Caracterizarea personajului din basmul cult studiat

,,Povestea lui Harap-Alb”

de Ion Creangă

Redactați un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție

a unui personaj dintr-un basm cult studiat.

Vei urmări:

1) Prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului din basmul cult studiat;
2) Evidențierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două episoade/secvențe
comentate;
3) Analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj ale basmului cult,
semnificative pentru construcția personajului, din seria: acțiune, conflict, modalități de
caracterizare, limbaj;

Introducere
„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, operă publicată în revista „Convorbiri
literare” în 1877, aparține, prin trăsăturile sale definitorii, speciei literare basm cult.
Autorul pornește de la schema consacrată a basmului popular, pe care o modifică potrivit
viziunii sale artistice. Harap-Alb este personajul principal al acestui basm, numele său
regăsindu-se în titlul operei, de aceea este și un personaj eponim. Spre deosebire de eroii
basmelor populare, fiul de crai nu este înzestrat cu puteri supranaturale, nu posedă calități
excepționale, ci are trăiri și sentimente umane.

Reperul I

Statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul discursului narativ, când
cititorul află că este mezinul craiului.Pe parcurs, apare în ipostaza de slugă a Spânului, ca, în
final, să dobândească statutul de moștenitor la tronul împăratului Verde, echivalent, în plan
simbolic, cu cel de inițiat. Din punct de vedere psihologic, fiul cel mic al Craiului se dovedește
a fi naiv, deoarece nu se pricepe la oameni, se lamentează ușor. Nu intuiește adevărata identitate
a Sfintei Duminici și a Spânului care îi apare sub cele trei înfățișări.Cade ușor în capcana întinsă
de Spân, fiind incapabil de discerne esența de aparență. De-a lungul traseului inițiatic pe care îl
parcurge se maturizează, manifestând milă față de cei aflați în nevoie: furnici, albine și cei cinci
năzdrăvani. Referitor la statutul moral al protagonistului, fiul de crai poate fi acuzat de
neascultare atunci când încalcă sfatul părintesc și acceptă tovărășia Spânului. Cu toate acestea, el
trebuie absolvit de vină, având în vedere faptul că este imatur. Dobândirea maturității reflectă,
însă, moralitatea personajului.

Reperul II

O trăsătură a protagonistului este caracterul său profund uman.Harap-Alb nu are puteri

supranaturale și nici însușiri excepționale la fel ca eroii din basmele populare.Le deține în stare
latentă și dobândește, prin trecerea probelor, o serie de calități excepționale. Fiul de crai este,
astfel, obligat să treacă probele la care a fost supus de Spân.Aceste probe nu poate să la treacă
singur , de aceea este ajutat de Sfânta Duminică, dar și de cei cinci năzdrăvani.

O secvență narativă semnificativă care ilustrează această trăsătură a personajului

este cea din grădina palatului unde fiul de crai se retrage și ,,începe a plânge în
inima sa ” simțind rușinea și dezamăgirea craiului care iși ceartă fiii mai mari pentru
lipsa lor de curaj. Fiind foarte necăjit și gândindu-se cum să-și scape tatăl de rușine, fiul
de crai stătea singur în grădina palatului, moment în care este abordat direct de către
o ,,babă gârbovă de bătrânețe”care îl întreabă de ce este așa de îngândurat.Totodată,
bătrâna cerșetoare îi cere să o miluiască cu ceva. Deși era atât de necăjit, totuși fiul de
crai are puterea să se uite la cei mai necăjiți decât el și îi dă bătrânei un ban, dovedind
milă și înțelegere față de ceilalți. Ca răsplată pentru binele făcut, bătrâna cerșetoare îi
prezice fiului de crai un viitor strălucit spunându-i că va ajunge împărat ,,cum n-a mai
fost altul pe fața pământului așa de iubit, de slăvit și de puternic”.

