a fost parte a revoluției europene din același an și expresie
a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franța era un stat național unitar, revoluția de aici a avut un predominant caracter social, pe când în celelalte țări a luat diferite forme, după necesitățile locale. Astfel că, principiul libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat și s-a transformat în libertăți naționale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate națională[. Revoluția Română de la 1848 s-a desfășurat în condițiile în care părți din teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina, Basarabia), în timp ce Moldova și Țara Românească erau constrânse să accepte protectoratul Rusiei țariste și suzeranitatea Imperiului Otoman. CONTEXTUL INTERNAŢIONAL
Revoluţia română a izbucnit în contextul evenimentelor
revoluţionare din spaţiul european.
Revoluţii burgheze au izbucnit în Franţa, Imperiul
Habsburgic, spaţiul italian şi cel german. CAUZELE REVOLUŢIEI ROMÂNEŞTI DE LA 1848
politica de maghiarizare a românilor din Transilvania;
încălcarea autonomiei Principatelor de către Imperiul Ţarist;
acutizarea problemei ţărăneşti;
dezvoltarea conştiinţei naţionale;
necesitatea progresului economic şi politic al Principatelor.
REVOLUŢIA DIN MOLDOVA Pe 27 martie 1848, la hotelul „Petersburg” din Iaşi are loc adunarea revoluţionarilor. Se creează un Comitet condus de V. Alecsandri care redactează programul „Petiţia Proclamaţie”. Documentul cuprindea 35 de articole şi avea caracter moderat. Cuprindea: alegerea unei noi adunări obşteşti, formarea unei gărzi civice, îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor. Domnul Mihail Sturdza, care avea o orietare pro-rusă, arestează o parte din revoluţionari, alţii reuşind să fugă, iar mişcarea revoluţionară este înfrântă. Cei mai importanţi revoluţionari moldoveni au fost: V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza. REVOLUŢIA DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ În Ţara Românească, pe 9 iunie 1848, are loc la Islaz o adunare la care se citeşte „Proclamaţia”. Aceasta constituie programul revoluţiei, are 22 de prevederi, dintre care: independenţa administrativă şi legislativă, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor prin despăgubire, emanciparea evreilor şi a ţiganilor, adoptarea unei constituţii, autonomia statului şi abolirea protectoratului rus. La Bucureşti, domnitorul Gheorghe Bibescu este de acord cu revendicările, abdică, iar puterea este preluată de un guvern provizoriu. Din guvern făceau parte personalităţi revoluţionare, precum: N. Bălcescu, C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell. Pentru rezolvarea problemei agrare este înfiinţată Comisia proprietăţii.
Guvernul provizoriu adoptă mai multe măsuri, printre care:
tricolorul ca steag naţional, desfiinţează rangurile boiereşti, face propagandă revoluţionară în rândul populaţiei.
Imperiul Otoman intervine pentru înăbuşirea revoluţiei, mai
întâi pe cale diplomatică – când guvernul este înlocuit cu o locotenenţă domnească, iar apoi pe cale armată, Fuad Efendi ocupând Bucureştiul.
Pe 13 septembrie au loc confruntări între armatele turceşti şi
un detaşament de pompieri, condus de căpitanul Pavel Zăgănescu. Revoluţia este înfrântă. REVOLUŢIA DIN TRANSILVANIA Pe 3/5 mai 1848 are loc Marea Adunare Naţională de la Blaj organizată de Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna. Este elaborat programul „Petiţia Naţională”, cu următoarele prevederi: independenţa naţiunii române, respectarea drepturilor sale politice, autonomia celor două biserici româneşti, administraţie şi învăţământ în limba română, desfiinţarea iobăgiei fără nicio despăgubire. În luna mai 1848, revoluţionarii din Moldova, retraşi în Transilvania, elaborează programul „Principiile noastre pentru reformarea patriei”, care prevedea: desfiinţarea clăcăşiei fără despăgubire, egalitatea în faţa legii, desfiinţarea privilegiilor, unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat independent românesc. DIETA TRANSILVANIEI votează anexarea Transilvaniei la Ungaria, ceea ce provoacă un conflict armat dintre revoluţia română şi cea maghiară. Avram Iancu este un simbol pentru românii din Transilvania.
Avram Iancu înseamnă jertfă pentru libertăţile politice ale românilor
ardeleni. Devenit erou printre moţi cu ocazia evenimentelor din 1848-1849, considerat un simbol al luptei românilor pentru drepturi politice încă din timpul vieţii, amintirea lui Avram Iancu trezeşte şi azi sentimente şi emoţii puternice pentru orice român din Transilvania. Sentimentele nu trebuie totuşi să umbrească adevărul istoric. Iar în legătură cu Avram Iancu şi cu evenimentele din 1848-1849 din Transilvania istoricii nu s-au sfiit să construiască mituri.
În 14 iulie 1849, prin intermediul lui N. Bălcescu, se încearcă o reconciliere
între români şi maghiari. La 13 august 1849, la Şiria, maghiarii capitulează în faţa armatelor ruse şi austriece. MIŞCĂRILE REVOLUŢIONARE DIN BUCOVINA ŞI BANAT
În Banat are loc Adunarea de la Lugoj, unde Eftimie
Murgu redactează programul „Petiţia neamului românesc din Ungaria”. În Bucovina este organizat un Comitet revoluţionar (Cernăuţi) la care participă şi revoluţionari din Moldova. Este elaborat programul „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”. ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE MIŞCĂRILE REVOLUŢIONARE DIN ŢĂRILE ROMÂNE Asemănări Deosebiri au fost elaborate revoluţia din Transilvania documente program; a avut preponderent au fost înăbuşite prin caracter naţional; intervenţia marilor revoluţia din Ţara imperii vecine (rus, Românească reuşeşte să otoman, habsburgic) impună un guvern revoluţionar care adoptă măsuri revoluţionare. TEMA PENTRU ACASĂ