ESEU STRUCTURAT DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI HARAP-ALB

Harap-Alb este personajul principal și eponim din basmul lui Ion Creangă, Povestea lui
Harap-Alb, caracterizat în mod direct de către narator și celelalte personaje dar mai ales în
mod indirect, prin vorbele şi faptele sale, modul în care relaționează cu celelalte personaje şi
prin atitudinea pe care o adoptă în fața numeroaselor provocări cu care se confruntă pe
parcursul acțiunii.
Statutul social al personajului Harap-Alb din „Povestea lui Harap-Alb” se schimbă cu
înaintarea poveștii. La început protagonistul era un mezin timid si neîncrezător in forțele
proprii, dar la final își acceptă rolul de împărat.
Harap alb era un tânăr, cel mai mic dintre frații lui si chiar cel mai mic din familie.
Chiar la începutul basmului putem observa caracterizarea directă a personajului principal
de către narator, naivitatea acestuia: „fiul craiului, boboc de felul său la treburi de aiste” , și
Sfânta Duminică l-a prezentat pe protagonist drept milostiv și generos – „fii încredințat că nu
eu, ci puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută”, dar în același timp la caracterizat
drept fiind „ slab de înger și mai fricos decât o femeie”.
Din punct de vedere psihologic observăm că Harap-Alb este surprins pe parcursul
întregului proces de maturizare. La început este descris că un șovăitor in fața deciziilor sau
gata să se lase stăpânit de frică, naiv. Însă, pe parcurs își dezvoltă personalitatea, căpătând
curajul și încrederea în sine.
Din punct de vedere moral personajul Harap-Alb, după toată călătoria efectuată, ajunge să
capete toate calitățile necesare pentru un viitor împărat, cum ar fi: bunătatea, milostenia,
curajul, cinstea și demnitatea. Chiar și fiicele Împăratului Verde la prima întâlnire cu
protagonistul îl descrie ca: „seamănă a fi mult mai omenos”.
Din punct de vedere fizic, naratorul nu a specificat nici o trăsătură. Însă protagonistului
este caracterizat de verișoarele lui: „ Și din ceasul acela, au început a vorbi între ele (...) că
Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută”.
In opinia mea caracterizarea personajului Harap-Alb marchează ambele teme ale basmului,
acelea fiind forțele binelui și a răului.
In primul rând Harap-Alb este descris că fiind un tânăr curajos, bun, inocent.
In al doilea rând este descris că fiind un fiu de crai, nematurizat, fricos.
In concluzie „povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, combinând mai multe teme a
basmului popular cu cel cult, dar mesajul fiind unul stabil, faptul că omul parcurge o călătorie
cu el însuși, aceasta fiind maturitatea.