Romanitatea romnilor.

ETNOGENEZA ROMNEASCA.GETO-DACII.

1.LIMBA GETO-DACILOR .De origine geto-dac sunt considerate cca. 160-170 de cuvinte ale limbii romne.Etimologia lor nu este insa
explicata.Conventional,geto-daca este considerata o limba indo-europeana din grupa satem.Ea se inrudeste astfel cu limba tracilor,cu cea a ilirilor,cu
limba vechilor locuitori baltici si cu idiomurile slave;mai mult,cu limba persana si cu cea iraniano-scitica,precum si cu sanscrita.Cuvinte de origine geto
daca:aprig,barza,balta,brad,vatra,numele apelor importante.

2.SINTEZA POLITICA:FORMAREA STATULUI GETO-DAC.Popor de origine indo-europeana,geto-dacii au reprezentat ramura nordica a

tracilor.Stramosii nostri s-au individualizat in cadrul marii familii a tracilor in epoca fierului. Tracilor le apartinea civilizatia bronzului,atestata prin
vestigii remarcabile pe ambele laturi ale Carpatilor).Numele culturii de care se leaga individualizarea daco-getilor in cadrul populatiei tracice este
Basarabi.
Asezati la interferenta unor mari civilizatii occidentala si bizantina - ,romnii si-au faurit o cultura si o civilizatie trainice,puternic ancorate in
traditiile obiceiurile si felul lor de a gandi.
Contactele directe cu civilizatiile antice au grabit procesul crearii unei entitati politice geto-dacice in spatiul nord-dunarean.Prin urmare,in
epoca fierului,geto-dacii s-au constituit intr-o puternica entitate entica,lingvistica,economica si de civilizatie care in vremea lui Burebista(82-44 .Hr) va
da nastere unei vaste unitati politice ce se intindea de la Muntii Haemus la Carpatii Padurosi si de la Dunarea Mijlocie la Gurile Bugului si litoralul
vestic al Pontului Euxin (Marea Neagra). Geto-dacii(numiti geti de greci si daci de romani) au intrat in contact cu lumea roman inca inainte de
instaurarea stapanirii imperiale in zona dunareana in secolul al 2-lea . Hr.,in lumea geto-daca patrunzand primele elemente de civilizatie roman(e
foarte important de stiut ca dacii sunt mentionati indeosebi in izboarele latine).Romanii urmareau sa isi impuna controlul asupra coloniilor grecesti
vest-pontice pentru a avea acces la resursele zonei nord-dunarene(aur,argint,grane) si sa beneficieze de pozitia strategica avantajoasa.Amenintarea
roman directa a inceput sa se manifeste din timpul regelui Burebista(acesta a beneficiat de sprijinul direct acordat de marele preot al cultului
zalmoxian,Deceneu),intemeietorul statului geto-dac.Monarhie militara intinsa,statul lui Burebista se dovedeste efemer.
Statul lui Burebista era,totusi,o forta,fapt dovedit de amestecul su in lupta dintre Pompei si Cezar,Burebista sustinandu-l pe Pompei,care va pierde in
fata lui Cezar.In anul 44 .Hr,Cezar este insa asasinat in Senat.Atenuarea pericolului roman la Dunarea de Jos,determinata de razboiul civil izbucnit la
Roma dupa asasinarea lui Cezar,influenteaza serios situatia din statul geto-dac:nemultumita de politica de mana forte a lui Burebista,o parte a
nobilimii geto-dace il asasineaza.Dupa moartea conducatorului ,statul acestuia se destrama in 4 si apoi in 5 formatiuni politice.
Primele campanii militare ale statului roman la Dunarea de Jos s-au realizat in a doua jumatate a secolului I-II .Hr. si demonstrau intentia de
a ii cuceri pe geto-daci.Contactele cu civilizatia roman s-au accentuat in conditiile in care Roma isi fixeaza hotarul pe malul drept al Dunarii.La
sfarsitul sec. I-II d.Hr.,regele dac Decebal(87-106 d.Hr)a refacut unitatea statului dac(statul,ca forma de organizare politica,se mentine in Dacia pana
in 106).In jurul nucleului din zona Muntilor Sureanu,cu capitala la Sarmizegetusa Basileion,Decebal reuneste celelalte formatiuni politice din teritoriile
neocupate inca de romani.Dacia,desi cu un teritoriu restrans devine un stat mai puternic d.p.d.v economic,militar si administrativ.Domnia lui Decebal
reprezinta perioada de apogeu(civ. geto-daca atinge apogeul in sec. I d.Hr -II d.Hr.) a procesului istoric pe care Nicolae Iorga il considera prima
sinteza autohtona - Regatul Dacilor.
Actiunile militare si politice dovedesc faptul ca geto-dacii din acea vreme erau o forta care putea da o anumita turnura situatiei din aceasta
partea a Europei.Atacurile neincetate ale geto-dacilor peste Dunare,in vremea imparatilor Vespasian(69-79 d.Hr.) si Domitian (81-96 d.Hr.) incercau
sa elibereze statul geto-dac din incorsetarea pe care Roma o exercita dupa terminarea cuceririi Panoniei in vest si a Dobrogei,in est.In aceste
conditii,asa cum afirma istoricul roman Dio Cassius,Duras,regele Daciei,i-a cedat domnia lui Decebal(86 d.Hr).In confruntarile cu armatele trimise de
Domitian in anii 87 si 88 d.Hr.,dupa unele victorii,Decebal a fost nevoit sa incheie pace in anul 89.Conform prevederilor tratatului incheiat in 89,Dacia
devenea regat clientelar Romei.Situatia s-a schimbat dupa ce la Roma,imparat a devenit Traian(98-117),statul dac fiind considerat ca o amenintare la
adresa securitatii imperiului roman.Razboaiele daco-romane desfasurate in anii 101-102 si 105-106 d.Hr si incheiate cu victoria romanilor,au dus la
transformarea unei parti a Daciei(106 d.Hr).Dacia ocupa un loc special intre provinciile europene ale Imp. Roman,ea fiind ultima cucerita,dar prima
abandonata.

PREMISELE SI DESFASURAREA PROCESULUI DE ROMANIZARE A GETO-DACILOR.

Romanizarea este procesul istoric indelungat prin care civilizatia roman patrunde in toate compartimentele vietii unui popor cucerit de romani,proces
ce se considera incheiat in momentul in care populatia cucerita si-a insusit limba latina.(momentul principal al romanizarii=adoptarea limbii latine.
Ideea romanitatii romanilor este una din ideile fundamentale care privesc istoria romnilor.Aceasta implica mai multe elemente:
1) Ideea descendentei romane a romnilor;
2) Ideea continuitatii daco-romanilor si romnilor in teritoriul fostei Dacii;
3) Ideea unitatii de neam si limba a romnilor din teritoriile locuite de ei;
4) Ideea latinitatii romnilor etc.

