lOMoARcPSD|31935963

Cerința:
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de
construcție a unui personaj într-un basm studiat.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale basmului studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales (acțiune, conflict, modalități de caracterizare,
relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative,
registre stilistice, limbaj etc.).

„Povestea lui Harap Alb” a fost citită pentru prima dată la Junimea, iar mai apoi publicată
în revista „Convorbiri Literare” în anul 1877. Opera aparține, prin trăsăturile sale definitorii,
speciei literare basm cult.
Basmul este o specie a genului epic în care realul se împletește cu fantasticul, binele lupta
contra răului și învinge întotdeauna, iar deznodământul este fericit. Opera „Povestea lui Harap-
Alb” aparține speciei literare basm cult prin tema abordată și prin perspectiva spațială și temporală.
Harap-Alb este personajul principal, eponim, care ocupă un loc central în desfășurarea
epică, celelalte personaje evoluând din perspectiva rolului pe care îl joacă în formarea eroului.
Numele său reprezintă un oximoron, „Harap-Alb” desemnând o slugă de origine nobilă, dar
și condiția de învățăcel supus transformării. Cele trei nume ale lui corespund celor trei etape ale
călătoriei: la început ,,fiul craiului”, pe parcursul călătoriei ,,Harap-Alb”, iar la final ,,Împăratul”.
Din punct de vedere social, statutul personajului este unul superior prin faptul că este fiu
de crai, iar drumul întreprins de el are ca obiectiv succesiunea la tronul împărăției unchiului său,
Verde Împărat. Acest statut se schimbă în momentul în care tânărul fiu de crai este păcălit de Spân.
Intrarea în fântână înseamnă supunerea față de personajul negativ ,,până va muri și iarăși va învia”.
Astfel, crăișorul devine sluga Spânului, numit mai departe Harap-Alb. Tânărul va rămâne slujitor
pe tot parcursul evenimentelor, împlinind probele date de Spân, dar și pe cele ale Împăratului Roșu.
După demascarea răufăcătorului, Harap-Alb moare, învie și revine la statutul inițial.
 lOMoARcPSD|31935963

Din punct de vedere moral, mezinul Craiului nu încalcă principiile morale, întrucât este
reprezentantul binelui, iar reușitele sale sunt efecte ale calităților morale pe care le deține și le
întruchipează. Întreaga călătorie reprezintă expresia unei vieți ghidate după un set de valori
morale foarte riguroase.

Din punct de vedere psihologic, Harap-Alb dovedește un caracter puternic, demonstrat

prin faptele și hotărârile sale. Deși frații săi au eșuat în proba impusă de tatăl lor, mezinul nu
renunță la șansa de a-și încerca și el norocul, chiar dacă vede cât de înfricoșați s-au întors ceilalți
băieți. Ipostaza de neinițiat este evidentă în cazul tânărului fiu de crai odată cu apariția Spânului,
pe care, după ce îl alungă de două ori, îl acceptă drept călăuză. Respectarea jurământului chiar și
când probele îi pun viața în pericol, scoate în evidență un profil uman demn de eroul din
basme.

O primă trăsătură a lui Harap-alb este noblețea spiritului, dovedită pe tot parcursul
evenimentelor.
Un prim episod care îi evidențiază noblețea este ilustrat în momentul coborârii în fântână
- simbol al vieții și al morții. Convins să se lase însoțit de Spân la primul obstacol greu de
trecut- pădurea labirint (,,un loc unde i se închide calea și încep a i se încurca cărările”), fiul de
crai cade în capcana acestuia. Notația naratorului evidențiază diferența între cele două personaje:
,,Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului…”. Dacă Spânul are o
îndelungă experiență în exploatarea slăbiciunilor celorlalți, fiul de crai, protejat până atunci la
casa părintească, nu crede în relele intenții ale celui de lângă el și judecă lumea după modelul
său moral. Coborârea în fântână reprezintă spaţiul naşterii şi al regenerării. Schimbarea numelui
marchează începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână,
ca un naiv fecior de crai pentru a deveni Harap – Alb, rob al Spânului. Inocenta si credulitatea
nu sunt defecte, ci doar trasaturi firesti la un tanar crescut departe de primejdiile vietii. Din acest
moment, începe un traseu al umilintei, necesar unui viitor împarat, care va trebui sa înțeleagă
suferința supusilor.

