Revoluția din1848-1849

în Țările Române
 Revoluția română – parte a revoluției europene

Revoluția europeană „fu

ocazia, iar nu cauza
revoluției române.”
Nicolae Bălcescu

 Valul revoluționar european,

declanșat în ianuarie 1848 la
Palermo, a cuprins treptat și Țările
Române.

 La influențele ideilor și
evenimentelor europene s-au
adăugat și cauzele specifice
societății românești:
 asuprirea străină
 problema agrară
 lupta împotriva vechilor privilegii
și obligații feudale
 1848-1849
Revoluțiile de la 1848 din Țările Române se înscriu în valul de mișcări revoluționare care a cuprins Europa în
primăvara anului respectiv, de la Paris până în centrul și răsăritul continentului. În Moldova și Țara Românească, revo­
luția de la 1848 a fost în primul rând opera intelectualilor „pașoptiști”.
Ei erau un grup deosebit de omogen, aparțineau în general mijlocului clasei boierești, beneficiaseră de posibilități
similare de a studia în marea lor majoritate în străinătate și se distingeau de înaintașii lor prin cunoașterea directă a
Europei Occidentale, al cărei model politic și cultural îl doreau aplicat și Țărilor Române.
O altă caracteristică a intelectualității românești de la 1848 este adeziunea totală la ideea modernă de națiune și
atașamentul necondiționat față de țelurile naționale (independența sau autonomie politică).

În Moldova și Țara Românească, revoluționarii și-au propus să înlăture protectoratul Rusiei și să

recâștige autonomia în raport cu Imperiul Otoman.
În Transilvania, Banat și Bucovina revoluționarii considerau că doar unirea tuturor românilor din
aceste teritorii într-un singur stat autonom (în cadrul Imperiului Habsburgic) va putea garanta drepturile
națiunii române.
Însă, deși în revendicările lor țineau cont de realitățile politice care-i țineau pe români separați în mai
multe state, în gândirea revoluționarilor și-a făcut tot mai mult ideea unirii tuturor românilor într-un singur
stat național: „Daco-România”.
 Mișcarea revoluționară din Moldova 27 martie
1848

 Se produce în 27 martie 1848 la Iași;

 O adunare de cca 1000 de revoluționari;
 Reprezentanți: Mihail Kogălniceanu, Vasile
Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Costache
Negri, Alecu Russo, Lascăr Rosetti ș.a.

 Este adoptată „Petițiunea Proclamațiune”

în care sunt cuprinse revendicările cu
caracter moderat (35 de articole);
 Mihail Sturdza reprimă cu brutalitate
mișcarea;
 13 revoluționari sunt arestați și trimiși în
exil la Istanbul, 6 dintre ei scapă și se
refugiază în Transilvania.

Iași: în Casele Ghica (în dreapta străzii) se presupune că se găsea

Hotelul Petersburg, locul izbucnirii revoluției.
 Fruntași revoluționari din Moldova
 Vasile Alecsandri
La cererea adunării, a Mihail kogălniceanu
redactat textul „Petițiunii
Proclamațiune”.
 Kogălniceanu, în exil, a creat
Comitetului Revoluționar
Moldovenesc Central și a
redactat un nou program
revoluționar „Dorințele
partidei naționale din
Moldova”, la Cernăuți, act cu
10 secțiuni și 120 de articole în
care cerea, printre altele,
autonomie internă, drepturi
civile și politice, 
 Alexandru Ioan Cuza
separația puterilor în stat, Cuza, împreună cu C. Negri și
abolirea privilegiilor boierești, Alecu Russo, aflați în exil la
desființarea clăcii și unirea cu Brașov, în 12 mai 1848 a redactat
Țara Românească. programul revoluționar numit
„Prinţipiile noastre pentru
reformarea patriei“.
Programele revoluționarilor - unitate de acțiune

„Dorințele partidei naționale din Moldova”

- În Bucovina, la Cernăuți, Eudoxiu Hurmuzachi,

redactează programul „Petiția țării”.

- În Banat, la Lugoj, Eftimie Murgu a redactat

programul „Petiția neamului românesc din
Ungaria”.

- Acestora li s-au alăturat programele

revoluționarilor români din Transilvania și Țara
Românească.

„Prinţipiile noastre pentru reformarea

patriei“
 Revoluția română în Transilvania
 Context Istoric
În luna martie 1848 în Imperiul Habsburgic au
izbucnit revoluțiile de la Viena și Pesta.
 Revoluționarii maghiari au învins armatele
austriece și au format un guvern provizoriu
condus de Lajos Kossuth.
 Guvernul, de un națioalism excesiv, n-a
recunoscut drepturile politice ale altor națiuni și
a dorit să refacă Ungaria cu fostele hotare
medievale.
 Dieta maghiară a votat unirea Transilvaniei cu
Ungaria fără să respecte dreptul de vot al
locuitorilor români.
 Astfel revoluția maghiară a intrat în conflict cu
revoluția română din Transilvania.
Mai 1848-
Aug. 1849
 Revendicările românilor
 Recunoașterea egalității în drepturi a națiunii române cu
celelalte națiuni.
 Oficializarea limbii române.
 Desființarea iobăgiei.
 Ștergerea denumirii de „tolerat”.
 Dreptul de a avea școli publice și confesionale.
 „Noi vrem să ne unim cu Țara!”
 Revendicările au fost cuprinse în programul revoluționar
„Petiția Națională” este adoptat de Marea Adunare de la Blaj: 3-
5 mai 1848.
 Revoluționarii maghiari resping cererile românilor.
 Avram Iancu creează o armată revoluționară românească.
Conducătorii armatei revoluționare române
1848-1849