Izvoarele narative(izvoarele care,printre altele,se refera la denumirile regionale ale geto-dacilor) si arheologice demonstreaza ca intregul spatiu
carpato-danubiano-pontic este locuit inainte si dupa cucerirea roman de o numeroasa populatie autohtona,geto-dacii.Prima informatie scrisa despre
getii dunareni ii apartine lui Herodot,in secolul V i.hr.Exista numeroase dovezi ale continuitatii dacice in timpul stapanirii romane oferite de izvoarele
arheologice,epigrafice,de toponimie si hidronimie(numele majoritatii raurilor fac parte din substratul traco-dacic:Tisa-Tisia,Somes-Samus,Cris-
Crisia,Mures-Maris,Timis-Tibiscum,Olt-Alutus,Dunare-Dunaris; de asemenea,numele dacice ale multor localitati,toponime,sunt preluate de romani:
Apulum,Drobeta,Napoca,Potaissa,Porolissum).
Elementele fundamentale ale etnogenezei romanesti sunt:componenta dacica(substratul),componenta roman(stratul) si mai tarziu
componenta slava(adstratul).Sintezele daco-roman si romanic pot fi urmarite in evolutia lor in cadrul a 3 faze: a)faza preliminara, b)romanizarea
propriu-zisa,care cuprinde si dacii liberi(106-275 pentru Dacia,pana in sec. VII in Dobrogea) , c) generalizarea procesului de romanizare dupa
retragerea aureliana,in conditiile marilor migratii(acum apare adstratul slav).
I . Prima etapa(FAZA PRELIMINARA : sec. I .Hr. mijlocul sec I d.Hr)
Inceputul romanizarii corespunde contactelor dintre geto-daci si romani si consta in familiarizarea acestora cu elementele civilizatiei
romane.Predomina imprumuturile din creatia materiala si spirituala roman,reflectate in arhitectura,armament ,ceramica,obiecte de
podoaba,monede,ritualuri,si mod de viata.Intr-o prima etapa,aspecte materiale romane patrund in Dacia pe o cale neoficiala,in general pasnica.Alte
obiecte de provenienta roman sunt preluate de localnici pe cale violenta.
II . A 2-a etapa (ROMANIZAREA PROPRIU ZISA OFICIALA ,mijlocul sec. I d.Hr(46) 275)
A doua etapa a lungului proces istoric de patrundere a elementelor civilizatiei romane in spatiul daco-moesian incepe la mijlocul secolului I
d.Hr (in 46 d.Hr Dobrogea intra sub stapanire romana,facand parte din Moesia).Alaturi de relatiile pasnice,de colaborarea economica,se extind cele
politice si militare.Acestea din urma sunt uneori de cooperare,alteori de confruntare.Pentru autohtonii din dreapta Dunarii(la mijlocul sec. I
d.Hr.,spatiul istro-pontic este integrat lumii romane),aceasta etapa se suprapune primelor decenii din opera de romanizare oficiala (N.Iorga), in
cadrul careia getii din Dacia scitica invata limba latina si se fac romani , cum scrie Vasile Parvan.Noi elemente din viata materiala si spirituala
roman patrund concomitent in stanga Dunarii.Astfel,in timpul lui Decebal,incepe utilizarea scrierii cu alfabet latin de catre o minoritate foarte firava a
societatii dacice.
In anul 106,aceasta a doua etapa se extinde din dreapta Dunarii in stanga fluviului,prin transformarea unei parti din Dacia in provincie
roman.Procesul de romanizare a dacilor este elementul fundamental pentru formarea limbii si a poporului romn.Acest proces a avut in Dacia un
caracter organizat si dirijat prin interventia statului roman,datorita importantei de care se bucura provincia(potential economic,strategic,militar).Factorii
romanizarii sunt:armata,administratia,colonistii,veteranii,urbanizarea(una dintre trasaturile fundamentale ale vietii romane in spatiul daco-
moesian),economia,dreptul,viata religioasa si culturala.
Colonizarea masiva a Daciei,multimea militarilor,aparitia si dezvoltarea oraselor sunt aspecte hotaratoare pentru romanizare.Afirmarea
oraselor dovedeste cresterea numarului de cetateni romani.Dinspre orase,elementele civilizatorii ale confortului urban migreaza spre lumea
rurala.Numeroasele trupe cantonate in Dacia sunt un factor de romanizare si indeplinesc o actiune similara celei datorate colonistilor.Militarii activi si
veteranii care se stabileau in Dacia erau propagatori ai civilizatiei romane.Prin functiile municipale si administrative pe care le exercitau,prin pozitia si
prestigiul de care se bucurau,veteranii au transmis pana in indepartate asezari rurale,modul de viata roman si au imprastiat samanta roditoare a limbii
latine.
Normele juridice introduse in vremea administratiei romane confera anumite drepturi si responsabilitati comunitatilor urbane si rurale.Normele
romane se vor regasi in modul de a gandi si de a actiona al daco-romanilor si vor sta la baza dreptului romanesc de mai tarziu.
Viata religioasa si culturala a contribuit la romanizare prin folosirea limbii latine si preluarea zeitatilor romane de catre autohtoni.Viata spirituala
in Dacia se caracterizeaza prin varietatea cultelor(in Dacia romana erau adorati zei daci,zei romani si zei orientali).In conditiile prezentei colonistilor
latinofoni si a trupelor romane,predomina zeitatile romane.Sincretismul religios si fenomenul cunoscut sub numele de interpretatio romana(zeii
autohtoni primesc nume romane,latine) prezinta premise reale ale romanizarii dacilor.
Viata economica a Daciei Traiane a cunoscut o deosebita dezvoltare fiind un important factor al continuitatii daco-romane.
Orasul focar al romanizarii care concentreaza toate aspectele esentiale ale civilizatiei romane.Spre deosebire de Moesia,unde traditia
urbana e anterioara cuceririi romane(coloniile grecesti vest-pontice),in Dacia,civilizatia orasului incepe numai datorita romanilor.
In procesul de romanizare a intervenit si ACULTURATIA(adoptarea de catre daci a culturii romane pe fondul renuntarii la propria cultura.)

III . A treia etapa(DEZAVARSIEREA PROCESULUI DE ROMANIZARE:275 SEC.VII/VIII)

A treia etapa constituie generalizarea procesului de romanizare in conditiile marilor migratii si in special romanizarea dacilor liberi patrunsi pe teritoriul
fostei provincii Dacia.
Gotii(vizigotii si ostrogotii) prezenti in sec. III-IV in Moldova si Muntenia,si in sec. IV in Transilvania.
Hunii stabiliti in Panonia in sec. IV de unde au controlat Dacia.Dupa moartea lui Atilla,statul lor se destrama.
Gepizii (germanici) se stabilesc in sec. V peste huni,in Panonia,apoi in Transilvania si Oltenia.
Avarii in 567 ii infrang pe gepizi si vor fi asimilati apoi de daco-romani.
Salvii in sec. VI trec prin Moldova si Muntenia,in sec. VII trec prin Transilvania,apoi banat si Oltenia,apoi in sudul Dunarii si asimileaza
romanitatea sud Dunareana.Cei ramasi la nord de Dunare vor fi asimilati de romanitatea nord-dunareana.Acest lucru va da o nota de
particularitate romnilor in cadrul popoarelor neolatine.
Bulgarii in sec. VII creeaza un stat in sudul Dunarii.
Migratorii au creat nesiguranta,jafuri,involutia societatii,dar au contribuit la etnogeneza romaneasca.

CONTINUITATEA DACO ROMAN DUPA RETRAGEREA AURELIAN.

Retragerea armatei si a administratiei romane din Dacia in vremea imparatului Aurelian(271-275) a constituit un eveniment cu implicatii
deosebite,provocand unele modificari de ordin economic,demografic si social-politic.S-a desfasurat cea de-a treia faza a procesului de romanizare,in
conditiile marilor migratii.Teritoriul fostei provincii a continuat sa fie locuit si dupa 275 de o numeroasa populatie puternic romanizata,daco romanii
si colonistii adusi in timpul administratiei romane.Intensitatea si puternicul impact al romanizarii asupra autohtonilor au asigurat caracterul ireversibil al
acestui proces.
Continuitatea populatiei este atestata si de permanentele legaturi cu romanitatea sud-dunareana.Relatiile autohtonilor de la nordul Dunarii de
Jos cu lumea roman si lumea romano-bizantina au fost atat de intense,incat nu au putut fi intrerupte nici de marile migratii.Aceste legaturi au fost
stimulate de mentinerea stapanirii romane in Dobrogea pana la inceputul sec. VII si de reinstaurarea partiala si vremelnica a administratiei Imperiului
la nord de Dunare in timpul imparatilor C-tin cel Mare(306-337) si Iustinian(527-565).

CRESTINISMUL FACTOR AL ROMANIZARII.CRESTINISMUL LA DACO-ROMANI.

Inca din primele ei etape,sinteza romaneasca cuprinde un aspect spiritual semnificativ:trecerea de la credinta in vechile divinitati la o noua
religie:CRESTINISMUL(patruns masiv la N de Dunare in sec. IV).
Din pacate,pentru inceputul acestei treceri,izvoarele arheologice,epigrafice si literare sunt putin concludente.Astfel,atat in Dacia,cat si in Moesia,ca de
altfel in majoritatea provinciilor romane,obiectele paleo-crestine din sec. 2-3 d.Hr sunt rare.Inca numeroase sunt monumentele pagane.Explicatia este
simpla:pentru a evita persecutiile puse la cale de autoritatile impreiale,crestinii din perioada respectiva isi manifesta credinta cu precautie,apeland la
simboluri din mitologia greco-roman.Asemenea simboluri datate in sec. III al erei crestine apar pe un coronament de altar funerar de la Potaissa si
pe alte monumente asemanatoare semnalate la Appulum,Micia,precum si pe stela funerara de la Ceiu(jud. Cluj,sec.III).
In anul 313,imparatii C-tin cel Mare si Licinius acorda libertate de cult crestinismului(Edictul de la Milano/Mediolanum),dar accepta mai departe
practicile pagane.Odata cu acceptarea crestinismului ca si religie licita(legala,tolerata),vestigiile crestine au devenit tot mai numeroase.Interzicerea
cultelor pagane(391),in vremea imparatului Theodosiu/Teodosie cel Mare(379-395) este urmata de organizarea Bisericii Crestine,la Dunarea de
Jos(Teodosie cel Mare declara crestinismul religie de stat).Chiar daca arianismul(erezie crestina care nega dumnezeirea lui Hristos,considerandu-l o
fiinta umana;isi are numele de la preotul Arie; este condamnat de sinodul de la Niceea din 325) a avut un succes deosebit in randul pop. germanice,la
daco-romani s-a dezvoltat un crestinism de factura populara si de orientare niceeana(ortodoxa)Acesta a fost probabil influentat de misionari proveniti
din Dobrogea,cunoscut bastion al confesiunii niceene,inca din timpul imparatului Valens.Ortodoxia e situata in aria spiritualitatii bizantine.
Raspandirea crestinismului in limba latina in Dobrogea si la N Dunarii constituie o dovada a contactelor permanente ale populatiei din aceste
regiuni cu romanitatea orientala,increstinarea daco-romanilor facandu-se prin misionari veniti de la S de Dunare.Aceasta realitate este atestata de
descoperirea unor obiecte paleo-crestine in mai multe zone ale tarii noastre(Donariul de la Biertan sec. IV-V d.Hr.,un fragment dintr-un candelabru
cu inscriptia Ego Zenovius votum posui)
Increstinarea masiva a daco-romanilor s-a facut in secolele IV-V d.Hr.Rolul crestinismului ca factor de romanizare este demonstrat de
terminologia bisericeasca de limb romn.Cel mai semnificativ in aceasta privinta este termenul BISERICA.Numai in limba romna si in
retoroman acest cuvant s-a pastrat din latinescul Basilica.In celelalte limbi romanice el deriva din termenul grecesc Ecclesia.Propagarea
crestinismului la populatia romanica este sustinuta de episcopiile care existau la sud de Dunare si de locasurile de cult descoperite la nord de fluviu
(basilica de la Slaveni-sec.IV , basilica de la Sucidava(sit. la gura Oltului)-sec.V si,probabil,basilica de la Drobeta-sec.V-VI).Raspandirea noii religii in
spatiul daco-moesian,indeosebi dupa secolul al III-lea si care a continuat pana tarziu,in sec. VI-VIII,a contribuit intr-o mare masura la difuzarea culturii
romane.

