REVOLUTIILE DE LA 1848-1849 in Tarile Romane: general si specific

Revoluţiile de la 1848-1849 au cuprins toată Europa. Această ”primăvară a popoarelor” s-a dovedit însă a
fi foarte departe de a reprezenta punctul de cotitură pentru o Europă dornică de schimbare, a fost o poartă
pentru o perioadă care avea să fie dominată de marile imperii doritoare de menţinere a echilibrului politic,
dar şi o perioadă a apariţiei unor state naţionale independente.

Revolutiile vizau obiective nationale si anume autonomie mai larga, eliberarea de sub dominatie straina,
realizarea unitatilor nationale;obiective politice si anume de avea regimuri democratice, drepturi si libertati
cetatenesti, constitutii liberale; obiective economice si sociale si anume desfiintarea privilegiilor feudale,
dependentei personale, improprietarirea taranilor, conditii de munca mai bune.La revolutii au participat si
burghezia, si nobilimea liberala, si muncitorii, studentii, liberii profesionisti, reprezentanti ai clerului, taranii.

In Moldova revolutia a inceput la 27 martie 1848, la Iasi, in hotelul ,,Petersburg’’, la care au participat
circa o mie de persoane, reprezentind toate paturile sociale si fortele politice si care au elaborat un program
de revindecari ,,Petetiune – proclamatiune’’ compus din 35 de puncte, redactat de V. Alecsandri. Acest
program cerea eliberarea detinutilor politici, libertatea personala, reformarea sistemului de invatamint, insa
prevedea si revindecari care depaseau cadrul regulamentar, precum crearea unei garzi nationale, alegerea
altei Adunari Obstesti, ceea ce a servit pentru Mihail Sturdza drept motiv de a respinge Petetiunea si de a
trece la actiuni represive, fiind organizate arestari, altii insa reusind sa fuga. Revolutia a continuat sub forma
rascoalelor taranesti si a celor refugiati in Transilvania si in Bucovina.

Revoluţia Română din 1848-1849 a urmărit unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un stat independent,
recunoaşterea naţiunii române din Transilvania, mai apoi unirea tuturor ţinuturilor româneşti din Imperiul
Habsburgic într-un principat autonom şi însăşi desăvârşirea statului unitar român.

Pe plan intern, revoluţia a dat o grea lovitură feudalismului, iar pe plan internaţional a pus în faţa Europei
problema românească, a demonstrat cercurilor democratice din întreaga Europă necesitatea de a da tot
sprijinul pentru constituirea unui stat modern si unitar românesc. Unirea Principatelor s-a impus pe primul
plan în cursul deceniului următor revoluţiei ca obiectiv dominant al naţiunii.

In general revolutiile de la 1848-1849 au fost un esec, nereusind sa inlature definitiv absolutismul sau sa
constituie statele nationale. Totusi, au formulat insa un program de dezvoltare in sens democratic national
eficient pe termen lung, au contribuit la trezirea constiintei nationale, punind la ordinea zilei principalele
probleme ale societatii. Revolutiile au deschis definitiv calea societatilor europene spre modernizarea
politica, social-economica . De acum încolo, prin imboldul ”primăverii popoarelor”, democraţia politică şi
idealul naţional au devenit valori curente ale societăţii europene.

În istoria generala, Revoluţia Română a constituit punctul cel mai înaintat spre răsărit al Revoluţiei europene
din 1848, a cărei parte a fost. Această revoluţie săpată nemuritor in memoria naţiunii, insufleţeşte prin
exemplul ei, până în zilele noastre, spiritul revoluţionar şi patriotic al românilor.