Revolutia

Romana din 1848

(IN MOLDOVA SI TARA ROMANEASCA)
Contextul revolutiei

 Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene

din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii
române şi a conştiinţei naţionale. Un factor deosebit de important
l-a constituit Revoluţia Franceză din februarie 1848 care a avut
repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franţa era un stat
naţional unitar, revoluţia de aici a avut un predominant caracter
social, pe când în celelalte ţări a luat diferite forme, dup ă
necesităţile locale. Astfel că, principiul libert ăţilor cet ăţene şti cerute
de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi
naţionale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale
s-a suprapus ideea de unitate naţională.

 Revoluţia Română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care

părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine
(Transilvania, Bucovina, Basarabia), în timp ce Moldova şi Ţara
Românească erau constrânse să accepte protectoratul Rusiei
ţariste şi suzeranitatea Imperiului Otoman.
 Revolutia de la 1848 in
Moldova
 În Moldova, revoluția de la 1848 a avut un caracter pașnic, fiind denumită în epocă
și „revolta poeților români”, și s-a concretizat printr-o petiție în martie 1848 și
printr-un program în august 1848. Petiția cuprindea 35 de puncte și a fost redactată,
de către Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a
avut loc la hotelul Petersburg din Iași, în seara zilei de 28 martie 1848 cu știrea
domnitorului Mihail Sturza. Această „Petițiune-proclamațiune a comitetului
desemnat a prezenta revendicările moldovenilor...” avea un caracter moderat
datorită atitudinii rezervate a principelui Sturza, care era presat de prezența trupelor
ruse la graniță.
 Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin
administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a
folosit ca pretext pentru arestarea capilor mișcării. Dintre cei arestați făceau parte
Manolache Costache Epureanu, Alexandru Ioan Cuza, Alecu Romalo, trei frați
Rosetti, Zaharia Moldovanu, N. Catargiu, Dumitru Filipescu și Alecu Moruzi.
Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i cumpere pe cei care
trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a
fost Maria Rosetti, care „mergea pe talvegul Dunării cu copilul în brațe și cu pungile
de galbeni” pentru a-i elibera pe cei căzuți prizonieri), ajungând la Brăila. Viitorul
domnitor, Alexandru Ioan Cuza, a fost salvat de către soția sa, Elena Cuza, care a
intervenit pe lângă consulul englez Cunningham.
„Dorințele partidei naționale
din Moldova”
 În vara lui 1848 se aflau în Bucovina — și mai ales în Cernăuți — circa 50 de
fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care Alexandru Ioan
Cuza, Costache Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo. Acestora li s-
a adăugat și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul
domnitorului. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a
fost publicat de Kogălniceanu sub titlul „Dorințele partidei naționale din
Moldova”. Acest program se deosebea radical de petiția din martie, fiind
împotriva Regulamentului Organic și a protectoratului țarist. Se cereau,
printre altele, egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită, secularizarea
averilor mănăstirești închinate, desființarea rangurilor și privilegiilor,
împroprietărirea țăranilor, eliberarea robilor țigani particulari și unirea
Moldovei cu Muntenia.
 La 28 iunie/9 iulie trupele rusești au intrat în Iași instaurând „ordinea” în
principat. Prin Convenția ruso-turcă de la Balta-Liman din 19 aprilie/1 mai
1849, Principatele Române erau readuse sub un control riguros al puterilor
semnatare.
Inceputurile Revolutiei in
Tara Romaneasca
 În Țara Românească, revoluția s-a bucurat de mai mult succes decât în
Moldova, deoarece tinerii revoluționari munteni, spre deosebire de cei
moldoveni, au încercat traducerea ideilor în fapte. În acest scop i-au atras în
tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme, precum și o parte a
administrației și armatei.
 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Costache
Romanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluționar.
 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăște citirea proclamației
revoluționare la Islaz, un mic port la Dunăre din Romanați pentru că doi dintre
cei mai importanți membri ai clubului revoluționar craiovean conduceau
destinele în Romanați. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul
