POVESTEA LUI HARAP-ALB

de
Ion Creanga
~ caracterizare Harap-Alb ~

Personajul principal al basmului cult “Povestea lui Harap-Alb” de Ion

Creangă este Harap-Alb, acesta ilustrează tipul tânărului neinițiat și naiv,care
trebuie să parcurgă drumul spre maturizare. Deși, este personajul principal al
unui basm, Harap-Alb nu are puteri supranaturale. El este un personaj pozitiv și
individual,ilustrând binele din basmul cult al lui Creangă , fiind prezentat într-o
manieră realistă, acesta era cinstit și sincer, tânăr și naiv, milostiv și sensibil,
respectuos și impulsiv. La începutul basmului este doar cel de-al treilea fiu al
craiului, nu are nume pentru că nu are identitate, el se va individualiza mai
târziu. El este un bun exemplu uman, deoarece defectele sale nu sunt mici și nici
puține, dar calitățile sale sunt mai mult decât suficiente pentru a face din el un
bun împărat. Harap-alb este caracterizat direct de către autor, dar și de alte
personaje. Însă cele mai multe trăsături ale sale reies din atitudinea sa, din
frământările sufletești pe care le are. Lipsa de maturitate inițială este subliniată
prin caracterizarea directă a autorului “Fiul bobocului, boboc în felul sau la trebi
de astea, se potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să-l trăsnească prin
minte ce se poate întâmplă…”.  Numele său reprezintă alăturarea a doi termeni
opuși: Harap(=om cu pielea neagră,sclav) și Alb(=nobil,pur). Această alăturare
poate reprezenta destinul său, ajuns din sclav al Spânului, împărat. Însă numele
i-a fost oferit de Spân ca o ironie privind decăderea sa socială, ajuns din fiu de
crai în “pielea” sclavului.

La începutul basmului, statutul eroului este de neinițiat. Prin prisma vârstei și

a statutului social(mezinul craiului), el trăiește într-un univers al inoceței.
Inocența și naivitatea sunt trăsăturile tânărului neexperimentat. El își dovedește
sensibilitatea, deoarece se simte rănit atunci când tatăl sau îl consideră la același
nivel cu frații săi nevrednici. Însă întâlnirea cu baba cerșetoare, care se
dovedește în curând a fi Sfânta Duminică, este extrem de importantă, deoarece
aceasta îi deschide ochii asupra viitorului său măreț, adresându-i-se cu
apelativul “luminate crăișorule”, și oferindu-i încredere. După ce mezinul își
dovedește milostenia, mulțumind astfel divinitatea, Sfânta Duminică îl
povățuiește să ceară de la tatăl sau “calul, armele și hainele în care a fost el
mire”, eroul trebuie să le reactualizeze virtuțile. Însă se dovedește impulsiv
atunci când lovește calul cel slăbănog, deoarece nu era ceea ce ar fi dorit el,
necunoscând de fapt caracterul său fantastic.

    Acum fiul de crai pleacă în călătoria sa spre maturizare, fiind nevinovat și
necunoscător, necunoscând patima și păcatul deoarece nu întâlnise Răul.
Mezinul reușește să treacă proba tatălui sau, dovedindu-se curajos în luptă și
vrednic de împărăție. La pod el se desparte de familie pentru a se aventura în
necunoscut. Însă datorită naivității sale intră în tovărășie cu Spânul, ce îl
transformă din fiu de nobil în sclav, preluând el rolul nepotului lui Verde
Împărat, mezinul jurând că va ascunde secretul pentru a-și salva viața “…și
atâta vreme a mă slugi, până ai muri și ai învie din nou.”, fiind botezat Harap-
Alb.  Acesta se situează în antiteză cu Spânul, simbol al răului, viclean,
dictatorial. Nu putem ignora însă rolul determinat al Spânului în inițierea lui
Harap-Alb, celui ce va evolua de la statutul de “mezin” și “boboc” la cel de
“crai”, fiind un rău necesar. 

La curtea Împăratului Verde, cei doi fac schimb de roluri: Spânul se

dovedește un nepot infatuat, malițios, iar Harap-Alb slugă obediență. Cele trei
probe la care îl supune pe tânăr nu au finalitatea scanată de Șpân, ci pun în
evidență calitățile deosebite ale lui Harap-Alb, specifice mai degrabă unui crai
decât unei slugi. Drumul lui Harap-Alb este o călătorie spre sine, pe parcursul
căreia își descoperă atribute precum: bunătatea(protejează albinile și furnicile),
curajul și destoinicia(în  proba salăților și a cerbului), onestitatea (respectă
jurământul făcut Spânului), sociabilitatea(se împrietenește ușor cu Gerilă,
Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lați-Lungilă). Pentru a se putea dezlega de
jurământ, trebuie să asistăm la moartea sa fizică, Spânul îi taie capul pentru
divulgarea secretului. Înviat însă de fata lui Roș-Împărat cu ajutorul obiectelor
magice, eroul capată paloșul, se însoară și accede la tron.

    Harap-Alb nu este un personaj fantastic, ci întruchiparea “omului de soi”.

Eroul este rotund, evoluează, se maturizează, devine apt pentru condiția de
împărat și de soț.