AUTOHTONI SI MIGRATORI

Dupa retragerea aureliana,in afara hotarelor imperiului ramane un prim grup de populatie romanica,locuitorii fostei provncii Dacia.Acestia sunt
fauritorii unei entitati lingvistice si culturale romanitatea nord-dunareana.In stanga fluviului,asadar,viata roman continua dupa incetarea autoritatii
imperiale.Ruptura de intreg este numai de natura politico-administrativa,fiscala si,partial,militara.Legaturile,indeosebi comerciale,dar si cele
spirituale cu locuitorii romanizati din dreapta Dunarii sunt dovedite arheologic,epigrafic,numismatic,istoric si literar.Desavarsirea romanizarii are loc in
conditiile incetarii autoritatii imperiale,fapt petrecut si in cazul Daciei romane in intervalul cuprins intre sec. III/IV VIII,atunci cand au loc marile
migratii.Trecerea sau asezarea temporara a unor migratori in Dacia nu a insemnat distrugerea romanitatii.Noii veniti ramaneau separati de bastinasi
prin limba,norme juridice,uneori si prin religie.Pe de alta parte,insa,raidurile de prada ale acestora,care vizau in special orasele,vor determina,inca din
sec. IV d.Hr. retragerea populatiei urbane in zone mai ferite si stingerea vietii urbane la nord de Dunare(fenomenul demografic de reconversie
rurala).Practic,pana in sec. XI,la N de Dunare nu vor mai exista orase,asa explicandu-se de ce,in limba romn,terminologia referitoare la viata
urbana nu este de origine latina,ci,in special,de origine slava.Dupa retragerea aureliana din 271/275,pe teritoriul fostei provincii vin si se asaza
grupuri de daci liberi(sf. Sec. III inceputul sec. IV).Procesul de romanizare s-a exercitat si asupra acestora,ramasi in afara stapanirii romane,dar
care,acum,pot patrunde in fosta provincie Dacia,unde vin in contact cu daco-romanii.Astfel,se produce treptat,inainte de venirea slavilor,o anumita
uniformizare a culturii materiale de factura romanic,deosebita de cea a migratorilor (sec. IV-V)
E important de stiut ca au existat 2 sinteze in procesul de formare a poporului nostru:
1 - intre daci si romani(baza formarii pop. romn);
2 - intre daco romani si noii veniti.
Astfel,in sec. VI are loc migratia slavilor care trec prin Moldova,ajungand in Campia Romana(Vlaca - tara romnilor),patrund in sud estul
Transilvaniei,iar in veacul urmator ,in restul spatiului intracarpatic,apoi in Banat si Oltenia.Pretutindeni intalnesc o cultura materiala de factura
romanica realtiv uniformizata.Pe acest temei sunt asimilati de catre romanici,mult mai numerosi.In schimb,slavii imbogatesc vocabularul bastinasilor
cu termeni referitori la institutii,viata religioasa,hidronimie,toponimie,forme de habitat,viata economica.Cuvinte de origine slava: Bistrita, Dambovita,
Prahova, Ialomita, cneaz, jude, plug, gasca, secera, staret, targ, vama.
In anul 602,limesul Dunarean(granita) al Imperiului este definitiv strapuns si slavii trec masiv la S de Dunare,ceea ce provoaca ruperea
romanitatii balcano-carpatice.Populatia sedentara moeso-romanica din dreapta Dunarii a fost asimilata de slavi.Romnii din Pen.Balcanica au fost
dislocati si s-au regrupat in zone montane,sub numele de vlahi sau aromni,vorbind o limba romna arhaica.Asadar,prin patrunderea slavilor in
balcani,romanitatea nord dunareana devine o insula in marele ocean slav.Prezenta slavilor n-a putut schimba insa caracterul romanic al populatiei
autohtone din spatiul carpato-danubiano-pontic.
In perioada migratiilor,pe zone intinse ale fostului Imperiu Roman se formeaza popoare care mostenesc numai civilizatia romana,fara a vorbi
limba latina.Pe alte teritorii,cu toate suprapunerile de populatii,latinitatea rezista,dovada graitoare fiind formarea popoarelor si limbilor neolatine
europene: franceza,spaniola,italiana,portugheza,romna etc.Marile migratii au avut consecinte insemnate provocand prabusirea Romei,separarea
romanitatii occidentale de cea orientala si constituirea adstratului lingvistic in etnogeneza popoarelor neolatine(germanic in cazul celor occidentale
si slav in cazul limbii romne).Dumitru Protase afirma ca etnogeneza noastra prezinta un paralelism aproape perfect cu celelalte popoare romanice
din Occident.Aceasta a avut drept componente etnice fundamentale pe daci(ca trunchi viguros),si pe romani(ca altoi binefacator) si ca element
adaugat tardiv pe slavi.Pe de alta parte,in cazul civilizatiilor occidentale,unde, alaturi de componenta autohtona si romana,sta elementul germanic
corespunzator,intr-o anumita masura,elementului slav de la noi.

FORMAREA POPORULUI SI A LIMBII ROMNE

Poporul romn si limba romn s-au format la N si la S de Dunare.

