MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ŞTEFAN CEL MARE”

Facultatea Drept, Securitate civilă și ordine publică

Catedra: Disciplina:
Drept privat Drept comercial. Managementul
unităților economice

REFERAT
Tema: Desfășurarea comerțului cu amănuntul

A elaborat: A verificat:
Studentul Plutonului 171 DFB asistent universitar
Agent Superior magistru în drept
Baicev Oleg Pascal Mihaela

Chişinău, 2021
 Planul referatului :
1. Noțiuni introductive privind comerțul cu amănuntul..........................................3
2. Principiile fundamentale de funcționare a comerțului……………….………4-5
3. Funcțiile comerțului cu amănuntul……………………………………………..5
4. Clasificarea unităților comerciale cu amănuntul……………………………..6-8
5. Cerinţele de amplasare, proiectare şi amenajare unităţilor comerciale….......9-11
6. Concluzii……………………………………………………………………12-13
7. Bibliografie…………………………………………………………………….14
 Noțiuni introductive privind comerțul cu amănuntul
Comerțul cu amănuntul ocupă cel mai important loc în structura circulației de mărfuri, și
reprezintă acel stadiu al comerțului în care mărfurile sunt cumpărate de la producător sau de la
comercianți cu ridicata, pentru a fi revândute ulterior utilizatorilor finali. Comerțul cu amănuntul
constă în aprovizionarea cu mărfuri, stocarea acestora și apoi desfacerea către consumatori. Din
aceste trei funcții importante ale sale cea mai importantă rămâne a fi totuși vânzarea. Pentru a se
desfășura într-un mod în care consumatorii finali vor fi pe deplin satisfăcuți de achiziția pe care
au realizat-o, comerțul cu amănuntul nu trebuie să se reducă la un simplu proces de vânzare-
cumpărare, ci trebuie să cuprindă și o serie de servicii oferite cumpărătorilor.
Cele două părți implicate de obicei vânzătorul, respectiv unitatea comercială cu
amănuntul și respectiv consumatorul final. De aici rezultă ca mărfurile care sunt desfăcute în
cadrul comerțului cu amănuntul sunt destinate în cea mai mare parte consumului individual,
cantitățile cumpărate de consumator fiind de dimensiuni mici, uneori egale cu unitatea, fiind
cantitatea necesară unei familii sau unui individ. Din acest motiv și comerciantul cu amănuntul
cumpără cantități mai mici decât un comerciant cu ridicata, dar din punct de vedere sortimental
trebuie să aibă o ofertă foarte variată pentru a putea satisface un număr mare de clienți cu
necesități diverse. În cadrul comerțului cu amănuntul trebuie modificată structura sortimentală a
mărfurilor și ele trebuie reașezate astfel încât să fie în conformitate cu cerințele consumatorilor
finali. Deoarece mărfurile sunt vândute consumatorilor finali, acestea părăsesc sfera comerțului
și intră în sfera consumului. Bineînțeles că toate aceste transferuri se realizează prin intermediul
banilor, consumatorii plătind în diverse forme pentru mărfurile achiziționate. Modalitățile de
plată utilizate sunt: plata în numerar, cu card bancar sau alte instrumente bancare acceptate. În
prezent asistăm la o reducere a plății în numerar în favoarea plății cu cardul bancar sau alte
instrumente moderne de plată, chiar dacă la noi în țară oamenii încă privesc cu neîncredere
aceste modalități de plată moderne.
Ritmul de dezvoltare a comerțului cu amănuntul s-a accelerat mult în ultimii ani datorită
transformărilor continue care se produc în acest domeniu. Această tendință va influența în
continuu organizarea și conducerea unităților comerciale, determinând perfecționarea continuă a
componentelor sale manageriale. Astfel concurența de pe piață este tot mai mare și managerii vor
trebui sa gasescă noi metode de a-și vinde produsele astfel încât condițiile bazate pe timp și
raportul calitate-preț pe care le oferă să fie cele mai bune.
 Principiile fundamentale de funcționare a comerțului

