CONSTITUIREA ROMÂNIEI

MODERNE
 Revoluția de la 1848 în spațiul Românesc.

Anul 1848 reprezintă anul afirmării dorinţei de emancipare socială şi naţională în

cadrul unor state moderne.

Cauzele revoluției române:

 lipsa unor libertăţi şi drepturi politice;
 asuprirea străină;
 pericolul anexării Transilvaniei la Ungaria;
 amestecul puterii suzerane şi a celei protectoare în treburile interne ale Moldovei
şi Ţării Româneşti;
 dezvoltarea conştiinţei naţionale;
 agravarea problemelor economice, în special a celei agrare.
Forțe participante:

a) Transilvania:

În anul 1848 Transilvania, se afla sub stăpânirea Imperiului austriac. În contextul revoluţionar

apărut în acest an în întreaga Europă, Ungaria aflată şi ea sub aceeaşi stăpânire habsburgică
decide să îşi proclame independenţa. Ungurii din Ardeal, văzând atitudinea Ungariei, doresc
să unească Transilvania la aceasta. Ei declară în Dietă că în Ardeal există o singură naţiune,
cea maghiară, şi declară uniunea Ardealului cu Ungaria, fără să ţină cont de dorinţele şi
protestele celorlalte naţiuni din Transilvania, românii şi saşii. Era normal ca în asemenea
condiţii să se ajungă la război civil, formându-se două tabere opuse. De o parte se
aflau ungurii din Ungaria şi Ardeal, care doreau formarea unei Ungarii mari, iar de cealaltă
parte se aflau austriecii care îşi vedeau ameninţat imperiul şi saşii şi românii care îşi vedeau
ameninţată fiinţa naţională.
Luptele între cele două tabere încep în vara anului 1848 şi vor dura până în vara anului 1849,
când armata şi insurgenţii unguri sunt înfrânţi de trupele austro-ruse care au beneficiat de un
deosebit de important ajutor din partea românilor, mai ales a moţilor conduşi de Avram
Iancu, din Munţii Apuseni.
b) Moldova

În Moldova, revoluția de la 1848 a avut un caracter pașnic, fiind denumită în epocă și „revolta poeților
români”, și s-a concretizat printr-o petiție în martie 1848și printr-un program în august 1848.
Petiția cuprindea 35 de puncte și a fost redactată, de către Vasile Alecsandri, la o întrunire a
tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, în seara zilei de 28
martie 1848 cu știrea domnitorului Mihail Sturza. Această „Petițiune-proclamațiune a comitetului
desemnat a prezenta revendicările moldovenilor...” avea un caracter moderat datorită atitudinii
rezervate a principelui Sturza, care era presat de prezența trupelor ruse la graniță. Simțind
pericolul unei mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut
petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin
administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext
pentru arestarea capilor mișcării. Dintre cei arestați făceau parte Manolache Costache Epureanu,
Alexandru Ioan Cuza, Alecu Romalo, trei frați Rosetti, Zaharia Moldovanu, N. Catargiu, Dumitru
Filipescu și Alecu Moruzi. Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i cumpere pe cei
care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost
Maria Rosetti , care „mergea pe talvegul Dunării cu copilul în brațe și cu pungile de galbeni”
pentru a-i elibera pe cei căzuți prizonieri), ajungând la Brăila. Viitorul domnitor, Alexandru Ioan
Cuza, a fost salvat de către soția sa, Elena Cuza, care a intervenit pe lângă consulul englez
Cunningham. După eliberare, acesta s-a refugiat la Viena, fiind urmat mai târziu de soție.
c) Țara Românească

