harap-Aln, iar aceste accepta. Cand Harap-Alb a ajuns la o
fantana, Spanaul il pacaleste pe fiul craiului sa intre ca sa se rascoleasca, apoi
arunca capacul peste gura fantanii si-l ameninta ca , daca nu ii povesteste despre el
si incotro mereg, ii vor putrezi oasele acolo. Datorita amenintarii Spanului,
feciorul craiului jura ca va fi sluga supusa a Spanului, ca va pastra taina si numele
Harap-Alb pana va muri si va invia. Aceasta scen evidentiata relatia initiala a
acestora. La intalnirea cu Spanul, Harap-Alb este naiv, usor influentabil si credul.
Spanul e viclean si il ademeneste pe fiu cu vorbele sale.
 O a doua secventa reprezentativa este intalnirea cu furnicile. Pe un pod,
Harap-Alb se intalneste cu o nunta de furnici si pt. a nu le risca viata acestor mici
vietati, trece prin apa, riscand sa se inece el si calul sau. Vazand acestea, regina
furnicilor ii da Harap-Alb recompensa o aripa, careia sa-i dea foc atunci cand va
crede ca are nevoie de ajutor. Aceasta secventa reprezinta caractreul moralizator al
textului si calitatea innascuta a lui Harap-Alb, de a ocroti fiintele ce ii apar in cale.
Aceasta intamplare il pregateste ca viitor imparat, atent la tori, fiind credincios si
drept. Scena reprezinta procesul de meturizare a tanarului si de asemenea pune in
prim-plan calitatea innascuta a acesteia.
Un prim element este titlul. Acesta este alcatuit din doua
componente: ,,povestea’’ si ,,Harap-Alb’’, deoarece initierea tanarului este
prezenta printr-o poveste. Totodata , este ilustrat si caracterul de bildungsroman al
basmului prin evolutia protagonistului. Semnificatia numelui ,,Harap-Alb’’ are
insemnatate in momentul in care este botezat de Span, deoarece acesta isi schimba
statutul in cel de sluga. Numele este un oximoron, cu sensul de ,,rob alb”, pt.
ca ,,harap’’ inseamna ,,rob’’.Odata devenit sluga Spanului, isi asuma si numele de
Harap-Alb pe care i-l daduse acesta, dovedind fidelitate si loialitate fata de
stapanul sau, pt. ca jurase pe palos. Relatia celor doi este vizibila si in titlul prin
faptul ca si Spanul facuse la inceput robul fiului de Crai, dar, in mod viclean, el
urmarind sa-si schimbe statutul sau cu cel al tanarului, lucru pe care il reuseste.
Un alt element de structura si compozitie este conflictul, acesta este unul
dublu, fiind vorba pe de-o parte de un conflict general, specific basmului (BINE-
RAU),iar pe de alta parte de un conflict particular intre Harap-Alb si Span.
Conflictul incepe in momentul intalnirii celor doi atunci cand diul craiului este
pacallit de Span si ii cere sa devina sluga acestuia, fiind constrans de situatie.
Evolutia conflictului se bazeaza pe toate probele la care este supus Harap-Alb,
menite sa il aduca la decadere, dar care, in ciuda asteptarilor,il face mai puternic.
Conflictul se finalizeaza a fi pozitiv, deoarece Harap-Alb, desi este decapitat de
Span, este apoi readus la viata de fata Imparatului Ros. Spanul fiind omorat de
calul lui Hrap-Alb.
In concluzie, ,,Povestea lui Harap-Alb’’ de Ion Creanga este un basm cult avand
ca particularitati: umanizarea fantasticului si individualizarea personajelor. De
asemenea, basmul popular pune in evidenta idealul de dreptate, de adevar si de
cinste.