Un alt episod ilustrativ este cel final, în care are loc pedepsirea răufăcătorului și
restabilirea echilibrului. Harap-Alb a traversat etapele inițierii, a devenit îndurător și tolerant, a
învățat prudența, răbdarea, valoarea ajutorului, a învățat să ocolească vicleșugurile.
Spânul urzește planuri de răzbunare și ,,icnește în sine”. Deconspirat, retează capul lui Harap-Alb,
dar este aruncat de cal din înaltul cerului și ucis.
 lOMoARcPSD|31935963

Harap- Alb, înviat de apa vie și apa moartă a fetei împăratului Roș, este pregătit să conducă
împărăția. Triumful moral al binelui reface ordinea și firescul lumii, într-o concluzie la
finalul operei, demnă de maniera pozitivă a autorului.

Două elemente de structură relevante pentru construcția personajului sunt constituite de

procedeele de caracterizare și acțiune. Ambele susțin, într-o manieră originală, remarcabilă,
caracterizarea personajului principal și eponim, evoluția sa pe parcursul basmului.

Personajul principal este construit atât prin mijloace de caracterizare directă, cât și
indirectă. Naratorul îl caracterizează în mod direct, evidențiind naivitatea, prin cuvintele ,,fiind
boboc de felul său la treburi de aistea”, Sfânta Duminică îl numește ,,luminate crăișor”
apreciindu-i milostenia, Spânul îl numește ,,fecior de om viclean”, ,,pui de viperă” după ce îl
păcălește. Procedeul autocaracterizării apare în secvența în care eroul ezită să se întovărășească
cu Spânul (,,Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata”). Ulterior, fiul de crai regretă
neascultarea sfatului părintesc : ,,Asa-i dacă n-am ținut seama de spusele lui”.

Caracterizarea indirectă se realizează prin faptele, vorbele eroului, comportamentul în

raport cu celelalte personaje. Cei cinci prieteni, al căror aspect este unul grotesc, devin prieteni
adevărați, loiali. ,,Tot omul are un dar si un amar” consideră Harap-Alb. Gestul de omenie față
de Sfânta Duminică, atunci cand i se arată drept ,,o babă care cere milostenie”, evidențiază
calitățile eroului.

Schema epică respectă normele impuse de structura basmului. În expoziţiune, Craiul

este nevoit să-şi trimită unul dintre fii pentru a-i urma la tron Împăratului Verde. După eşecul
primilor doi feciori, mezinul, sfătuit de o bătrână, alege calul, armele şi hainele tatălui său din
tinereţe și reuşeşte să treacă peste proba ursului de sub pod. În intrigă, fiul Craiului şi calul
pleacă la drum, întâlnesc Spânul de două ori şi-i refuză tovărăşia, iar a treia oară îl angajează
drept călăuză. La o fântână, sub ameninţarea morţii, fiul Craiului jură pe ascuţişul paloşului că
va fi sluga Spânului şi devine astfel Harap-Alb. Desfăşurarea acţiunii începe odată cu sosirea
la palatul Împăratului Verde, unde Spânul se dă drept nepotul său şi-l trimite pe Harap-Alb în
calitate de slugă să aducă salate din grădina ursului, pielea cerbului şi pe fata Împăratului Roş.
În drum spre curtea acestuia din urmă, ocroteşte albinele, salvează furnicile şi se însoţeşte cu
cinci slujitori: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă. Aici sunt supuşi altor
probe: casa de aramă, ospăţul pantagruelic, alegerea macului de nisip, păzirea fetei,
recunoaşterea ei şi, în drum spre unchiul lui Harap-Alb, trebuie să aducă trei smicele de măr
dulce, apă vie şi apă moartă.
 lOMoARcPSD|31935963

Punctul culminant constă în sosirea la curtea Împăratului Verde, când fata Împăratului Roş
recunoaște că nu a venit pentru Spân, ci pentru adevăratul fiu al Craiului. Spânul îi taie capul lui
Harap-Alb, fata îl învie, iar calul îl aruncă pe Spân din înaltul cerului. În deznodământ, cei doi
primesc binecuvântarea Împăratului Verde şi petrec la nuntă alături de toată împărăția.

În concluzie, prin Harap-Alb, autorul evidențiază destinul unui personaj care, deși nu are
puteri supranaturale precum eroii din basmele populare, parcurge un drum inițiatic, la finalul
căruia devine capabil să primească statutul de conducător al unei împărății. El devine
împărat ,,iubit, slăvit, puternic”, împlinind profețiile Sf. Duminici, ceea ce face din
opera ,,Povestea Lui Harap-Albˮ un veritabil bildungsroman.