ROMANITATEA este elementul esential al identitatii lingvistice si culturale a poporului romn,asemenea altor popoare ale
Europei,italienii,francezii,spaniolii,portughezii romnii vorbesc o limba romanica formata pe baza latinei vorbite in Imp. Roman.Pe plan
lingvistic,romna se individualizeaza intre celelalte limbi neo-latine,in primul rand ,prin adstrat.
Procesul de romanizare lingvistica si culturala din sec. II-III d.Hr. cand o mare parte a teritoriului Romaniei de azi era cuprins in provinciile
romane Moesia si Dacia,a avut o mare intensitate,astfel ca limba latina a patruns foarte repede nu numai in zonele urbane,ci si la sate,in viata
comunitatilor de agricultori si de pastori care ocupau cea mai mare parte a teritoriului.
Constituirea la nordul Dunarii,cu precadere incepand cu sec. VIII si in cursul sec. IX, a unei civilizatii specifice,ilustreaza incheierea indelungatului si
complexului proces istoric,etno-lingvistic si cultural de formare a poporului romn.El oglindeste in planul culturii materiale si al vietii
spirituale,cristalizarea unei civilizatii originale,proprii populatiei romanesti,ale carei puternice radacini daco-romane ii evidentiaza pe deplin vechimea
si caracterul specific.
Transformarea limbii latine,vorbite in provinciile orientale ale Imperiului,in limba romn,a fost,de asemenea,un proces complex si
indelungat,desfasurat concomitent si in directa legatura cu cel etnic.Un mic numar de cuvinte(c. 160) din limba traco-daca s-au transmis,formand
substratul limbii romne.Este interesant insa de observat ca multe dintre aceste cuvinte desemneaza elemente fundamentale ale civilizatiei de
exemplu :vatra,copil,mos,a mosteni dar se declina sau se conjuca asemenea cuvintelor de origine latina :branza ca osanza,a mosteni ca a fi,mosie
ca si campie.
Gramatica latina reprezinta structura fundamentala a limbii romne,declinam si conjugam ca in latina,alcatuim propozitii si fraze ca in
latina.Aproximativ 80% din fondul principal de cuvinte al limbii romne,inclusiv vocabularul crestin de baza,provin din latina vorbita.
Cand,in sec. III d.Hr.,imparatul Aurelian a fost nevoit sa renunte la administratia provinciei Dacia,idiomul latin era predominant.Acesta a
continuat sa evolueze in contact cu provinciile latinofone de la S de Dunare.Foarte important de stiut este faptul ca ,in limba romn,notiunile
fundamentale de credinta si de viata religioasa provin din latina primelor secole crestine.Dupa instalarea slavilor in nordul Pen.Balcanice,complicatele
relatii dintre Imp.Bizantin unde limba greaca devine,din sec. VII d.Hr. limba oficiala si formatiunile politico-militare din Pen. Balcanica au avut drept
consecinta,intre altele,fragmentarea comunitatilor locale vorbitoare de latina si despartirea lor de romanitatea nord dunareana,astfel incat,fiacare a
dezvoltat in mod diferentiat fondul originar latin.
Si in prezent exista diferite dialecte ale limbii romne:dialectul daco-romn vorbit pe intreg teritoriul Romaniei,in Rep.Moldova,precum si in
comunitatile romanesti din tarile vecine(Ucraina,Servia,Bulgaria,Ungaria) si dialectele sud dunarene:dialectul aromn,istro-romn si megleno-
romn.Diferentele locale de mai mica importanta caracterizeaza diferite graiuri:oltenesc,maramuresan,moldovenesc etc.Pe baza graiului din
Muntenia,dar cu aport important al operelor literare create in Moldova,se constituie,in prima jumatate a sec. XIX limba romn literara,pe care o
vorbim si o scriem azi.
Ca si in cazul celorlalte limbi romanice,in perioada de formare a limbii romne,fondului latin si s-au adaugat cuvinte imprumutate din limbile
pop. migratoare.Avem motive sa consideram ca ,asa cum se intampla si in cazul celorlalte limbi romanice,acest proces de evolutie este incheiat in
linii generale in sec. VIII.Cele mai multe influente in lexicul limbii romne provin din limba slava(limba slava fiind considerata o influenta,la fel ca lb.
maghiara,greaca=> deci,latina nu e influenta,ea este stratul lb. romane),mai ales cu cea sud-slava,care a devenit,in sec. IX-X limba
liturgica(bisericeasca) si mai tarziu si limba de cancelarie.Slavona a jucat pentru regiunile balcano-dunarene un rol apropiat cu cel pe care latina l-a
jucat in Occidentul mediaval.
In limba romn nu s-au pastrat decat putine cuvinte din slava veche(sec. VI-VII) cea mai mare parte a elementelor slave patrunzand
tarziu,in sec. IX-X,acum formandu-se adstratul slav.
Intrucat cuvintele si influentele slave tarzii din limba romn sunt de origine meridionala si formate de abia la sfarsitul primului mileniu,reiese
clar ca limba romn era formata in momentul in care adaosurile lingvistice slave de sud au putut fi receptate.Prin urmare,nu se poate vorbi despre o
a treia componenta etnica si lingvistica slava in etnogeneza romaneasca.Totusi,individualitatea limbii romne in cadrul limbilor neolatine e datorata
tocmai adstratului slav.
Teritroiul de formare a limbii romne este spatiul Daciei,rasaritul Moesiei superioare,Moesia inferioara,precum si Tracia de Nord-
Vest.Deoarece exista asemanari in privinta cuvintelor de origine slava prezente in unele dialecte,se presupune ca despartirea acestora din trunchiul
limbii romne comune nu s-a produs mai devreme de secolul X.Separatia limbii romne s-a facut in doua grupuri : nord si sud-dunarean,respectiv
daco-romn si aromn(sec.X s-a produs separarea ).Dialectul megleno-romn este o varianta a celui aromn,iar cel istro-romn a celui daco-
romn.
Componentele de baza ale limbii romne sunt:
 Substratul lingvistic traco-dacic(mai poate fi intalnit si dacic sau daco-moesic),cca 160-170 de cuvinte cu peste 1400 de derivate,ceea ce
reprezinta 10% din lexicul romanesc.
Stratul lingvistic latin,70% din lexicul limbii romne.
Adstratul slav meridional,20% din vocabularul limbii romne.
Intre sec. IV-VIII,limba latina vulgara,vorbita de daco-romani,s-a transformat in limba protoromana,asa cum dovedeste prima mentiune
privitoare la limba romana,gasita in Chronografia lui Theofanes Confesor.Autorul povesteste un episod al conflictelor militare dintre avari si
bizantini.In timpul unui mars de noapte al ostilor bizantine,un sac de provizii de pe spinarea unui catar statea sa cada.Un tovaras de drum i-a strigat
stapanului catarului torna,torna,fratre.
Limba latina vorbita evolueaza spre o limba romanica unitara de factura orientala denumita de lingvisti limba romna comuna(strromna sau
protoromna) Deci,in sec. VII-VIII procesul de formare a limbii romne era,in linii generale incheiat.
Caracterul latin al limbii vorbite pe ambele maluri ale Dunarii si in teritoriul arcului carpatic a fost de timpuriu recunoscut de popoarele
vecine.Uitandu-ne in urma,la originea denumirii de vlah se afla numele unui trib celt (volcae),amintit de Cezar in De bello Gallico.De aici,termenul a
trecut la germani,care il foloseau pentru a-i desemna pe vecinii din sud si apus.Apoi,germanii l-au folosit doar cu referire la locuitorii din Peninsula
Italica.Venind in contact cu lumea germana,slavii au preluat acest termen incepand cu sec. IX.In biografia apostolului slavilor,Metodie,este folosit
termenul de wlach pentru a-i denumi pe italieni.Deci,vlah are sensul de neslav de limba romanica.De la acest nume deriva etnonimele
vlah,olah,blach,valachus(de catre latino-catolicii apuseni),volohi(numiti de catre slavii rasariteni) etc.La randul lor, vlahii isi spuneau probabil
romni,adica romani,nume pe care l-au transmis din generatie in generatie,fie pentru a se desemna ca locuitori ai tinuturilor carpato-
dunarene,vorbitori ai aceleiasi limbi,fie pentru a se referi la anumite categorii sociale (de ex. Rumni = tarani dependenti).Aparitia numelui de
vlah,dat de catre straini romnilor in evul mediu,marcheaza sfarsitul etnogenezei noastre.
Memoria populara a pastrat de-a lungul secolelor constiinta ascendentei romane a romnilor - dovada,de pilda,datinile,traditiile care il
amintesc pe badica Traian - imparatul Traian in legatura cu momentele importante ale sarbatorilor solstitiului de iarna:Anul Nou.

ROMANITATEA ROMNILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR.

Romnii in sursele medievale tarzii.

Pe masura ce valul milenar datort dominatiei migratorilor rasariteni asupra spatiului carpatic se destrama,incep sa apara primele marturii
despre romni.Documentele istorice scrise in primul mileniu al erei crestine sunt relativ putine,dar sunt suplinite de numeroase descoperiri
arheologice.Dintre acesetea se remarca cele datand din perioada sec. VII IX,diverse vase,unelte,podoabe,arme si alte obiecte apartinand
comunitatilor autohtone fiind descoperite in asezari precum Barteiu(Sibiu),Poian(Covasna),Alba Iulia.In sec. VIII actele de la manastirea Costa
Monitu care ii atesta pe vlahii rinchini.Acestea dovedesc continuitatea de locuire a romnilor pe teritoriul pe care ei s-au format.
Incepand cu sec. VII,autohtonii incep sa fie mentionati in izvoarele documentare ale vremii ca un popor romanic distinct constituit.Romanitatea
romnilor este mentionata pentru prima data de catre cronicarii bizantini,slavi,maghiari.Astfel,in lumea bizantina identitatea etnica a romnilor este
binecunoscuta,prima mentiune gasindu-se intr-un tratat militar din sec. VII, STRATEGIKON,scris de imparatul bizandin Mauricius.Datorita
limbii,acestia erau numiti romani,termen intalnit mai tarziu la imparatul C-tin VII Porfirogenetul(912-959),care,in lucrarea sa, Despre Administratia
Imperiului,preciza ca : acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit de la Roma si poarta acest nume pana azi.Acest aspect a fost confirmat
in cronica sa si de Ioan Kynnamos(XII) care a strabatut teritoriile nord-dunarene: Se zice ca sunt veniti demult din Italia.Informatii in acelasi sens se
gasesc si in corespondenta imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul(X-XI). Alti autori bizantini,armeni,arabi,germani au scris despre
prezenta romnilor pe acest teritoriu.Ulterior,dovezile scrise despre romni au deevnit din ce in ce mai numeroase,ei fiind numiti in documentele
vremii vlahi,blachi,valahi(scrie cronicarul Kekaumenos in sec. XI, dar si cronica lui Ioan Kynnamos).
La fel ca si la bizantini,ungurii au intretinut un contact permanent cu romnii,romanitatea acestora fiindu-le cunoscuta.Notarul
anonim(Annonymus) al regelui Bela al III-lea afirma in cronica sa, Gesta Hungarorum(cea mai bogata si completa relatare medievala despre starile
gasite de unguri la patrunderea lor in teritoriile locuite de romni) ca,la sosirea lor,ungurii au gasit in Pannonia slavi,bulgari si blachi,adica pastorii
romanilor.Un secol mai tarziu,Simon de Keza nota in Gesta Hunnorum et Hungarorum(sec.XIII),ca romnii erau in Pannonia la venirea hunilor,iar la
vremea lui Attila,romanii,locuitori ai oraselor(civitates) s-au inapoiat in Italia,doar vlahii,care au fost pastorii si agricultorii acestora,au ramas de buna
voie in Pannonia.Serban Papacostea,in Romnii in secolul al XII-lea(1993) sugereaza ca textul lui Keza nu doar recunoaste legatura dintre romani si
vlahi,dar si evidentiaza continuitatea romanitatii in acest spatiu.Mai mult,textul reflecta si faptul ca Dacia a fost parasita doar de patura ei
suprapusa,citadina -romanii- ,care s-au retras in Italia, masa populatiei romanice -elementele agricole-pastorale pe care le cuprinde in denumirea de
blacki a ramas locului.

PREOCUPARI ALE CRONICARILOR DIN SEC. XV-XVIII PRIVIND ORIGINEA ROMANILOR.