O altă secvență narativă semnificativă pentru ilustrarea caracterului profund uman al

protagonistului este cea de la curtea împăratului Verde când este supus de Spân la
proba aducerii fetei împăratului Roș.Călătorind spre împărăția lui Roș împărat, Harap-
Alb trebuie să treacă un pod peste care trecea tocmai atunci o nuntă de furnici. Fiindu-i
milă de bietele viețuitoare, preferă să treacă prin apă împreună cu calul său, gândindu-
se că dacă va trece pe pod le va omorî. Deși conștientizează că se poate îneca, totuși
preferă să își pună viața în pericol decât să omoare atâtea furnici și de aceea este
răsplătit de regina furnicilor cu o aripă de furnică, obiect magic necesar în depășirea
unei probe de la curtea împăratului Roș, separarea macului de nisip.Tot de bunătate dă
dovadă Harap-Alb în momentul în care le face albinelor un ,,urdiniș” unde să se
adăpostească fiind răsplătit de crăiasa albinelor cu o aripă. Și prin acceptarea tovărășiei
celor cinci năzdrăvani, Harap-Alb dă dovadă de multă bunătate și înțelegere față de cei
din jur.

Reperul III

Un element de structură și compoziție semnificativ pentru acest text este conflictul.

Conflictul exterior este generat între cele doua forțe antinomice, adică între fiul de
crai, numit de Spân, Harap-Alb, și Spân. Protagonistul este fiul de crai care îi aduce în
prim-plan pe cei doi antagoniști, Spânul și Împăratul Roș, prin încălcarea interdicției
tatălui său:,,să nu te întovărășești co omul roș și cu omul spân.” Spânul îl supune pe fiul
de crai mai multor probe menite să-l piardă: aducerea sălăților din grădina ursului, a
pieii cu pietre nestemate și a capului de cerb din pădurea Cerbului și aducerea fetei
împăratului Roș. Ultima probă presupune alte trei probe, la curtea împăratului Roș, pe
care le va trece cu ajutorul personajelor adjuvante: calul, regina albinelor, regina
furnicilor și cei cinci năzdrăvani:Gerilă, Setilă; Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă.
Conflictul va fi soluționat prin victoria binelui, Spânul fiind aruncat în “înaltul cerului”, iar
Harap-Alb revenind la statutul său inițial. Conflictul exterior este dublat de un conflict
interior, acesta manifestându-se în conștiința protagonistului, naratorul
mărturisind: ,,plânse în inima sa”.

Ca modalități de caracterizare a personajului se întâlnește atât caracterizarea

directă cât și cea indirectă.astfel, Harap-Alb este caracterizat direct de către narator
care-i subliniază inocența:,,Boboc în felul lui la trebi de-aistea”sau ,,se făcu roș cum îi
gotca” iar Sfânta Duminică îl vede ,,mai fricos decât o muiere”. Spânul îl privește cu
dispreț considerându-l ,,slugă vicleană”.Harap-Alb își acceptă destinul conștient că a
încălcat porunca tatălui și îi destăinuie calului suferințele:,,Ei, căluțul meu, în ce necaz
am intrat!”.Această replică funcționează ca o autocaracterizare deoarece prezintă
starea de spirit a personajului.

Portretul psihomoral al personajului se construiește mai ales prin caracterizare

indirectă care reiese din faptele sale, din vorbe, din atitudinea față de ceilalți.
Frumusețea sa spirituală și optimismul sunt evidente în fiecare moment al scrierii.Fiind
un basm cult, se introduc mijloace de caracterizare specifice, insistându-se pe
prezentarea frământărilor sufletești, formă incipientă a analizei psihologice.Dacă eroul
din basmul popular impresiona prin calități fizice, Harap-alb atrage de partea lui
adjuvanții prin calitățile morale de care dă dovadă: bunătate, milostenie, prietenie,
istețime,loialitate și curaj.Caracterizarea indirectă este realizată și prin nume, Harap-Alb
fiind numele sub care protagonistul trece prin toate probele care îi aduc desăvârșirea
umană. Harap-Alb este un oximoron, adică o alăturare a două cuvinte cu sensuri total
opuse, numele protagosnistului reflectând condiția duală a acestuia: de slugă, harap,
dar și de împărat, albul semnificând condiția nobilă a fiului de crai.

Așadar, protagonistul Harap-Alb este un personaj în evoluție, o personalitate în

formare, un personaj rotund, alcătuit din lumini și umbre, din calități și defecte.Deși
este un personaj de basm, este un personaj real și nu fabulos, G. Călinescu
asemănându-l cu un flăcău de la țară datorită mentalității sale și datorită faptului că nu
are nicio calitate supranaturală. Harap-Alb este o ființă aparte, aceasta sugerându-se și
prin faptul că este al treilea dintre frați și, deci, predestinat prin naștere să fie un
învingător.