Revoluția de la 1848 din Țara Românească a fost o revoltă  românească liberală și naționalistă

din Țara Românească. Parte a revolutiilor de la 1848 și conectată strâns la revolta eșuată
din Principatul Moldovei, a urmărit să răstoarne administrația impusă de autoritățile 
imperiale rusești  sub regimul Regulamentului Organic, și, prin mulți din liderii săi, a cerut
abolirea privilegiilor boierești. Condusă de un grup de tineri intelectuali și ofițeri ai forțelor
militare, mișcarea a reușit să-l răstoarne pe principele conducător Gheorghe Bibescu, pe care
l-au înlocuit cu un guvern provizoriu și o regență; de asemenea, au votat o serie de reforme
progresiste, prima anunțată în  Proclamația de la Islaz.
În ciuda câștigurilor rapide și a susținerii populare, noua administrație a fost marcată de conflicte
între dreapta radicală și forțele mai conservatoare, în special în privința problemei reformei
agrare. Două lovituri de stat succesive nereușite au slăbit guvernul, iar statutul internațional
al acestuia a fost de asemenea contestat de Rusia. După ce a reușit să atragă un grad de
simpatie din partea liderilor politici otomani, Revoluția a fost în cele din urmă izolată de
intervenția diplomaților ruși și în cele din urmă reprimată de intervenția comună a armatelor
otomane și rusești, fără a avea loc vreo formă semnificativă de rezistență armată. Cu toate
acestea, în timpul deceniului următor, îndeplinirea scopurilor sale a fost făcută posibilă de
contextul internațional și foștii revoluționari au devenit noua clasă în  România unită.
Programe revoluționare.

A. Petițiunea Proclamație(27 martie1848, Iași)-Vasile Alecsandri.

Drepturi și libertăți:

 desfiinţarea cenzurii; 
 funcţii acordate după merit; 
 reforma şcolilor; 
 siguranţă personală; 
 desfiinţarea pedepselor corporale.

B. Petiția Națională(3-5 mai, Blaj, Transilvania)-Simion Bănuțiu.

Drepturi și libertăți:

 ,,Naţiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie şi a tipări fără nici o cenzură”; 
 Asigurarea libertăţii personale; 
 şcoli româneşti; 
 biserica română să fie egală în drepturi cu celelalte biserici ale Transilvaniei.
C. Principilie noastre pentru reformarea patriei(12 mai 1848, Brașov)-C. Negri,
Vasile Alecsandri.
Drepturi și libertăți:

 “Întemeierea instituţiilor ţării pe principiile de libertate şi egalitate şi fraternitate”; 

 desfiinţarea boierescului şi a oricăror alte dări; 
 egalitatea în drepturi civile şi politice; 
 desfiinţarea tuturor privilegiilor.

D.Petiţia ţării 20 mai 1848, Cernăuţi, Bucovina.

Drepturi și libertăți:

 Autonomia bisericii ortodoxe; 

 o Dietă care să cuprindă reprezentanţi ai tuturor stărilor; 
 o conducere proprie în administraţie, justiţie şi politică; 
 libertatea persoanei.

E. Proclamaţia de la Islaz 9 iunie 1 848, Ţara Românească

Drepturi și libertăți:

 egalitatea drepturilor
 politice;
 adunare generală compusă din reprezentanţi ai tuturor stărilor societăţii;
 Consecințe:

Acestea sunt:

 Revoluțiile din 1848 au închis seria valurilor revoluționare liberale și burgheze care începuseră în 1820 și
continuaseră în 1830. În ciuda faptului că nu și-au atins majoritatea obiectivelor, consecințele lor au fost
foarte importante în anii următori: liberalismul și constituționalismul au fost face deja parte din
mentalitatea populației.

 Printre realizările pe care le-au obținut revoluționarii se numără introducerea în Franța a votului
universal, constituțiile liberale din Prusia și Piemont și abrogarea sistemului feudal pentru țăranii din
Imperiul austriac.

 Pe de altă parte, aceste revoluții au făcut parte din procesele de unificare a Germaniei și Italiei. Primul
urma să fie dezvoltat cu Prusia ca centru, în timp ce al doilea avea Piemontul ca forță motrice.