Odata ce spatiul romanesc a intrat in sfera de interes a Romei si a misionarilor ei,papalitatea a luat la cunostinta despre existenta romnilor si
apartenenta acestora la ritul grecilor(ortodox),nelegitim in viziunea curiei papale.Mai tarziu,odata cu desfasurarea luptei antiotomane a Tarilor
Romne din sec. XV,interesul european fata de romni a sporit,manifestandu-se in preocuparile umanistilor fata de originea si istoria
acestora.Preocuparile acestora s-au datorat atat interesului occidentalilor de a stavili ofensiva otomana cat si inclinatiei catre antichitatea
clasica,pentru materialele sau limbile antice.
Poggio Bracciolini a fost printre primii umanisti italieni care au afirmat originea roman a pop. Romn.Pe langa numeroase elemente coumne limbii
latine si romne,el a constatat existenta la romnii nord-dunareni a unei traditii referitoare la descendenta lor dintr-o colonie fondata de Traian.
Conteporanul sau,Flavio Biondo,afirma despre romnii cu care se intalnise la Roma ca, invocau cu mandrie originea lor roman , iar cu Enea Silvio
Piccolomini,devenit papa Pius al II-lea,ideea originii romane a acestora a intrat in circuitul stiintific european(culegand informatii de la misionarii
dominicani si franciscani).In preajma caderii Constantinopolului,Laonic Chalcocondil,grec stabilit in Italia,cunostea originea comuna a
romnilor,numindu-i daci pe cei din nordul Dunarii si vlahi pe cei din sudul fluviului.Ideile umanistilor italieni s-au raspandit si la curtile europene.
Antonio Bonfini,traind la curtea regelui Ungariei,preciza ca din legiunile si din coloniile duse in Dacia de Traian si ceilalti imparati s-au tras
romnii , exprimandu-si totodata admiratia pentru modul cum a supravietuit vehcea limba a Romei printre romni.
Filippo Buonaccorsi,consilier la curtea iagellona,a calatorit in Moldova,unde,cunoscandu-i pe localnici,afla despre , descendenta romnilor din
colonisti romani.In secolul al XVI-lea,Jan Laski,episcop de Gnezno,vorbind in Consiliul din Lateran din 1514 despre Moldova,a semnalat originea
roman a populatiei, caci ei spun ca sunt ostenii de odinioara ai romanilor.
Tot acum,Nicolaus Olahus,umanist transilvanean de faima europeana,el insusi de origine romn,in lucrarea Hungaria din 1536,este primul romn
care sustine unitatea de neam,limba,obiceiuri si religie a romnilor,iar Johannes Honterus originar din Brasov,inscrie pe harta sa din 1542,Dacia
pentru intreg teritoriul locuit de romni.
Sec. XVII marcheaza apogeul culturii edievale romnesti scrise,atunci cand au aparut primele cronici de limba romn.
Grigore Ureche,in Letopisetul Tarii Moldovei, vorbeste despre originea noastra latina: de la Rm ne tragem si cu a lor cuvinte ni-i amestecat
graiul.
Miron Costin(format in scolile din Polonia),afirma in De neamul moldovenilor ca numele cel mai adevarat,autentic,de la primul descalecat
prin Traian este rumn sau romanus,nume dat si celor din Moldova,si celor din Tara Romaneasca si celor din Transilvania ,dar strainii ii
numesc in chip felurit;rumn vine de la roman.De asemenea,sustine ca,dupa cucerirea Daciei de catre romani,acestia au populat-o cu
colonisti originari din Italia.Provincia nu a fost parasita de catre toti locuitorii odata cu abandonarea ei.Romanii ramasi au dat nastere
poporului romn,a carui origine latina este devedita de limba,de numele pe care si-l dau ei si strainii etc.
Stolnicul Constantin Cantacuzino(format la scolile din Italia),figura dominanta a istoriografiei muntene,in Istoria Tarii Romanesti ,a subliniat
continuitatea de viata a dacilor sub stapanirea roman,unitatea si continuitatea romnilor.
Dimitrie Cantemir,marele savant romn,este unul dintre cei care sustin si argumenteaza fara dubii romanitatea romanilor.Pana la
Cantemir,lumea savanta romneasca apela la productiile stiintifice externe pentru a dovedi romanitatea romnilor.Dupa ce apar operele lui
Cantemir,savantii europeni apeleaza la argumentatiile si dovezile emise de acesta pentru a afla dovezile romanitatii.Lucrarea destinata exclusiv
problemei romanitatii romanilor este Hronicul romano-moldo-vlahilor,care avea 343 foi in manuscris.Fata de cronicarii anteriori,Dimitrie Cantemir
inaugureaza prestigiosul efort al istoriografiei romne de a determina si fixa locul romnilor in istoria universala.Elementele de baza ale conceptiei lui
Cantemir despre originea romnilor sunt:
Descendenta pur roman din Traian(saditorul si rasaditorul nostru)
Extirparea totala a dacilor din provincia cucerita si colonizarea completa cu romani
Dainuirea elementului roman in Dacia si dupa retragerea aureliana si unitatea romano-moldo-vlahilor in spatiul carpato-dunarean.
Revenind la Traian,Cantemir sustinea extirparea totala a dacilor din provincia cucerita si colonizarea completa cu romani.Cantemir sustinea
insa cu tarie dainuirea elementului roman in Dacia si dupa retragerea aureliana.Hronicul lui Cantemir ramane si azi cea mai intinsa lucrare istorica de
analiza a originii romnilor,ea fiind depasita in detaliu,dar inca nu si in ansamblul ei.Totodata,originea pur roman a romnilor a fost sustinuta pentru
prima data de Cantemir.
Efervescenta cu care au aparut scrierile cronicarilor romni a fost dublata de cronicarii sasi din Transilvania,care,in a doua jumatate a sec.
XVII,au adoptat teoria umanista germana cu scopul de a demonstra originea lor daca.Corolarul necesar al acestei ipoteze a fost afirmarea de catre ei
a originii pur romane a romnilor.Confuzia cronicarilor sasi a venit de la identificarea dacilor cu gotii.Aceasta teorie a fost desfiintata cu argumente de
comitele sasilor Valentin Frank von Frankenstein,in sec. XVII,dupa care a disparut cu totul in sec. XVIII.Cu toate acestea,istoricii sasi au continuat sa
afirme in lucrarile lor originea latina a romanilor.Istoricul sas care a contribuit poate cel mai mult la raspandirea in afara mediului romanesc a teoriei
originii romane a romnilor a fost brasoveanul Martin Schmeitzel.El a predat ani de-a randul la Universitatea din Halle un curs despre istoria
Transilvaniei si a difuzat opiniile despre romanitatea romnilor prin lucrarile tiparite in strainatate.Tot in sec. XVIII,intr-o scriere iezuita despre secui se
afirma in doua randuri ca toti romnii din cele trei tari romanesti nu sunt altceva decat urmasii romanilor.
In concluzie,se poate spune ca originea roman le era cunoscuta romnilor de multa vreme.Mai tarziu,cronicari
moldoveni,munteni,cunoscatori ai scrierii umaniste,vor transfera chestiunea romanitatii din sfera de traditie in cea a istoriografiei,pentru ca Scoala
Ardeleana sa faca din aceasta o arma in lupta pentru emanciparea nationala si sociala a romnilor transilvaneni.Acestia,pe langa revendicarile lor,au
combatut teoriile lui Sulzer si Eder,sustinand originea pur romana a poporului nostru.

POLITIZAREA ROMANITATII ROMANILOR.