Actul de vânzare reprezintă acţiunea prin care o persoană fizică sau juridică, comerciant
sau furnizor, cedează altei persoane fizice sau juridice, cumparător, proprietatea sa asupra unui
bun sau serviciu contra unei sume de bani. reprezentând preţul acestuia, stabilit în mod liber între
parteneri, ca raport dinamic şi nemijlocit dintre cerere şi ofertă.
Astfel, ca orice activitate aducătoare de profit, comerțul cu amănuntul activează în baza
anumitor principii de bază ale vânzării (ca act economic):
- vânzarea porneşte de la interesul real al vânzătorului pentru cumpărător : de a comunica
cu acesta.de a-i înţelege nevoile, dorinţele, motivaţiile, aşteptările. A lua în consideraţie
interesele reale ale cumpărătorului, a-1 privi pe acesta ca pe un partener şi nu ca pe un adversar,
onest în prezentarea produselor sunt principalele nume ale deantologiei mezorie de vânzare.
- vânzarea se construieşte pe dialog: aceasta înseamnă nu numai a vorbi ci şi a asculta
pentru a face să iasă la suprafaţă nevoile cumpărătorului, aşteptările şi îndoielile sale. -vânzarea
se finalizează intr-un climat de încredere, care se creează prin aspectul fizic al vânzătorului,
competenţa sa. siguranţa de sine. încrederea in produsele pe care le prezintă, respectarea
promisiunilor precum şi prin comunicarea de limbaj cu cumpărătorul.
Cheia vănzăriilor de succes este de a crea o apropiere sinceră faţă de cumpărători, pentru
ca aceştia să fie relaxaţi, să se simtă bine şi să-şi exprime dorinţele.
Aşadar, vânzarea nu este un dialog improvizat între vânzător şi cumpărător, mai ales
pentru faptul că. fiind un proces, ea implică tehnici ale negocierii bazate pe o argumentare
adaptată situaţiei şi specificului cumpărătorului, pe o amplă informare tehnică asupra produsului
şi pe o prezentare convingătoare a avantajelor cumpărătorului. [1]
Procesul de vânzare care se desfăşoară într-o unitate comercială cu amănuntul se
compune într-o serie de paşi sau etape, în care vânzătorul mai întâi abordează cumpărătorul, apoi
identifică nevoile acestuia, după care prezintă caracteristicile, avantajele şi beneficiile
produsului, soluţionează eventualele obiecţii ale clientului şi în final incheie vânzarea.
Aceste etape sunt legate de diverse modele stilizate de comunicare dintre care cel mai
familiar este reprezentat de formula AIDAS (atenţie, interes, dorinţă, acţiune, satisfacţie).
- Conform formulei AIDAS. procesul de vânzare cuprinde următoarele faze:
- A - ATENŢIE : Abordarea cumpărătorului : această etapă este foarte importantă
deoarece reprezintă oportunitatea iniţială pentru vânzător de a face impresie bună. pentru a
câştiga
şi a reţine un contact viu cu clientul potenţial.
 [1]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9B_cu_am%C4%83nuntul
- I - INTERES : Indentificarea nevoilor cumpărătorului : stârnirea interesului
cumpărătorului se realizează prin întrebările utilizate de către vânzător pentru a identifica nevoile
acestuia şi pentru a obţine cea mai bună idee despre procesul care este căutat. Cu cât ascultă mai
atent nevoile şi dorinţele pe care le expune clientul cu atât vânzătorul va fi capabil să-l
influenţeze în luarea deciziei de cumpărare.
- D - DORINŢĂ : Argumentarea şi demonstrarea vânzării : stimularea dorinţelor şi a
preferinţelor precum şi formularea unor propuneri concrete se face prin prezentarea produsului.
în această prezentare este necesar să se aducă în prim plan caracteristicile, avantajele şi
beneficiile produsului, vânzătorul căutând să-l convingă pe client că acesta răspunde în mod
explicit nevoilor sale concrete.
- A - ACŢIUNE : Finalizarea vânzării : vânzătorul va încerca să găsească momentul
potrivit pentru a obţine acţiunea cumpărătorului, respectiv achiziţionarea produsului.
- S - SATISFACŢIE : Menţinerea relaţiei cu cumpărătorul : Un vânzător bun trebuie să
întărească convingerea cumpărătorului că alegerea produsului a fost optimă, iar decizia luată a
fost înţeleaptă şi eficientă.[2]

