Povestea lui Harap-Alb - caracterizare

Făt-Frumos din basmele populare ilustrează dintodeauna o aplecare a umanității spre un ideal de frumusete,
putere și curaj nemărginit. În schimb, Harap-Alb din basmul lui lon Creangă nu deține puteri supranaturale,
cu toate acestea, el rămâne unul dintre cele mai faimoase personaje de basm din literatura română, pentru
că cititorul se poate identifica cu acest personaj atât de verosimil.

Ipostazele sociale în care este prezentat Harap-Alb pot fi asimilate etapelor inițierii (bildungsroman): fiu
de crai, slugă , împărat. Trecerea de la un statut social privilegiat la unul inferior, dificil, este pusă în
antiteză cu îmbogățirea interioară, pentru ca în final valoarea celor două planuri -material și spiritual- să
coincidă ca dreaptă recompensă.

Statutul psihologic este strâns legat de cel social, acesta variind pe baza experienței dobândite. Inițial,
eroul manifestă o atitudine egoistă, impulsivă și superficială, lucru reliefat din întâlnirea cu Sf. Duminică și
din încercarea de a găsi calul din tinerețea tatălui său. În urma transformării lui în slugă, acesta evoluează
psihologic, devenind perseverent și sociabil, lucru care îl ajută în demersurile și încercările sale și reușește
să își facă prieteni loiali.

Statutul moral al eroului evoluează, de asemenea, pe parcursul desfășurării acțiunii. Protagonistul

dobândeşte prin trecerea probelor o serie de valori etice (mila, bunatatea, generozitatea, prietenia,
respectarea juramantului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea autorului.Astfel că,Harap-Alb este un
personaj pozitiv ,care reprezintă fortele binelui și care lupta impotriva forțelor răului,reprezentate de Spân.
Eroul se confrunta cu personajul antagonist (Spanul) sprijinit de ajutoare şi donatori: fiinţe cu insuşiri
supranaturale (Sfânta Duminică), animale fabuloase (calul năzdrăvan, craiasa furnicilor şi a albinelor) sau
obiecte miraculoase (aripile crăieselor, smicelele de mar, apa vie, apa moarta) .

Din perspectiva formarii protagonistului, „Povestea lui Harap-Alb” este un bildungsroman.În basmele
populare protagonistul este caracterizat doar prin calități, însa în acest basm protagonistul are și defecte,un
defect bine conturat fiind naivitatea care se naște din lipsa maturității.

Un prim episod ilustrativ pentru această trasătură se găseste încă de la începutul basmului. În cadrul
întâlnirii cu Sf. Duminică, care se află sub înfățișarea unei babe gârbove,fiul de crai refuză sfatul ei din
cauza aspectului fizic a acesteia(fiul nu vede încă dincolo de aparenţe) si îi vorbeste fara respect :“ia lasă-
mă-ncolo,mătușă,nu mă supăra”.Totusi,fiul de crai se răzgândește și o ajută după ce bătrâna îi sugerează
faptul că destinul lui este altul: „Fecior de craiu, vede-te-aș împărat”. Episodul prezentat reliefează atât
superficialitatea eroului, cât și altruismul acestuia. Sf Duminică constituie o prezență necesară pe parcursul
traseului inițiatic al fiului de crai care pornește la drum pentru a primi lumina în sine, fiind mai apoi capabil
de a o oferi lumii, atunci când previziunile făcute de personajul pedagog se vor îndeplini.

Un alt episod care pune in lumina naivitatea personajului este cel al coborârii fiului de crai în fântână--
simbol ambivalent al vieții și al morții. Convins să se lase însoțit de Spân la primul obstacol greu de trecut,
pădurea labirint - ,,un loc unde i se închide calea și încep a i se încurca cărările”, fiul de crai cade în
capcana Spânului. Dacă Spânul are o îndelungă experiență în exploatarea slăbiciunilor celorlalți , fiul de
crai, protejat până atunci la casa părintească, ignoră răul,dovedindu-și lipsa de experientă. Incă naiv,”boboc
în felul său la trebi de aieste", feciorul craiului îi mărturiseşte Spânului ce l-a sfătuit tatăl şi coboară în
fântână, fără a se gândi la urmări . Lipsa de maturitate este sancționată prin pierderea însemnelor originii şi
a dreptului de a deveni împărat:,,Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele fiului de crai".Spânul îi
fură identitatea, îl transformă în rob, îi dă numele Harap-Alb,nume oximoronic. Jurământul pe ascuțișul
sabiei-simbol cavaleresc- închide inițierea în limitele sacrului,Harap Alb fiind nevoit să moară şi să învie ca
să-şi recapete identitatea (jurământul din fântână). La ieșirea din fântână, Harap-Alb va fi nevoit să înfrunte
sarcinile dificile ale unei noi etape existențiale .

Un element de compoziție esențial pentru înțelegerea operei este titlul care anuntă încă de la început
cititorul, prin substantivul „poveste”, că va asista la o serie de evenimente care au conturat existenta unui
erou numit semnificativ Harap-Alb, a cărui onomastică apare pentru prima dată în scena în care Spânul îl
păcăleşte să intre în fântână.Naiv,lipsit de experienţă şi foarte credul, fiul craiului îşi schimbă statutul
din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: ,,D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-
Alb.Numele lui este format dintr-un oximoron: adjectivul alb,care sugerează puritatea, naivitatea, dar si
originea nobilă a tânărului, intră în antiteză cu substantivul harap (forma invechită a subst. arab), care
desemnează culoarea neagră si trimite, ca semnificatie, la robie, dar si la maturizare.Schimbarea numelui / a
identităţii reprezintă începutul iniţierii spirituale, în careva fi condus de Spân.

Un alt element de compoziție sunt modalitățile de caracterizare a personajului.Astfel, caracterizarea

eroului este făcută preponderent direct de către celelalte personaje sau narator. Sf. Duminică îi spune
acestuia că “puterea milosteniei și inima ta cea bună, te ajută”, fapt ce evidențiază altruismul, milostenia și
generozitatea acestuia. Fiicele de împărat sugerează, la rândul lor, aspectul lui fizic frumos prin replica:
„Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mai plăcută” . Pentru cele cinci personaje fantastice Harap-Alb ”era
tovaras …prietenos cu fiecare”.Lipsa curajului îi este reproșată de cal: “fii odată bărbat și nu-ți face voia
rea” .Naratorul, de asemenea, îi atribuie direct unele calități și defecte, prin replici ușor umoristice: „boboc
în felul său”.
Harap-Alb este caracterizat si in mod indirect, prin limbajul său, fapte si comportament , relatia cu
celelalte personaje.Relatia cu celelalte personaje dezvăluie caracterul nobil al lui Harap-Alb. Ajută micile
vietăți fără să aibă nimic de câștigat, își respectă cuvântul dat în detrimentul propriilor interese. Curajul
protagonistului este evidențiat în cea de-a doua probă la care este supus, trecerea podului,probă imposibila
de realizat de catre fratii lui care au dat înapoi. Fiului de crai nu lasă împărația, puterea si grandoarea pentru
un urs și cu ajutorul calului,cu puteri miraculoase “dă năvală ursului”.

În concluzie, prin Harap-Alb, autorul evidențiază destinul unui personaj care, deşi nu are puteri
supranaturale (cum se întâmplă, de regulă, cu protagonistul din literatura populară), izbuteşte să parcurgă
drumul inițiatic. El devine împărat,,iubit" , ,,slăvit" şi ,,puternic", împlinind, astfel, profețiile Sf. Duminici.