IMPACTUL ISTORIC AL RAZBOAIELOR DACO - ROMANE ASUPRA FORMARII POPORULUI ROMAN

Motto: ,,Prin penetratia romană nu s-a nascut un popor nou, ci un popor vechi s-a modificat prin
inriurirea altuia mai nou,, G Calinescu
Formarea statului dac unificat in secolul I i.Hr coincide in timp cu perioada de ascensiune a statului
roman si de expansiune activa a acestuia in regiunile balcano-dunarene. Aparitia unei Daci unificate nu se
inscria in planurile strategice ale romanilor. Din aceasta cauza , chiar in momentul aparitiei sale, Dacia risca sa
devina o noua jertfa a statului roman.
Initial, expansiunea romana se face ape cai comercial-economice si culturale , treptat trecind la
confruntari militare. Confruntari directe inregistrindu-se intre anii 87- 89 intre imparatul Domitian si Traian
care se incheie cu pacea conform careia : Decebal se recunoaste rege clientar, adica trebuia sa asigure linistea
frontierelor din zona, primind in schimb mesteri, bani si instructori militari. Toate acestea au fost folosite
pentru intarirea armatei si a fortificatiilor. Aceasta pace nu a rezolvat litigiile fundamentale ce existau intre
daci si romani, ea reprezenta un compromis temporar intre cele doua parti . Astfel cind la tronul Romei a venit
Traian, un nou razboi era inevitabil. Deci, primul razboi daco-roman s-a desfasurat in 101-102. Traian infringe
armata lui Decebal la Tapae, in pofida aportului aliatilor bastarni si roxoloni, Decebal fiind nevoit sa ceara pace
conform careia: dacii urmau sa darime zidurile cetatilor, sa renunte la orice independenta in politica externa si
sa restituie ceea ce a primit prin pacea din 89. Aceasta pace fiind un ragaz in confruntarile daco-romane,
deoarece in vara anului 105 s-a declansat un nou razboi si in pofida faptului ca Decebal, dupa spusele lui Dio
Cassius era ,,foarte priceput in planurile de razboi si iscusit in infaptuirea lor’’. Dacia a fost cucerita de Imperiul
Roman, fiind transformata in provincie imperiala in 106 cu capital Ulpia Traiana Augusta Dacia. Astfel, chiar de
la inceputul stapinirii, in tot spatiul geto-dacic s-a desfasurat procesul de romanizare care s-a datorat
colonizarii masive si organizate a provinciilor cu romanii si cu elemente entice vorbitoare de limba latina,
convetuirea strinsa dintre localnici si colonisti , superioritatea culturii si civilizatiei romane fata de cultura si
civilizatia geto-daca. Un factor important al romanizarii l-a constituit organizarea politico-administrativa
romana. La fel un factor puternic al romanizarii au fost orasele, un rol important avindu-l si viata religioasa,
legislatia romana, contribuind la intensificarea procesului de romanizare. Rezultatul romanizarii a fost
formarea unui popor nou – poporul daco-roman. Chiar si dupa retragerea romana in 271, pe teritoriul Daciei a
ramas o populatie daco-romana, care in conditiile marilor migratii, in urma procesului de etnogeneza a dat
nastere poporului roman si a limbii romane.
Cert este faptul ca poporul roman cu o cultura, o limba si un profil national unic este continuatorul direct
al populatiei daco-romane pe intreg teritoriul Daciei vechi, si nici de cum nu poate fi vorba de ,,teoria
imigrationista a lui Roysler’’ sau ,,Teoria celor doua popoare romane’’, sustinuta de istoriografia sovietica.