Relația dintre Harap-Alb și Spân

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult. Titlul textului este în directă relație cu
conținutul, anticipând tema basmului: lupta dintre bine și rău, finalizată cu triumful binelui.
Cele două personaje participante la acțiune sunt Harap-Alb și Spânul, relația dintre cei doi
fiind de inițiat și inițiator.
Acțiunea basmului este construită pe momentele subiectului. În expozițiune
este prezentat timpul ( odată) și spațiul ( o țară). Tot aici aflăm că cele două împărății erau la
distanțe enorme, iar drumurile erau încurcate și pline de primejdii. Intriga rezidă la
înstrăinarea celor doi împărați. Substituirea nepotului cu un străin n-ar fi fost cu putință dacă
moșul nu și-ar fi recunoscut rudele. Alt moment al intrigii este încălcarea sfatului părintesc de
a nu intra în legătură cu un om spân. Desfășurarea acțiunii îl arată pe crăișor pus in diferite
situații primejdioase. Punctul culminant este momentul în care fata Împăratului Roș dezvăluie
adevărul despre Harap- Alb, căruia Spânul îi taie capul. Deznodământul este fericit:
impostorul este ucis, Harap-Alb este înviat, eroul se căsătorește și se înscăunează împărat.
Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un
conflict general, specific basmului, bine-rău, și pe de altă parte, de un conflict particular, între
Harap-Alb și Spân. Conflictul debutează în momentul întâlnirii celor doi când fiul de Crai este
păcălit de Spân și devine sluga acestuia. Evoluția conflictului se bazează pe toate probele la
care este supus Harap-Alb, care în cele din urmă îl fac mai puternic. Conflictul se finalizează
într-un mod pozitiv deoarece Harap-Alb, deși este decapitat de Spân, este readus la viață de
fata împăratului Roș, iar Spânul sfârșește prin a fi omorât de cal.
Perspectiva narativă este obiectivă, viziune dindărăt, cu focalizare zero,
narator omniscient și omniprezent, intervenind adesea prin comentarii sau reflecții. Modul de
expunere prezent este narațiunea, la persoane a III-a, combinată cu dialogul și descrierea.
Relațiile temporale și spațiale: acțiunea este pusă sub semnul Amu cică era odată care ne
transpune într-o lume fantastică și miraculoasă, o lume ruptă de realitate, la curtea unui Crai,
precum într-o țară mai îndepărtată, tocmai la o margine a pământului, unde locuiește
singurul frate al craiului.
Harap-Alb este personajul principal al basmului Povestea lui Harap-Alb, este
personaj eponim, tridimensional, dinamic, acesta ilustrând tipul tânărului neinițiat și naiv, care
trebuie să parcurgă drumul spre maturizare. Deși este personajul principal al basmului, Harap-
Alb nu are puteri supranaturale. Este conturat ca un tânăr curajos, cinstit și sincer.
Statutul social al lui Harap- Alb este la început acela de mezin al familiei, ce
este conceput în umbra fraților săi mai mari, iar la final ajunge să- și asume rolul de
moștenitor al Împăratului Verde.
Din punct de vedere moral, Harap- Alb este la început orgolios,
superficial, incapabil să distingă aparența de esență. Compensându-i slăbiciunile umane
firești( nu face distincția între aparență și esență atunci când își alege calul, respingându-l pe
cel slab), bunătatea și mila îi conferă lui Harap- Alb calitatea de simbol al binelui.
Din punct de vedere psihologic, Harap- Alb este
surprins pe tot parcursul procesului de maturizare. La început este timid, naiv, se lasă stăpânit
de frică și este neîncrezător în forțele proprii. La final dobândește curajul, calitate pe care o
dovedește datorită probelor la care este supus de Spân.
 Spânul este antagonistul basmului, reprezentând răul.
Din punct de vedere social, este un personaj plat în sensul în care nu evoluează pe
parcursul textului, rolul său primordial fiind acela de a ajuta la maturizarea eroului.
Moral, acesta este înzestrat doar cu defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie, viclenie și
prefăcătorie. De exemplu, acesta îl păcălește pe crăișor, făcându-l să creadă că la coborârea în
fântână la găsi apă și răcoare, fiind doar un plan de a-l atrage în capcana lui. Spânul este în
totalitate imoral, folosindu-se de vicleșug ca armă principală pentru a-și atinge scopul.
Psihologic, este înzestrat cu o personalitate puternică, chiar dacă este pusă sub semnul
răului.
Relația dintre cele două personaje este scoasă în evidență prin intermediul
secvențelor semnificative.
O primă secvență semnificativă este scena fântânii la care asistăm,
după întâlnirea dintre crăișor și Spân, la un botez spiritual în urma căruia fiul de crai devine
slugă, căpătând numele simbolic de Harap-Alb. După ce a fost amăgit de Spân, care îi promite
un loc cu apă rece și răcoare, acesta este atras în capcană și închis în fântâna din care nu poate
ieși, decât după ce îi promite Spânului că-l va asculta cu prețul vieții. Spânul îi adresează
tânărului 3 întrebări, evidențiindu-și astfel rolul de inițiator pentru naivul fiu de Crai. Aflând
cu ce scop a pornit la drum, îl pune pe tânăr să jure pe armele tatălui său că nu va dezvălui
nimănui cele întâmplate, că va fi sluga lui și că de acum se va numi Harap-Alb.
O altă secvență semnificativă este cea din deznodământul
textului în care Harap-Alb se întoarce la curtea Împăratului Verde cu fata împăratului Roș.
Aceasta îl dă de gol pe Spân care la rândul lui se va răzbuna pe fiul de crai, tăindu-i capul.
Fiind îndrăgostită de el, fata îl readuce la viață, cu apa vie și apa moartă, iar Spânul sfârșește
prin a fi omorât de cal. Dispariția Spânului evidențiază ideea că maturizarea protagonistului
este deplină, și nu mai are nevoie de ghid. Deznodământul constă în restabilirea echilibrului și
răsplata protagonistului.