Funcțiile comerțului cu amănuntul

Funcțiile pe care le îndeplinește comerțul cu amănuntul îi atribuie un rol foarte important
acestuia în procesul de circulație a mărfurilor. Aceste funcții sunt:
- Cumpărarea de mărfuri cu scopul de a le revinde în cantități mai mici este funcția cea
mai importantă a comerțului cu amănuntul. Unitățile care operează în sistemul comerțului cu
amănuntul cumpără mărfuri în funcție de capacitățile sale finaciare și de stocare, și aceste
mărfuri sunt puse la dispoziția clienților în cantități mici, unitare sau chiar subunitare.
- O altă funcție a comerțului cu amănuntul este cea de a avea unități în toate zonele,
localitățile și punctele populate, pentru a acoperi toate punctele de consum, și având un orar care
sa corespundă necesității consumatorilor.
- A treia funcție a comerțului cu amănuntul este de a asigura un sortiment de mărfuri
foarte larg și foarte complex, în limita puterii economice a fiecărei unități, în condițiile în care au
nenumărate posibilități pentru a se aproviziona de la diferiți producători sau comercianți cu
ridicata.[3]

[2]
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Situatia%20actuala%20a%20comertului%20cu
%20amanuntul.pdf
 [3]
https://www.creeaza.com/afaceri/comert/Comertul-cu-amanuntul716.php