In cadrul istoriei vechi,problema etnogenezei romanesti ocupa un loc aparte prin complexitatea si importanta sa,nu numai pentru cunoasterea
destinului istoric al stravechii Dacii,ci si pentru cel al romanitatii orientale in general.Cucerirea dacilor de catre romani in urma razboiului din 105-
106,ilustrata de scenele de pe Columna lui Traian si intrarea unei parti a Daciei in componenta statului roman,au produs radicale schimbari de ordin
demografic,politic si cultural.Ele au avut drept consecinta sinteza daco-romana si crearea poporului romn.Etnogeneza romanilor a devenit o
problema politica din sec. XVIII,odata cu afirmarea miscarii de emancipare nationala a romanilor din Transilvania.
Totusi,in sec. XVI se manifesta ousoara tendinta de politizare a ideii romanitatii romanilor.In acest secol,romanitatea noastra devine parte
componenta a ideologiei politice fie a papalitatii,fie a unor monarhi,pentru a-si sustine pretentiile politico-spirituale.Cei care se considerau mostenitorii
politici ai Romei(papa sau Imparatul romano-german)puneau accent pe apartententa antica a Daciei la Imperiul Roman,pretentiile lor asupra Tarilor
Romane fiind infatisate ca un fel de recucerire.
Atunci cand,spre sf. Sec. XVII si in secolul urmator,primele semne ale unei constiinte nationale moderne apar in intreaga Europa,problema
originii popoarelor se transforma pretutindeni din problema istorica in problema politica(Totusi,secolul considerat semnificativ pentru transformarea
chestiunii originii romanilor din problema istorica in problema politica a fost sec. XVIII).Conflictul acut intre Europa imperiilor si Europa natiunilor se
complica in Transilvania din cauza tensiunii dintre interesele dominatiei austriece si revendicarile nationale maghiare,ambele in contradictie cu
aspiratiile de emancipare ale romnilor.Batalia politica si simbolica pentru intaietate in Transilvania devine acerba,cu atat mai mult cu cat,dupa lupta
de la Mohacs(1687),Principatul Transilvaniei ramasese ultima reduta a Regatului Ungar,ocupand astfel un loc deosebit de important in imaginarul
politic si istoric al natiunii maghiare.Pe de alta parte,in pofida faptului ca romnii reprezentau peste 60% din populatia Transilvaniei,ei continuau sa fie
considerati natiune tolerata . Acest statut inferior al romnilor era justificat de beneficiarul cele 3 natiuni privilegiate: maghiarii,sasii si secuii prin
argumente confesionale(spre deosebire de ceilalti locuitori ai Transilvaniei,romanii erau ortodocsi) si prin argumentul pretinsei intaietati a celor 3
natiuni privilegiate pe pamantul Transilvaniei.Or,unirea unei parti a clerului si a romnilor ortodocsi cu Biserica Catolica(in urma unirii din 1699,a
aparut Biserica Greco-Catolica),realizata de casa de Habsburg in 1699-1701,afecta ordinea traditionala favorabila natiunilor privilegiate,iar
acceptarea originii romane a romnilor ar fi insemnat ca acestia,departe de a fi nou veniti,i-au precedat pe cuceritorii maghiari in tinuturile de dincolo
de munti,conferind populatiei de origine latina o superioritate de civilizatie si traditie greu de impacat cu conditia lor de natiune tolerata.
Pana in sec. XVIII,continuitatea populatiei romanice in tinuturile carpato-dunarene nu a fost pusa la indoiala,fiind considerata un fapt normal si
logic.Insusi imparatul Austriei,Iosif al II-lea(1780-1790),ii socotea pe romani incontestabil,cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai Transilvaniei.De
asemenea,contele Teleki,presedinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei,recunostea in 1791 ca romnii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei ,
iar istoricul Andras Huszti afirma in acelasi an (1791) ca nicio natiune nu are limba atat de apropiata de acea veche roman ca natiunea
valahilor,ceea ce este un semn sigur si care nu poate insela ca ei sunt in Transilvania urmasii vechilor colonii romane.
Dar pentru populatia majoritara a Transilvaniei,sec. XVIII a reprezentat momentul luptei pentru drepturile politice refuzate secole de-a randul
de natiunile privilegiate.De aceea,multi eruditi,mai ales germani,din sec. XVIII s-au convins ei insisi si s-au straduit sa dovedeasca intregii lumi
savante si politice a vremii,ca este cu neputinta ca romanii din Transilvania sa fie urmasii directi ai populatiei romanizate din Dacia. Unirea cu Roma
da,in schimb,un nou imbold aspiratiei romnilor pentru drepturi egale cu celelalte natiuni si confesiuni crestine din tinuturile transcarpatice.Inceputa de
episcopul Inochentie Micu Klein(de numele sau se leaga debutul luptei de emancipare nationala a romanilor ardeleni;s-a inspirat din ideile voievodului
carturar de la inceputurile sec. XVIII,Dimitrie Cantemir) si continuata de grupul de intelectuali din Scoala Ardeleana Gheorghe Sincai,Petru
Maior,Samuil Micu,Ion Budai-Deleanu - ,lupta de emancipare a romnilor are drept principala directie afirmarea legitimitatii revendicarilor populatiei
romnesti din imperiu in calitatea sa de mostenitoare directa a Romei Antice.In 1744 Ioan Inochentie Micu a fost primul care a elaborat un program
complex de emancipare politica si sociala a natiunii romane din Transilvania,aducand ca argumente romanitatea neamului,vechimea si continuitatea
romnilor. Savantii din Scoala Ardeleana au dovedit latinitatea limbii romne si a pop.romn,ceea ce argumenta existenta sa neintrerupta ca
populatie autohtona in Transilvania,ca si in celelalte tinuturi locuite de romni.Iluministii Scolii Ardelene considerau ca romnii aveau o origine
nobila,pur roman,si erau cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei.Pentru a demonstra aceasta origine,ei au scos in evidenta faptul ca dacii ar fi fost
exterminati in urma razboaielor dintre Traian si Decebal.Istoricii Scolii Ardelene s-au folosit de aceste teorii pentru a-si manifesta revendicarile
sintetizate intr-un lung memoriu, Supplex Libellus Valachorum redactat de Iosif Mehesi la Cluj si adresat in 1791 Curtii de la Viena(imparatului
Leopold II). Supplex aducea ca argumente vechimea,continuitatea,originea si numarul romanilor in provincie.In plus,este cel dintai program politic
modern al romanilor ardeleni.Odata cu el,ideea romanitatii romnilor s-a transformat intr-o veritabila arma politica.Aceasta evolutie se va mentine si in
anii urmatori,cand afirmarea romanitatii va deveni o permanenta politica activa.Daco-romnismul s-a manifestat in momentele cruciale ale intregii
natiuni romne:1848,1859,1877 si 1918.
Sec. XVIII ramane secolul in care este declansata efectiv lupta impotriva romanitatii romanilor,desi ea a inceput in sec. XVII,dar nu a fost
vizibila.In a doua jumatate a sec. XVII intervine si rivalitatea austro-otomana,reflectata si in marturiile despre romni nu numai in aspiratiile
expansioniste.In acest context apare si Cronica lui Ioan Lucius in 1666 la Amsterdam.Autorul a urmarit istoria Croatiei si a Dalmatiei,dar a facut
consideratii si asupra vecinilor.Astfel,ultimul capitol a fost destinat discutarii originii romane a poporului romn.Cronicarul si-a exprimat anumite dubii
si rezerve cu privire la romnii nord-dunareni.El nu a negat continuitatea elementului roman in Dacia traiana ,dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o
imigrare provocata de catre bulgari de la sud la nord de Dunare.Teoria lui Lucius a trecut neobservata timp de un secol.Abia in a doua jumatate a
sec. XVIII s-a descoperit valoarea ei documentara pentru sustinerea unor teorii care reprezentau arme ideologice in combaterea revendicarilor
politice ale romnilor.Istoricul I.C. Engel a turnat teoria lui Lucius in tipare noi,falsificand-o insa,in buna parte,prin eliminarea afirmarii staruintei
elementului roman in Dacia postaureliana,printr-o deplasare cronologica a amintitei implantari romane din initiativa bulgara.El i-a adaugat si nuanta
peiorativa din Teoria exilatilor si raufacatorilor lansata de istoriografia umanista poloneza.
Tot in aceasta perioada,reprezentatntii Scolii Ardelene sustin ideea originii latine a romnilor,aparand insa si asa numitele exagerari
latiniste,care neaga complet rolul componentei dacice in formarea pop. Romn,afirmand originea pur roman a romnilor.(purismul)
In aceasta atmosfera a fost lansata teoria imigrationista de catre Franz Jozsef Sulzer.Teoria sa a politizat problema continuitatii istorice din
Transilvania.Ea servea interesele Imperiului Habsburgic in provincie,bazate pe colaborarea cu minoritatile privilegiate locale.Potrivit teoriei, romnii
nu se trag din colonistii romani din Dacia,aceasta fiind parasita de toata populatia odata cu retragerea roman.(prima teorie care sfideaza parerea
unanima din cultura si stiinta istorica europeana din sec. XVIII)
Prin urmare,romnii s-au nascut ca popor la S de Dunare,intr-un spatiu neprecizat,undeva intre bulgari si albanezi,de la care au preluat
influente in limba,precum si credinta ortodoxa.De aici,au emigrat catre mijlocul sec. XIII in nordul Dunarii si Transilvania,unde ii vor gasi stabiliti pe
unguri si sasi.Prin teoria sa,Sulzer sfida parerea unanima din cultura si stiinta istorica europeana,care-i considera pe romni cei mai vechi locuitori ai
Transilvaniei,urmasi ai romanilor lui Traian.
Scopul lansarii acestei teorii era limpede:anularea argumentelor istorice ale romnilor in lupta politica din Transilvania si justificarea privilegiilor
detinute de maghiari,sasi si secui,precum si a statutului de tolerati atribuit romnilor.In felul acesta,chestiunea continuitatilor istorice va capata un
pronuntat caracter politic.
 Dupa realizarea dualismului austro-ungar(1867),imigrationismul este readus cu si mai multa tarie in dezbaterile istoricilor.Teoria lui Sulzer este
reluata si imbogatita printr-o lucrare ce va deveni fundamentala pentru adversarii continuitatii,iar teoria imigrationista va fi denumita
roesleriana.Formularea categorica a teoriei imigrationiste baza ideologica a dominatiei maghiare asupra Transilvaniei s-a datorat geografului si
istoricului austriac din a doua jumatate a sec. XIX,Robert Roesler.Folosind izvoare istorice latine tarzii si nesigure,el afirma in lucrarea sa,Studii
Romanesti.Cercetari asupra istoriei vechi a romnilor , aparuta la Leipzig si distribuita la Viena in 1871 (in acelasi an cu Sarbatorile de la Putna si cu
afirmatia tanarului Xenopol cum ca marea unire era un fapt inevitabil):
Dacii ar fi fost exterminati in razboaiele cu romanii(este invocata o afirmatie a scriitorului roman Eutropius (Hadrianus ar fi dorit sa renunte
si la Dacia,dar amicii il impiedicara spunandu-i ca ar fi dat prada barbarilor o multime de cetateni romani,caci Traian,dupa cucerire,adusese
aici colonisti din toate partile imperiului pentru a cultiva pamanturile si a locui orasele,depopulate de lungile razboaie ale lui Decebalus.
...caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma lungului razboi al lui Decibalul)
Imparatul Aurelian ar fi retras intreaga populatie romanizata din Provincia Dacia la sud de Dunare,unde s-ar fi format limba romn si
poporul romn;
Daca in Gallia,Spania,Britannia,Pannonia,etc,romanii au reusit sa isi puna amprenta asupra populatiilor mai numeroase existente
modificandu-le felul de a gandi si de a vorbi(realizandu-se astfel romanizarea),in Dacia,insa,a fost creata o adevarata tara de colonizare
dintr-un teritoriu slab locuit si inconjurat de o populatie dusmanoasa,in care romanitatea nu si-a infipt radacini atat de adanci,nesprijinindu-se
pe bazele sigure ale unei nationalitati cucerite si spiritual.De aici si usurinta cu care mai tarziu a putut sa fie indepartata si a disparut,fara a
lasa atat de multe urme ca in Britannia sau in Noricum,fiind stearsa ca o simpla poleiala.
La venirea maghiarilor in Europa,Transilvania ar fi fost un tinut pustiu pe care coroana ungara l-ar fi anexat si populat,instaland apoi si
colonisti germani pentru a-i apara granitele.Abia dupa marea ciuma din sec. XIV(1348-1351),tinuturile de dincolo de Carpati,pustiite de
molima,ar fi fost colonizate cu pastori vlahi de la sud de Carpati si de Dunare.
Invoca existenta unor asemanari lexicale intre limba romna si cea albaneza.
Toponimia dacica ar fi disparut ca urmare a acestei exterminari.
Perioada de 165 de ani(foarte scurta la scara istorica),cat a durat administratia imperiala in Dacia,nu ar fi fost suficienta pentru romanizarea
provinciei;
Deoarece dacii ramasi in viata traiau izolati,la retragerea aureliana din 271/275,Dacia a ramas pustie;
Poporul romn si limba romn s-au format in sudul Dunarii,in centrul sau vestul Peninsulei Balcanice,de unde au trecut in stanga Dunarii;
Romanii ar fi un popor de pastori nomazi;
Nu exista izvoare istorice care sa ateste prezenta romnilor la nord de Dunare in mileniul intunecat/inainte de sec XIII ;