Revoluționari români transilvăneni

colaboratori ai lui Avram Iancu:
• Ion Buteanu
• Petru Dobra
• S. Balint
• Nicolae Solomon

Avram Iancu
1824-1872
Pictură de Barbu Iscovescu
 Revoluționari români transilvăneni 1848-1849

Andrei Șaguna  August

Mitropolitul Bisericii  Alexandru Treboniu
 Simion Bărnuțiu  George Bariț Ortodoxe Române din Laurian
 Papiu Ilarian
Transilvania
 1827-1877  1812-1893  1810-1881
1809-1873  1827-1877
 Marea Adunare de la Blaj: 3-5 mai
1848
 „Petițiunea națională”

 Marea Adunare de la Blaj – peste 40 000 de români au

cerut: „Noi vrem să ne unim cu Țara!”
Revoluție și
contrarevoluție

 Centre
revoluționare

 Desfășurarea
forțelor
revoluționare

 Intervenția
armatelor
străine
Revoluția în Țara Românească

- A fost alcătuit un Comitet Revoluționar

care a organizat bine revoluția;

- Reprezentanți: Nicolae Bălcescu, C.A.

Rosetti, frații Ștefan, Nicolae, Radu și
Alexandru Golescu, frații Ion și
Dumitru Brătianu, Christian Tell, Ion
Heliade Rădulescu, Gheorghe Magheru
ș.a.

- Mai buna organizare a presupus

declanșarea mai târzie a revoluției care
a izbucnit în două centre: „România revoluționară”,
9 iunie 1848 - „Proclamația de la Islaz” pictură de
11 iunie 1848 – revoluția la București Constantin Daniel Rosenthal
 „Proclamația de la Izlaz” – program moderat 9 iunie
citită în fața adunării de Ion Heliade Rădulescu
1848
 Principalele revendicări:
 - Independența administrativă și legislativă pe baza
vechilor tratate (capitulații) încheiate de domnii români
cu Imperiul Otoman.
 - Emanciparea evreilor și a țiganilor.
 - Egalitatea drepturilor politice pentru toți cetățenii.
 - Adunare generală compusă din reprezentanți ai tuturor
stărilor societății.
 - Domn responsabil, ales pe cinci ani = instaurarea unui
regim politic republican.
 - Crearea unei Constituții de către o Adunare Națională
Constituantă, pe baza „Proclamației”.
 - Emanciparea țăranilor clăcași și împro­prietărirea lor
prin despăgubire.
 - Înființarea învățământului public ș.a.
Domnul regulamentar, Gh. Bibescu, abdică iar revoluția
conduce țara prin guvernul provizoriu 11 iunie
1848
 Membrii guvernului:
 Mitropolitul Neofit
 I. H. Rădulescu
 Ștefan Golescu
 Christian Tell
 Gheorghe Magheru
 Nicolae Bălcescu
 Nicolae Bălcescu
 Alexandru G. Golescu
 1819-1852
 C. A. Rosetti
 Ion C. Brătianu  Gheorghe Magheru  Ion Heliade
 1802-1880 Rădulescu 1802-
1872
 Măsuri revoluționare

 Guvernul provizoriu a condus țara aproape

două luni:
 A decretat Tricolorul ca steag național cu deviza
„Dreptate și frăție”;
 A desființat privilegiile și a rangurile boierești;
 A creat o „Comisie a proprietății” pentru a căuta
să rezolve problema agrară;
 A constituit o forță de apărare sub conducerea
gen. Gh. Magheru prin crearea unei gărzi civice și
alcătuirea unei armate naționale.
Sfârșitul revoluției din Țara Românească septembrie
1848

- Îngrijorați de evenimentele revoluționare turcii

intervin mai întâi diplomatic și impun
înlocuirea guvernului provizoriu cu o
locotenență domnească;

- Mai apoi, sub presiunea Rusiei, Imperiul

Otoman decide să reprime brutal revoluția.

- Se produc incidente sângeroase ca bătălia din

Dealul Spirii (București), când pompierii
căpitanului Pavel Zăgănescu au încercat eroic
să oprească lichidarea revoluției.

- Trupele române au fost împrăștiate iar militarii

turci au pus stăpânire pe București și 
revoluția de la 1848 din Țara Românească a fost
înăbușită.