Clasificarea unităților comerciale cu amănuntul

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 931 din 08.12.2011 cu privire la desfăşurarea comerţului
cu amănuntul sînt clasificate unităţile comerciale cu amănuntul (magazinele), conform
specializării lor, divizîndu-se în funcţie de mărimea suprafeţei comerciale, tipurile de mărfuri
comercializate şi serviciile prestate, precum şi tipurile suplimentare de unităţi comerciale
destinate spre utilizare în cazul reconstrucţiei sau utilizării spaţiilor comerciale în acţiune,
unităţile comerciale cu specific în activitate, unităţile comerciale mobile.
1) CASĂ DE COMERŢ: unitate de comerţ care realizează operaţiuni de import-export,
producere, marketing şi comercializare a unui produs sau a unui grup de produse şi prestare de
servicii.
CENTRU COMERCIAL: unitate comercială, cu suprafaţă medie sau mare în care se
desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul a produselor şi serviciilor, utilizîndu-se o
infrastructură comună şi adecvată. Suprafaţa de vînzare a unui centru comercial este formată din
suma suprafeţelor de vînzare cu amănuntul a tuturor produselor şi serviciilor cuprinse în acesta.
Centrul comercial trebuie să dispună de parcare auto.
SUPERMAGAZIN: unitate comercială cu amănuntul, cu suprafaţa de la 250 m 2 pînă la
2000 mp, reprezentativă pentru comerţul cu mărfuri alimentare, avînd următoarele caracteristici:
autoservirea, plata mărfurilor la casele de marcat amplasate la ieşire, construcţia, de obicei, pe un
singur nivel, amplasarea, de regulă, în zonele de locuit (de cartier).
HIPERMAGAZIN: unitate comercială cu amănuntul, cu suprafaţa de peste 2000 m2., care
comercializează un mare sortiment de mărfuri alimentare şi nealimentare, preponderent prin
autoservire, cu case de marcat amplasate la ieşirea din fluxul de autoservire, sector de alimentaţie
publică reprezentat prin mai multe săli de consum, unităţi de prestări servicii comerciale,
construit, de obicei, pe un singur nivel, amplasat în zonele periferice ale oraşului, dispunînd de
un mare număr de locuri de parcare.
MAGAZIN UNIVERSAL: unitate comercială cu un sortiment vast de mărfuri
nealimentare, dispunînd de o suprafaţă comercială de cel puţin 250 m 2, cu utilizarea unei părţi
din suprafaţa comercială pentru desfacerea unor mărfuri alimentare de primă necesitate.
MAGAZIN „Produse alimentare” sau „Alimentara”: magazine cu vînzare predominantă de
produse alimentare, băuturi şi tutun, care sînt, în principal, magazine generale alimentare ce vînd
preponderent mărfuri alimentare din toate grupele de produse, precum şi unele articole
nealimentare de uz curent, cum ar fi: detergenţi, cosmetice, articole de uz casnic şi altele
asemenea (recomandat: suprafeţele comerciale pentru produsele nealimentare 20-30%) din
suprafaţa comercială totală.
 MAGAZIN „Mărfuri industriale”: magazine cu vînzare predominantă de mărfuri
nealimentare, care sînt, în principal, magazine universale ce vînd preponderent mărfuri
nealimentare din toate grupele de produse, precum şi unele mărfuri alimentare de uz curent, cum
ar fi: pîine, dulciuri, răcoritoare şi altele asemenea. (recomandat: suprafeţele comerciale pentru
mărfuri alimentare 10-15%) din suprafaţa comercială totală.
MAGAZIN MIXT: unitate comercială cu amănuntul, cu o suprafaţă comercială cuprinsă
între 20 şi 250 mp, amplasată, de regulă, în zonele rurale, care comercializează produse
alimentare şi nealimentare.
MAGAZIN-DEPOZIT – unitate de comerţ care desfăşoară activitatea de depozitare şi
