Revoluția de la 1848-

1849 în Țările Române

Proiect realizat de:

Giurgiu Andreea
Groza Florina
Pavel Andrada
Bene Luca
 Revoluția de la 1848-1849
Conform istoricului Nicolae Bălcescu (1850):

„Revoluţia de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără

trecut şi viitor, fără altă cauză decât voinţa intâmplătoare a unei
minorităţi sau mişcarea generală europeană. Revoluţia generală fu
ocazia, iar nu cauza revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele
veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude,
suferinţe şi lucrare a poporului român  asupra lui însuşi.”
 Revoluția de la 1848-1849
Revoluția română a izbucnit în contextul evenimentelor
revoluționare din spațiul european, cauzele acesteia fiind:
Politica de Încălcarea
maghiarizare a autonomiei Acutizarea
românilor din Principatelor de problemei țărănești
Transilvania către Imperiul Țarist

Necesitatea
Dezvoltarea progresului
conștiinței naționale economic și politic
al Principatelor.
Revoluția de
la 1848-1849
din Moldova
 Revoluția în Moldova
În Moldova, revoluția de la 1848 a avut un caracter pașnic, fiind
denumită în epocă și „revolta poeților români”.
Revoluția izbucnește la 27 martie/ 8 aprilie 1848 când 1000 de
protestatari denunță regimul autoritar al domnitorului Mihail Sturza
în fața hotelului Petersburg.
 Revoluția în Moldova
Programul revoluției s-a numit Petițiune Proclamațiune și a fost redactat de
Vasile Alecssandri în 35 de puncte. Acesta nu cuprindea decât reforme moderate,
mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul
Organic.
Programul este înaintat domnitorului care în primă fază îl accepta după care îi
arestează pe unii lideri revoluționari sau îi trimite in exil în Turcia.

Dintre cei arestați făceau parte Manolache

Costache Epureanu, Alexandru Ioan Cuza, Alecu
Romalo, trei frați Rosetti, Zaharia Moldovanu, N.
Catargiu, Dumitru Filipescu și Alecu Moruzi. Aceștia
urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i
cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea,
fugind mai apoi in Transilvania.
 Revoluția în Moldova
În august 1848 este redactat un program în 36 de
puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul
„Dorințele partidei naționale din Moldova”.
Acest program se deosebea radical de programul
din martie, fiind împotriva Regulamentului Organic
și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele,
egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită,
secularizarea averilor mănăstirești închinate,
desființarea rangurilor și privilegiilor,
împroprietărirea țăranilor, eliberarea robilor țigani
particulari și unirea Moldovei cu Muntenia.
 Revoluția în Moldova
La 28 iunie/9 iulie trupele rusești au
intrat în Iași instaurând „ordinea” în
principat. Prin Convenția ruso-turcă de
la Balta-Liman din 19 aprilie/1 mai
1849, Principatele Române erau
readuse sub un control riguros al
puterilor semnatare.
Înalta Poartă l-a numit domn al
Moldovei pe Grigore Alexandru
Ghica, „cu consimțirea și învoirea
Rusiei, așa cum prevedea Convenția de
la Balta-Liman”.
Revoluția de
la 1848 din
Țara
Românească
 Revoluția în Țara Românească
Revoluția din Țara Românescă a izbugnit la 9 iunie 1848 la Islaz. Un rol foarte
important în declanșarea mișcării l-au avut tinerii intelectuali din Franța grupați în
societatea „Frăția”, grupare înființată de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica si Christian
Tell în 1843.
Fruntașii revoluționari:
Nicolae Bălcescu, Christian Tell,
I.C.Brătianu, C.A Rosetti, Frații
Golescu și Ioan Heliade
Rădulescu.
Unul dintre fruntașii
revoluționari a cerut în gazeta
„Pruncul Român” publicată la
București, în articolul „Către
frații noștri din Moldova”,
unitatea natională.
 Revoluția în Țara Românească
Programul revoluționar numindu-se „Proclamația de la Islaz”, avea rol de
constițutie, fiind citită de I.H.Radulescu, în care se cerea:
Domnul român, Gheorghe Bibescu
autonomia aprobă proiectul, dar v-a abdica la scurt
administrativă și timp și se va refugia în Transilvania, la
suveranitatea poporului legislativă pe temeiul 13 iunie 1848. În lipsa domnului, se va
tratativelor lui Mircea și
Vlad forma un guvern provizoriu la 14 iunie
1848, format din fruntași și un
reprezentant al Bisericii, cum ar fi:
neamestec al niciunei drepturi și libertăți
Nicolae Golescu, Ștefan Golescu, C.A
puteri din afară cetățenești Rosetti, col. Ion Odobescu, Gheorghe
Magheru, I.H. Rădulescu și Nicolae
Bălcescu în frunte cu mitropolitul
Neofit care avea putere legislativă cât
și executivă.
 Revoluția în Țara Românească
Guvernul revoluționar a încercat să își consolideze puterea prin promovarea a unor reforme
și înființare de noi instituții: anularea regulamentului organic, deviza „Dreptate și Fratie” și
deființarea rangurilor boierești.
La 29 iulie se dizvolvă guvernul
revolutionar și se va institui o
locotenență domnescă formată din I.H
Rădulescu, Nicolae Golescu, Christian
Tell și mai apoi un caimacam. În
septembrie 1848 revoluția română este
înăbușită, bătălia dându-se pe Dealul
Spirii de către o campanie de pompieri
conduși de Pavel Zaganescu .
Revoluția de la 1848-1849
din Transilvania
 Revoluția în Transilvania
În Transilvania revoluția de la 1848 a fost recunoscută precum o
mișcare ce a avut, în mod preponderent, un caracter național.
Aflată sub dominația Imperiului
Habsburg, Transilvania și-a
exprimat dorința de eliberare prin
conceperea programului
revoluționar denumit „Petiția
Națională” cerând astfel unirea prin
formula „Noi vrem să ne unim cu
țara”.
La 5 mai 1848, revoluția
izbucnește pe Câmpia Libertății, la
Blaj.
 Revoluția în Transilvania
Dorința de realizare a aceluiași scop i-a unit inițial pe revoluționarii români
și maghiari, însă odată cu instaurarea revoluției, burghezia maghiară
revoluționară, punând pe picioare o armată bine organizată, a căutat să-și
impună controlul asupra întregului Ardeal cu scopul conceperii unui nou stat,
denumit “Ungaria Mare”.

