Harap Alb

-Relația dintre Harap-Alb și Spân-

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de
structura si de compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale, si
perspectiva narativa.
Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un conflict general,
specific basmului, (Bine-Rau) si pe de o alta parte, de un conflict particular, intre Harap-Alb
si Spân. Conflictul debutează in momentul întâlnirii celor doi când fiul Craiului este păcălit de
Spân si devine sluga acestuia, fiind constrâns sa respecte cu sfințenie toate regulile impuse.
Evoluția conflictului se bazează pe toate probele la care este supus Harap-Alb, menite sa îl
duca la pierzanie dar care in cele din urma îl fac mai puternic. Conflictul se finalizează intr-un
mod pozitiv deoarece Harap-Alb, deși este decapitat de Spân, este mai apoi readus la viața
de fata Împăratului Ros, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal.
Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar este un erou atipic
de basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale, fiind construit realist, ca o fiinta
complexa, care invata din greseli si progreseaza. Din punct de vedere social, Harap-Alb este
infatisat la inceput ca fiind mezinul Craiului, facand parte dintr-o familie de vita nobila. Insa,
după întâlnirea cu Spânul isi pierde acest statut, devenind sluga, ca mai apoi spre finalul
textului sa isi recapete adevărata identitate nobila, ajungând in cele din urma Imparat.
Nici Spanul nu este unul tipic, intrucat nici el nu este inzestrat cu atribute
miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos. In ceea ce privește statului social al
acestuia, se poate remarca inca de la început prezenta unei persoane trecute prin viața
deoarece acesta stie cum sa il pacaleasca pe fiul de Crai, prefacandu-se in sluga pentru a-i
fura identitatea. Asadar, odata ajunsi la curtea Imparatului Ros, acesta pretinde ca el este
adevăratul fiu de Crai. Insa, din nefericire pentru el, isi pierde in cele din urma acest statut,
fiind dat de gol de fata Împăratului. Moral, ca orice antagonist, este înzestrat doar cu
defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie, lașitate, viclenie, fiind considerat însa ,,răul
necesar’’, ghid spiritual, inițiator pentru Harap-Alb. Psihologic este inzestrat cu o
personalitate puternica, chiar daca este pusa in slujba Răului.
In primul rând, înainte de apariția Spânului, mezinul Craiului era imatur, superficial,
egoist. Odată ,,răul’’ apărut, fiul de Imparat este forțat sa se schimbe, fiind supus la
numeroase probe inițiatice - aducerea ,,salatilor’’ din Gradina Ursului, aducerea pielii
cerbului si a fetei Imparatului Ros. Un bun exemplu in acest sens ar putea fi întâlnirea cu
bătrâna (Sfânta Duminica), in care acesta da dovada de egoism pentru ca spre finalul
basmului, sa-si arate latura generoasa (ajutându-le pe albine).

In al doilea rând, fara ,,ajutorul’’ Spânului, Harap-Alb nu si-ar fi împlinit menirea,

neavând calitatile necesare unui viitor imparat. Astfel, Spânul practic îl forțează sa-si
cunoască si sa-si depaseasca limitele, pentru a ajunge demn de a-l urma pe unchiul sau la
tron.

In concluzie, având in vedere ca Spânul îl forțează pe Harap-Alb sa se maturizeze

pentru a ajunge Imparat, pot susține intr-adevăr ca tema textului se reflecta in relația dintre
cele doua personaje.