comerţ cu materiale de construcţie (cherestea, articole de fier, cărămidă etc.) şi care dispune de
suprafeţe funcţionale (terenuri, şuri, depozite) pentru păstrarea mărfurilor şi încăperi spre
expunerea acestora şi efectuarea operaţiunilor de casă la vînzarea mărfurilor.
MAGAZIN SPECIALIZAT: unitate comercială cu amănuntul care comercializează
mărfuri dintr-o singură grupă de mărfuri cu un sortiment larg sau o parte a acesteia (strict
specializat), cum ar fi:
 „Staţie PECO”; 
 „Farmacie”; 
 „Librărie”; 
 „Pîine”; 
 „Lapte şi produse lactate”; 
 „Peşte şi produse din peşte”; 
 „Legume-fructe”; 
 „Produse de cofetărie”; 
 „Produse culinare”; 
 „Mărfuri electronice şi electrocasnice”; 
 „Mărfuri de uz casnic”;
 „Mobilă”; 
 „Covoare” etc.
HALĂ – unitate comercială, de regulă pe teritoriul (incinta) pieţei, unde sînt asigurate
condiţii tehnice, prevăzute de actele normative în vigoare, pentru comercianţii ce vînd produse
agroalimentare şi agricole.
2) MAGAZIN DE CONSIGNAŢIE – magazin ce comercializează mărfuri recepţionate
conform contractului de consignaţie.
 MAGAZIN DUTY FREE – magazin amplasat în aeroporturile internaţionale, la bordul
aeronavelor sau la punctele internaţionale de trecere a frontierei de stat, precum şi în locurile
specificate la art.97 alin.(1) din Codul vamal, adică în mun. Chișinău în vederea deservirii
[4]
corpului diplomatic contra lei moldovenești , în care mărfurile se comercializează sub
supraveghere vamală, fără aplicarea măsurilor de politică economică.
MAGAZIN DISCOUNT – magazin cu un sortiment restrîns de mărfuri nealimentare de
cerere curentă, care comercializează produse la preţuri reduse (din contul circulaţiei rapide şi
reducerii cheltuielilor operaţionale).
MAGAZIN DE FABRICĂ – magazin care comercializează produse fabricate de un
producător concret şi care aparţine acestui producător. Magazinele respective sînt amplasate, de
regulă, pe teritoriul fabricii sau în afara acesteia.
MAGAZIN-SALON – magazin destinat comercializării mobilei, covoarelor, uneori
mărfurilor electrocasnice, care expune mostre de produse şi cataloage în sala comercială, iar
comercializarea mărfurilor se efectuează pe bază de comenzi recepţionate de la consumatori.
MAGAZIN ON-LINE (VIRTUAL) – pagină-web, prin intermediul căreia se efectuează
publicitatea unui produs sau serviciu, se acceptă comenzile de cumpărare şi care oferă
utilizatorului posibilitatea de a alege modalitatea de achitare, precum şi metoda de primire a
mărfii.
CASĂ DE LICITAŢIE – agent economic din domeniul comerţului care are ca scop
oferirea publică de bunuri, valori mobiliare, proprietăţi private, opere de artă şi alte obiecte,
bazîndu-se pe norme stabilite în prealabil de licitaţie.
3) PAVILION – unitate comercială staţionar provizorie, din construcţie uşor demontabilă,
cu o suprafaţă mai mare de 12 m2, care dispune de spaţiu pentru depozitarea mărfurilor.
CHIOŞC (gheretă) – construcţie de fabrică, utilată, cu o suprafaţă totală de pînă la 12 mp,
fără a dispune de spaţiu pentru păstrarea mărfurilor.
TONETĂ – construcţie uşor demontabilă, ce deţine un stoc de mărfuri pentru o zi, fără a
dispune de sală comercială şi spaţiu pentru păstrarea mărfurilor.
TARABĂ (TEJGHEA, STAND) – masă / suport pe care vînzătorul îşi expune marfa şi
serveşte cumpărătorul.
APARAT AUTOMAT PENTRU VÎNZĂRI  – unitate comercială cu amănuntul, care are
forma unui dispozitiv (utilaj) pentru eliberarea bunurilor (cu excepţia producţiei alcoolice, berii,
articolelor din tutun), după recepţionarea numerarului/acceptarea altui instrument de plată de la
plătitor/utilizat de plătitor.[5]