județului) și căpitanul Nicolae Pleșoianu ai cărui dorobanți primiseră ordin să
se deplaseze din Craiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor
pentru a aresta, imediat după debarcare, agitatori revoluționari veniți de la
Paris. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu va fi organizată
de către Popa Șapcă, o mare adunare populară la Islaz.
 Desfasurarea Revolutiei
 11 iunie 1848, București: Știind că a pierdut sprijinul armatei, Bibescu semnează, la București, proclamația de la
Islaz care va deveni noua constituție. A doua zi, rușii au protestat prin consulul lor și au amenințat că vor invada țara.
În aceste condiții, Gheorghe Bibescu abdică. Guvernul provizoriu revoluționar se deplasează întâi la Craiova pentru
a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu.
 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor
pașoptiști, înainte ca aceștia să ajungă la București.
 14 iunie 1848, Craiova. Guvernul adoptă ca steag național, tricolorul revoluționarilor. Primul steag tricolor al
pașoptiștilor, cel purtat la Islaz de Popa Șapcă și după care au fost întocmite toate celelalte steaguri pașoptiste, a fost
cusut doar de mâinile domniței Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, în amintirea steagului purtat de
Tudor Vladimirescu și pentru ca primul steag al revoluției să poarte simbolul neprihănirii.
 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Însoțit de o oaste alcătuită din dorobanții aflați sub
comanda lui Nicolae Pleșoianu, cărora li se alătură numeroși țărani, guvernul provizoriu revoluționar pleacă spre
București.
 16 iunie 1848 București: Revoluționarii ajung la București în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Sunt
întâmpinați cu entuziasm de populația Bucureștiului. De teama represiunilor celor două imperii se retușează guvernul
provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluționarilor ci și o aripă moderată. Noul guvern provizoriu
va fi condus de mitropolitul Neofit și va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, Ștefan
Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu și Ion C. Bratianu.
Inabusirea Revolutiei
 19 iunie 1848 București: Reacționarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluționari care cer sprijinul
populației. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu și Nicolae Golescu. Gheorge Magheru primește
conducerea armatei și sarcina constituirii bazei armate a revoluției în Oltenia.
 19 iulie 1848 Giurgiu. Urmare a înțelegerii ruso-turce, rușii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Țara
Românească. Guvernul revoluționar trimite o delegație la cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman
Pașa, asigurându-l de relațiile cordiale ale guvernului revoluționar față de turci. Soliman cere dizolvarea guvernului
care își schimbă denumirea în locotenență domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu, Cristian Tell și
Nicolae Golescu, noua formulă păstrând membrii guvernului, dar punând în față trei persoane considerate moderate
pentru adormirea vigilenței turcilor. Soliman este bine primit în București, nu intră cu armata, se dau reprezentanții în
cinstea lui iar acesta recunoaște locotenența domnească drept guvern legal. Urmarea acestei recunoașteri va fi
recunoașterea legalității guvernului de către toate guvernele europene cu excepția rușilor. Rușii reclamă mituirea lui
Soliman și incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în țară și cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad
pașa, omul măsurilor dure.
 13 septembrie 1848 București: În cursul intrării trupelor otomane, un incident a dus la Bătălia din Dealul Spirii
între turci și Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu, care s-a terminat cu un rezultat defavorabil
revoluționarilor români.
 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane, evaluată la 10 000 de ostași și comandată
de Hussein-Pașa, sute de săteni din jurul Craiovei și locuitori ai orașului, înarmați cu puști, sulițe, topoare și coase,
au întâmpinat trupele străine, neținând seama de superioritatea numerică covârșitoare a acestora. Rezultatul a fost din
nou defavorabil românilor. Revoluția fusese învinsă...
Bibliografie si https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3
%A2n%C4%83_din_1848#cite_note-7

Webografie https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_de_la_184
8_din_Moldova
Manual de istorie, clasa a X-a, Editura Corint, 2005