In asa zisa argumentare a faptului ca romnii s-ar fi format ca popor la sud de Dunare,Roesler se refera la existenta unor elemente lexicale comune
in limbile romn si alabenz,la lipsa elementelor germanice din limba romna,la asemanarea dintre dialectul daco-romn si macedo-
romn(aromn).Varietatea izvoarelor istorice demonstreaza netemeinicia teoriei imigrationiste.
Teoriile roesleriene , criticate in mediile academice contemporane,au fost preluate nu numai de alte lucrari savante,ci si de manualele scolare
din Ungaria sec. XIX-XX,alimentand imaginarul nationalist maghiar.
Teoria lui Roesler a fost demontata cu dovezi arheologice si epigrafice ale prezentei dacilor sub stapanirea roman si a ramanerii populatiei
daco-romane in fosta provincie,stiinta istorica romaneasca si straina aducand argumente si dovezi incontestabile privind latinitatea si continuitatea
romanilor.
Istoricii si lingvistii romni din sec. XIX,Kogalniceanu,A.D Xenopol(adept al modelului occidental bazat pe industrializare si
urbanizare),B.P.Hasdeu,Gr.Tocilescu,au adunat un mare numar de dovezi referitoare atat la vechile populatii getice si dacice din spatiul carpato-
danubian,cat si la continuitatea populatiei romanizate pe teritoriul fostelor provincii Dacia si Moesia,demonstrand subrezenia multora dintre
argumentele invocate de istoriografia oficiala maghiara.Hasdeu este primul istoric roman care a luat atitudine fata de teoria imigrationista si fata de
exagerarile latiniste ale Scolii Ardelene.A afirmat in Pierit-au dacii? ca,odata cu formarea statului national roman,teza originii pur latine a pop. roman a
inceput sa fie considerata o eroare.Hasdeu a demonstrat ca substratul dacic nu poate fi contestat. La nivelul reprezentarilor identitare
compune,renuntarea la scrierea slavona(chirilica) si generalizarea alfabetului latin,precum si predarea limbii romne si a istoriei nationale in scolile
organizate odata cu reformele initiate de Al.I.Cuza,au generalizat constiinta romanitatii poporului nostru,a limbii si a civilizatiei acestuia.
Hasdeu a formulat si teoria circulatiei cuvintelor,aratand ca structura unei limbi nu e data de numarul brut al cuvintelor ci de circulatia
acestora,deoarece sunt cuvinte aproape uitate depozitate in dictionare,altele insa folosite de nenumarate ori.El a demonstrat ca slavismele din limba
romana in circulatia lor se pierd aproape cu desavarsire fata de latinisme.

In mod direct si foarte argumentat doar prin apelul la autori creditati stiintific-,impotriva teoriei lui Roesler a scris A.D Xenopol,care publica in
1884 lucrarea Teoria lui Roesler.Studii asupra staruintei romnilor in Dacia Traiana in care sustine urmatoarele:
Chiar daca am lua drept adevarate cuvintele lui Eutropius,inseamna ca femeile si copiii dacilor nu suferisera soarta barbatilor,fiind o buna
temelie pentru reconstruirea populatiei.
Popoarele nomade se stramuta inaintea unei navaliri,cele asezate raman lipite de teritoriul lor si navalirea trece peste ele.
Poporul roman intelegea a lipi de imperiul sau provinciile cucerite intr-un cu totul alt chip de cum au facut-o ungurii sau nemtii.Departe de a
alcatui o casta despartita de poporul cucerit,romanii se legau cu el prin casatorii,ii inlesneau intrarea in cetatenia romana.
Elementul tracic reprezinta baza etnica a poporului romn.
Suprapunerea elementului roman peste cel dac.
Daco-romanii s-au retras in munti din calea migratorilor ,fapt pentru care nu au fost asimilati.
Dupa retragerea aureliana,procesul de romanizare continua prin crestinism si prin legaturile comerciale,politice si culturale cu Imperiul
Roman de la sud de Dunare.
 Dovezile arheologice,toponimia,hidronimia atesta continuitatea dacilor si daco-romanilor pe teritoriul Daciei.Xenopol afirma,in acest sens,ca
ar fi fost cu neputinta ca ungurii si nemtii,asezandu-se intr-o tara cu totul pustine,sa nu fi dat ei numele muntilor,apelor,si sa fi asteptat ca
romanii sa ii invete cum sa le numeasca.De aici reiese ca,daca ungurii ar fi fost aici inaintea noastra,macar numele muntilor si ale apelor mai
importante ar fi fost de origine maghiara.Ele sunt,insa,de origine romneasca sau dac.
Prezenta termenilor crestini de origine latina se explica prin permanentele legaturi intre populatia romanizata din dreapta Dunarii cu cea din
stanga ei;
Contribuita elementului slav la formarea poporului si limbii romne.
Caracterul fundamental romanic al poporului romn.

Un an mai tarziu, in 1885,in Scrieri istorice,Dimitrie Onciul afirma ca pe baza indiciilor istorice,nu putem sustine romanizarea acestei tari
decat pe partea de V a Ardealului cu Banatul timisan si Oltenia,pe care teritoriu se marginise colonizarea roman.In Moldova si in Valahia
rasariteana,precum si in regiunea dintre Tisa superioara si Ardeal,lipsea aceasta temelie.Aici,populatia era curat dac.
De asemenea,pentru a respinge unele argumente greu de combatut ale teoriei roesleriene(cum ar fi asemanarile dintre limba romana si cea
albaneza,ceea ce ar insemna ca poporul romn s-a format la S de Dunare) considera ca poporul nostru s-a format si la S si la N de Dunare.