[4]
Codul Vamal în Republica Moldova, din 20.07.2000, publicat la data de 01-01-2007 în Monitorul Oficial
[5]
Hotărârea Guvernului nr.931 din 08.12.2011 cu privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul

Cerinţele de amplasare, proiectare

şi amenajare unităţilor comerciale

Amplasarea, construcţia şi reamenajarea unităţilor de orice fel se efectuează cu avizul

pozitiv al organelor Agenției Națională pentru Sănătate Publică. Amplasarea unităţilor în
blocurile locative poate fi efectuată numai la parter, demisol şi doar în spaţiile destinate prin
proiect sau pentru care s-a obţinut schimbarea destinaţiei prin decizia comisiei de urbanism a
autorităţilor administraţiei publice locale. Amplasarea unităţilor în spaţiile de locuit nu se admite.
Descărcarea-încărcarea produselor alimentare se efectuează în condiţii care să nu creeze
disconfort locatarilor din zonă. Activitatea unităţilor comerciale nu trebuie să influenţeze negativ
condiţiile de trai, de odihnă, de tratament şi de muncă ale oamenilor.
Amplasarea unităţilor comerciale în zone industriale sau ale altor întreprinderi se face astfel
încît aceste întreprinderi să nu influenţeze negativ organizarea şi desfăşurarea comerţului, iar
amplasarea în spaţiile unităţii comerciale a unităţilor de alimentaţie publică, a secţiilor de
preparare a semipreparatelor culinare sau desfăşurarea altor activităţi nelegate de comercializarea
produselor alimentare se va face în condiţiile respectării regulamentelor sanitare prevăzute
pentru respectivele tipuri de unităţi sau servicii.
Drumurile şi suprafeţele folosite pentru circulaţia transportului auto în vederea deservirii
unităţilor în perimetrul şi în vecinătatea imediată a acestora vor avea suprafaţa dură pavată
corespunzător pentru circulaţia traficului şi vor dispune de un drenaj corespunzător, precum şi de
acces pentru curăţare.
Utilizarea surselor de zgomot şi vibraţie în unităţi se va face în condiţii de asigurare a
protecţiei fonice vis-a-vis de încăperile de locuit din vecinătate. Nivelul zgomotului şi al vibraţiei
în afara spaţiilor unităţii nu vor depăşi limitele maxime admise, respectiv, 45 dBA (decibele)
pentru zgomot şi 57 dB (decibele) pentru viteza vibraţiei (Lv) şi nu vor crea disconfort
locatarilor din zonă.
La proiectarea unităţilor se va ţine cont de volumul estimat al activităţii. Numărul, mărimea
şi destinaţia încăperilor se vor stabili în funcţie de volumul estimat al activităţii unităţii. Astfel,
unităţile vor fi amplasate, proiectate, construite şi dimensionate astfel încît:
1) să asigure suprafeţe de lucru adecvate pentru desfăşurarea igienică a tuturor
operaţiunilor;
2) să se asigure circuite funcţionale salubre şi să se evite încrucişările materiei prime cu
produsele gata pentru consum, a produselor alimentare şi nealimentare, a angajaţilor şi a
vizitatorilor. Proiectarea şi amplasarea instalaţiilor se va face astfel încît să asigure temperatura
corespunzătoare a procesului tehnologic şi a produselor;
3) accesul în ele să poată fi controlat, să permită curăţarea uşoară şi adecvată şi să faciliteze
supravegherea corectă a igienei produselor alimentare; să prevină pătrunderea şi adăpostirea
dăunătorilor şi pătrunderea contaminanţilor de mediu, cum ar fi fumul, praful sau altele;
4) să asigure protecţia contra căderii particulelor în produsele alimentare şi formarea
condensatului sau a mucegaiului pe suprafeţe;
5) să asigure, după caz, manipularea corespunzătoare în regim de temperatură controlată şi
condiţii de depozitare de capacitate suficientă pentru păstrarea produselor alimentare la
temperaturile corespunzătoare, să fie proiectate astfel încît să permită monitorizarea acestor
temperaturi şi, după caz, înregistrarea.
Preambalarea (inclusiv sortarea) produselor alimentare în vederea comercializării urmează
a fi efectuată în încăperi special amenajate şi dotate, în condiţii care să excludă contaminarea
produselor alimentare, să le protejeze de alterare şi care să asigure menţinerea valorii nutritive şi
a calităţii lor.
Încăperile de păstrare şi preambalare a produselor alimentare în vederea comercializării nu
vor fi trecătoare. Încăperile de preambalare a produselor alimentare perisabile vor fi dotate cu
frigidere pentru păstrarea produselor, iar operaţiunile de preambalare se vor efectua în regim
controlat de temperatură. Încăperile de preambalare vor fi dotate cu chiuvete cu apă rece şi caldă
cu amestecător pentru spălarea mîinilor personalului.
Unităţile care folosesc containere trebuie să dispună de încăperi pentru păstrarea
containerelor şi tratarea lor sanitară.
În unităţile comerciale cu profil alimentar pot fi comercializate mărfuri industriale
nealimentare în ambalajul original (cel al producătorului). Depozitarea produselor alimentare şi a
mărfurilor nealimentare se va efectua în depozite separate sau în zone separate, care să excludă
posibilitatea contaminării produselor alimentare şi/sau transmiterea mirosurilor către produsele
alimentare. În sălile de comerţ trebuie să existe zone separate pentru comercializarea produselor
alimentare şi a celor nealimentare. Comercializarea produselor nealimentare nu se va efectua în
imediata apropiere de secţiile în care se vând produse alimentare. Preambalarea produselor
nealimentare în unităţile de comerţ cu produse alimentare nu se permite.
În vederea asigurării condiţiilor de igienă adecvate pentru păstrarea şi comercializarea
produselor alimentare, unităţile vor dispune de spaţiile necesare pentru circuite funcţionale
salubre:
a) spaţii de păstrare a produselor alimentare;
b) spaţii de preambalare a produselor alimentare, după caz;
 c) spaţii de comercializare a produselor alimentare;
