Harap-Alb Caracterizare

Harap-Alb este personajul principal din basmul cult „Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă. Este
personaj pozitiv, pentru că simbolizează forța binelui şi este totodată personaj eponim, căci numele lui
dă numele operei. Numele său este format din doi termeni opuşi, Harap= sclav, Alb= nobil.

Ca statut social, Harap-Alb este surprins încă din incipit ca fiu de crai, pe parcursul operei apare ca
sluga a Spanului, ca la sfârşitul operei să devină împărat ca moştenitor al împăratului Verde.

Din punct de vedere al statutului moral, fiul de crai este imoral când încalcă sfaturile părinteşti şi
acceptă să fie sluga Spânului. Dar ne este redat şi caracterul său profund uman prin milostenia şi
bunătatea sa, uşurinţa de a-şi face prieteni și de a iubi.

În ce priveşte statutul psihologic, se urmăreşte conturarea personalității fiului de crai. Pentru început
este naiv, nu se pricepe la oameni și astfel este păcălit de Spân, mai apoi dovedeşte maturitate prin
intuirea de a folosi ajutorul celor cinci personaje fantastice care îl vor ajuta la curtea Împăratului
Roșu. Arătând și partea egoistă cand o răsplătește pe sfânta Duminică abia după ce îi spune formula
de traiectorie inițiatică viitoare „Fecior de crai, vedea-te-as împărat."

Modalităţile de caracterizare ale lui Harap-Alb sunt: caracterizarea directă, făcută prin afirmaţiile
naratorului (,,este boboc în felul lui la trebi de aistea") şi ale sfintei Duminici („,este mai fricos decât o
muiere"), cât și caracterizare indirectă, prin gesturile, atitudinile şi faptele sale şi din relația sa cu alte
personaje.

Din punct de vedere fizic, este prezentat doar prin afirmaţiile verișoarelor sale; „Și din ceasul acela,
au început a vorbi între ele (...) că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută."

În concluzie, prin personajul lui Harap-Alb, a basmului cult, autorul ne prezintă viziunea sa despre
lume și umanizarea fantasticului, triumful binelui asupra răului.