Liderii românilor din Transilvania nu au

împărtășit ideea creării unui stat național
maghiar de acest tip unde românii ardeleni,
majoritari în Ardeal, ar fi urmat să rămână
mai departe fără drepturi politice egale cu ale
maghiarilor, minoritari în Transilvania și au
convocat o adunare proprie în care să discute
problemele care îi preocupau.
Revoluția în Transilvania
Adunarea românilor transilvăneni a
avut loc la Blaj pe 15 mai 1848, fiind
cunoscută istoriografic, ca Adunarea
de la Blaj. Astfel se formează în
Munții Apuseni o armată de voluntari
români condusă de avocatul Avram
Iancu, recunoscuți în cadrul
conflictului sub denumirea de “moții
din Apuseni”.
 Revoluția în Transilvania
Aceștia reușesc două victorii
importante împotriva armatelor
revoluționare maghiare, la Abrud și
Mărișel, bătălia decisivă fiind
considerată cea de la Beliș-Fântânele
(iulie 1849) în urma căreia moții înving
armata maghiară, condusă de Lajos
Kossuth, ce reușise până la momentul
respectiv să cucerească întreaga
Transilvanie, mai puțin Munții Apuseni.
 Revoluția din Transilvania
În lupta de la Șiria lângă Arad, armatele revoluționare
ungurești au fost cu totul zdrobite de ruși, iar Ungaria și
Transilvania (Ardealul) vor fi predate de ruși austriecilor
potrivit prevederilor Sfintei Alianțe.
 Revoluția de la 1848-1849
În concluzie, Revoluţia
Română din 1848-1849 a
urmărit unirea Moldovei şi
Ţării Româneşti într-un stat
independent, recunoaşterea
naţiunii  române  din
Transilvania, mai apoi unirea
tuturor ţinuturilor româneşti
din Imperiul Habsburgic într-
un principat autonom şi însăşi
desăvârşirea statului unitar
român.
 Bibliografie
• https://
ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_de_la_1848_din_
Moldova
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_de_la_184
8_din_%
C8%9Aara_Rom%C3%A2neasc%C4%83
• https://
ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3%A2n
%C4%83_din_1848
• Enciclopedia Istoriografiei Românești,  Stiințifică și
Enciclopedică, 1978