d) anexe social-sanitare.
Încăperile şi instalaţiile vor fi de construcţie sigură şi menţinute în stare bună de
funcţionare. Toate materialele de construcţie trebuie confecţionate din materiale sigure care să nu
poată transmite produselor alimentare substanţe indezirabile, inclusiv toxice, şi să fie autorizate
sanitar de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Spaţiile de lucru vor fi adecvate pentru îndeplinirea corectă a tuturor operaţiunilor.
Procesul de comercializare a produselor alimentare trebuie organizat astfel încît să asigure
desfăşurarea fluxului într-un singur sens şi să evite încrucişările între fazele insalubre şi salubre.
În spaţiile de manipulare a produselor alimentare toate structurile superioare (fixate de
plafon) şi armatura vor fi instalate astfel încît să excludă contaminarea directă sau indirectă a
produselor alimentare prin condensare şi picurare (prelingere) şi să nu împiedice operaţiunile de
curăţare. Structurile superioare şi armatura trebuie izolate corespunzător, proiectate şi finisate
astfel încît să fie uşor de curăţat, să prevină acumularea murdăriei şi să minimalizeze
condensarea, dezvoltarea mucegaiurilor şi căderea lor în fulgi.
Utilizarea în spaţiile de manipulare a produselor alimentare, a materialelor care nu pot fi
adecvat curăţate şi dezinfectate nu se permite. Unităţile trebuie dotate cu spaţii suficiente de
depozitare şi comercializare a produselor alimentare, precum şi de depozitare a ambalajelor,
pentru a nu permite degradarea, impurificarea sau contaminarea produselor alimentare. [6]
[6]
Ibidem, Hotărârea Guvernului nr.931 din 08.12.2011 cu privire la desfășurarea comerțului cu
amănuntul
Concluzii
Din complexitatea funcţiilor abordate în literatura de specialitate, preluate evident din
practica comerţului cu amănuntul a ţărilor cu economie înalt dezvoltată, comerţul cu amănuntul
în R. Moldova cunoaşte omisiuni în realizarea funcţiilor sale, nu doar în raport cu producătorii,
comercianţii cu ridicata şi consumatorii, ci şi în contribuţia sa ca ramură a economiei naţionale la
dezvoltarea economică şi socială a ţării. Această remarcă poate fi justificată prin următoarele
argumente: preluarea dreptului de proprietate şi, respectiv, asumarea riscurilor în procesul de
desfacere este o funcţie foarte rar realizată de către comercianţii cu amănuntul, datorită puterii
slabe de absorbţie a pieţei. Comercianţii cu amănuntul solicită, în marea majoritate a cazurilor,
creditare din partea producătorilor şi a comercianţilor cu ridicata, cu eventuala plată la termen
sau după desfacerea mărfurilor.
Al doilea argument îl constituie repartiţia dezechilibrată a spaţiilor comerciale în zonele
urbane şi rurale denotă organizarea ineficientă a sistemelor logistice în comerţul cu amănuntul.
Accesibilitatea mărfurilor la consumatorii finali, asigurarea economiei de timp în achiziţii,
precum şi diversificarea şi adecvarea formelor de vânzare (mai ales în zonele de consum
dezavantajate), rămân a fi încă funcţii nerealizate de comerţul cu amănuntul la noi în ţară.
Al doilea argument reprezintă ponderea înaltă a comerţului neorganizat în volumul total
al comerţului cu amănuntul este un factor negativ în organizarea eficientă a operaţiilor logistice
(stocarea, păstrarea mărfurilor, crearea condiţiilor de vânzare-cumpărare etc.), din cauza spaţiilor
neadecvate.
Al patrulea argument îl constituie evidenţa incompletă a statisticii oficiale şi informaţia
acumulată doar de magazine nu permite o prognoză corectă a necesarului de producţie sub aspect
cantitativ şi calitativ. Cu atât mai mult că majoritatea reţelelor de comerţ cu amănuntul, care
practică comerţ organizat, totodată, au şi activitate de import al mărfurilor de larg consum.
Interesul mercantilic al comercianţilor pentru influenţarea deciziei de cumpărare a
consumatorilor la mărfurile de import este stimulat de formula „o singură marfă – două tranzacţii
/ beneficii”.
Al cincilea argument este reprezentat de cultura organizaţională a prestaţiei comerciale la
majoritatea comercianţilor cu amănuntul nu este orientată spre prestarea serviciilor de informare
şi consultanţă privind produsele de inovaţie şi a serviciilor postvânzare, ca: livrare la domiciliu,
asistenţă tehnică şi reparaţii în caz de necesitate. Excepţia o reprezintă doar reţelele moderne sau
magazinele de franciză, care activează în baza investiţiilor străine şi a sistemelor de management
preluate din străinătate.
 Al șaselea argument constituie faptul că datorită importurilor ilegale şi a ponderii înalte a
comerţului neorganizat, transmiterea contravalorii monetare prin asigurarea calităţii mărfurilor
este o funcţie greu de realizat. În procesul de aprovizionare cu mărfuri, chiar şi comercianţii care
practică comerţ organizat nu ţin cont de necesităţile consumatorului în funcţie de nivelul
veniturilor acestora. Lipsa intervenţiei statului în formarea preţurilor la mărfurile de larg consum
nu permite asigurarea mobilizării resurselor financiare la consumatori în raport cu puterea lor de
cumpărare.
Cel din urmă, însă nu lipsit de importanță este uzurparea frecventă a drepturilor
consumatorilor în domeniul comerţului cu amănuntul generează dezechilibre între interesele
economice ale comercianţilor şi interesele sociale ale consumatorilor, stimulând insuccese în
activitatea de desfacere şi insatisfacţii în consum.
 Bibliografie
1. Codul Vamal în Republica Moldova, din 20.07.2000, publicat la data de 01-01-2007 în
Monitorul Oficial

2. Hotărârea Guvernului nr.931 din 08.12.2011 cu privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul

3. https://www.creeaza.com

4. https://ibn.idsi.md

5. https://ro.wikipedia.org