La cumpana sec. XVIII-XIX,istoriografia din principate ,intrata odata cu domniile fanariote in etapa influentei grecesti,aborda ca pe un fenomen
natural fuziunea daco-roman.Aceste puncte de vedere se regasesc la istoricii greci stabiliti in Principate: Daniel Philliphide,Dionisie Fotino,dar si la
romnii Ienachita Vacarescu sau Naum Ramniceanu.Istoriografia romaneasca a secolului XIX a evoluat insa pe coordonatele nationale trasate de
Scoala Ardeleana.
Scoala latinista s-a extins si in Principate,deoarece multi ardeleni ocupau pozitii importante in sistemul cultural de aici.Corifeul curentului
latinist a fost August Treboniu Laurian,care considera ca istoria romnilor incepe cu fondarea Romei si care urmarea sa purifice limba romn pentru
a o apropia cat mai mult de latina originara.Intre 1871-1876 a aparut Dictionarul limbii romne,care a constituit apogeul acestei tendinde.A.T. Laurian
a scos din dictionar elementele nelatine si a adoptat un sistem ortografic etimologic ,care nu mai semana decat vag cu limba romn
autentica.Tentativa de a crea o limba artificiala a discreditat definitiv scoala latinista.Totusi,pana la mijlocul sec. XIX a continuat sa existe o
unanimitate cu privire la originea roman a romnilor.
Dupa Marea Unire din 1918,negarea continuitatii romanesti in tinuturile de dincolo de Carpati si teoretizarea pretinsei inferioritati a lumii rurale
romanesti in raport cu ierarhiile nobiliare maghiare si cu cultura aulica si urbana a acestora au alimentat masiv resentimentele pe care le-a provocat
destramarea monarhiei austro-ungare si politica revizionista maghiara.In aceiasi ani,scoala istorica si lingvistica romaneasca produce opere stiintifice
importante pentru intelegerea etnogenezei romnilor: Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii. si Getica ale lui Vasile Parvan,primele volume ale
monumentalei Istoria Romanilor a lui Nicolae Iorga, Istoria Limbii Romne de Al.Rosseti.
Nicolae Densusianu,in lucrarea aparuta postum in 1913, Dacia Preistorica de 1200 de pagini,reconstituia isotira unui presupus imperiu
pelsagic,care,pornind din Dacia cu 6000 de ani i.Hr.,s-ar fi intins pe o mare parte a globului,Densusianu sustinea ca de la Dunare la Carpati s-a
revarsat civilizatia asupra celorlalte parti ale lumii.De aici ar fi pornit spre Italia si stramosii romanilor,iar limba daca si latina nu sunt decat dialecte ale
aceleiasi limbi.
C.C.Giurescu afirma in Formarea poporului romn ca,asa cum nimeni nu s-a gandit sa conteste continuitatea francezilor in Galia,sau a
spaniolilor si a portughezilor in Pen.Iberica(a admis oare vreun istoric ca galo-romanii si-au parasit locuintele plecand din Galia peste Alpi sau
Pirinei,pentru a se intoarce mai tarziu,dupa secole,indarat acasa?Sau ca spaniolii au trecut stramtoarea Gibraltar,in Africa,pentru a reveni,dupa sute
de ani,in vechiul teritoriu?),nici continuiteatea dacilor nu poate fi pusa la indoiala.
Acesta mai sustine si ca dacii alcatuiesc baza etnica a poporului roman[...]fiindca dacii erau locuitorii satelor si,oricat de numeroase au fost orasele
in noua provincie,totusi satele le intreceau cu mult...Daca romanismul a prins radacini atat de puternice si de stabile in stanga Dunaii,e fiindca au
castigat pe acesti daci,pe bastinasi.
Gh.I.Bratianu,in O enigma si un miracol istoric:poporul romn(1937) , afirma ca ,intr-o epoca in care izvoarele istorice se ocupa de
conducatori,capetenii ale locurilor,era normal ca populatia aservita sa fie ignorata,chiar daca aceasta era mai numeroasa si,precis,mai evoluata,in
unele regiuni cel putin,decat nomazii care au navalit peste ea si o exploatau. Continuitatea si romanitatea au fost sustinute si de alti filologi si istorici
romni:Aurelian Sacerdoteanu,David Prodan,C-tin Daicoviciu,Sextil Puscariu,N.Dragan Emil Petrovici.
Pe de alta parte,insa,miscarile de extrema dreapta dezvoltau asemenea extremei drepte germane,fascinata de trecutul legendar al indo-
germanilor si al gotilor un discurs autohtonist,care supraevalua importanta elementului dacic in contrast cu civilizatia mediteraneana,pe care o
considera decadenta.

DISPUTA IN JURUL CONTINUITATII

Dupa felul in care istoricii au cautat sa prezinte evolutia romanitatii de la nordul Dunarii si din Carpati,s-au conturat doua opinii diferite cu
privire la formarea romanilor ca popor:
1-continuitatea lor in Dacia 2-imigrarea tarzie din sudul Dunarii.
Servind anumite interese politice,unii istorici au elaborat teorii proprii,pseudo-stiintifice,potrivit carora romanii nu s-ar fi format in tara lor de
azi.Astfel,un caz evident de inconsecventa il reprezinta Szamaskosy Istvan,care initiaza o prima incercare de politizare a ideii romanitatii romnilor
printr-o lucrare din 1593, in care sustinea ca romnii sunt urmasii colonistilor romani,fapt dovedit de limba noastra,care s-a desprins din cea
latina..Dupa domnia lui Mihai Viteazu si-a schimbat radical parerea,afirmand ca romanii nu pot fi urmasii colonistilor romani deoarece acestia au fost
mutati la S de Dunare in vremea imparatului Gallienus(despre Gallienus,mentioneaza si Iordanes,in Getica,afirmand ca,dupa ce Traian prefacuse
Dacia in provincie romana,Gallienus a pierdut aceste tinuturi in timpul domniei sale.Iar imparatul Aurelian,rechemand de acolo legiunile,le-a asezat in
Moesia si acolo,intr-o parte a acesteia,a intemeiat Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis).El a fost combatut de carturarii sasi L.Toppeltinus si
J.Troster,ultimul fiind autorul unei lucrari despre Dacia in care si-a afirmat convingerea ca romanii de azi,ce traiesc in Tara Romaneasca,Moldova si
muntii Transilvaniei nu sunt decat urmasii legiunilor romane , prin urmare cei mai vechi locuitori ai acestei tari.Mai obiectivi erau autorii maghiari din
afara Transilvaniei,precum Nicolae Istvanffy,istoric si diplomat al imparatului Rudolf al II-lea,care considera ca romanii nu puneau in pericol privilegiile
traditionale ale natiunii maghiare.Mai tarziu,Benko Jozsef,in cartea Transilvania,sive magnus Transilvaniae Principatus (1778),arata ca la
abandonarea provinciei traiane multi romani impreuna cu dacii indigeni au ramas pe loc .
Asa cum am aratat,odata cu miscarea de emancipare a romnilor transilvaneni din secolul al XVIII-lea a fost lansata si teoria imigrationista
dezvoltata de Franz Sulzer in lucrarea Istoria Dacilor transalpini(1781),la care vor adera si istoricii :I.C.Eder(reia ideile lui Sulzer:romnii nu au origine
romana;ei emigreaza de la sud de Dunare in sec. XIII si nu au niciun drept in Transilvania),Bolla Marton(profesor maghiar din Cluj,incearca sa
demonstreze ca romnii sunt de origine bulgara si de aceea li se spune volohi) si I.Ch.Engel(romnii vin in Transilvania in sec. IX).Acestia
identificau absenta surselor scrise asupra romnilor in mileniul marilor migratii cu absenta insasi a romnilor.In replica,invatatul sas Michael Lebrecht
scria,chiar in timpul rascoalei lui Horea(1784) ca romnii,ca urmasi ai romanilor,sunt cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni.
In 1787,istoricul englez E.Gibbon,autor al unei celebre istorii a Imperiului Roman,arata ca in Dacia,dupa retragerea aureliana,a ramas o parte
insemnata din locuitorii ei,care mai mare groaza aveau de migrare decat de stapanitorul got.De la acesti locuitori vor deprinde migratorii agricultura
si placerile lumii civilizate.
Netemeinicia afirmatiilor lui Sulzer a fost reliefata si de reprezentantii Scolii Ardelene(Samui Micu,Gheorghe Sincai Hronica romnilor si a
mai multor neamuri(1808),Petru Maior,Ion budai Deleanu),dar si de marele slavist Paul Ioseph Schafaric,care sustinea la 1844 ca vlahii de la nord si
de la sud de fluviu au toti aceeasi origine ,evoluand din amestecul tracilor si geto-dacilor cu romanii.
Dupa realizarea dualismului austro-ungar,Roesler redacteaza Dacien und Romanen(1868) si Romanische Studien (Viena,1871) unde reia,pe
baza informatiilor dimpului sau,toate tezele formulate timp de un secol in sensul contestarii permanentei romnilor in vatra stramoseasca.Raspunsul
avea sa vina din partea lui Xenopol,reprezentant de seama a istoriografiei romnesti,in lucrarea Teoria lui Roesler.Studii asupra staruintei romnilor
in Dacia Traiana(1884).Lucrarea este o adevarata monografie a subiectului tratat si abordeaza argumentele contestatoare ale istoricului austriac de
etnie germana Robert Roesler si le raspunde apeland la toate sursele fundamentale,precum si la comentariile autorilor creditati stiintific de-a lungul
timpului.
In legatura cu chestiunea parasirii Daciei,Xenopol a emis un principiu convingator: popoarele nomade se stramuta inaintea unei navaliri,pe
cand cele asezate raman lipite de teritoriul lor si navalirea trece peste ei.In acelasi sens este combatuta teoria golirii de populatie a Daciei la
retragerea aureliana.
In finalul lucrarii atrage atentia analiza despre rolul traditiilor popoarelor in ce priveste obarsia acestora,cu referiri la asa zisul descalecat
,evocat in legendele romnilor.
Daca la inceput A.D Xenopol(1884) si D.Onciul, sustinand continuitatea daco-roman,se bazau pe argumente de ordin logic,mai
tarziu,investigatiile stiintifice conduse de marii nostri istorici,cat si lingvisti(Iorga,Parvan,C.Daicoviciu,Gh.I.Bratianu,Al.Rosseti,C.C.Giurescu
etc),alaturi de cercetarea arheologica,au facut progrese remarcabile.Aceste investigatii se vor finaliza prin dovezile concrete,din ce in ce mai
numeroase,care afirma teoria imigrationista.C.C.Giurescu afirma in Formarea poporului romn ca,asa cum nimeni nu s-a gandit sa conteste
continuitatea francezilor in Galia,sau a spaniolilor si a portughezilor in Pen.Iberica(a admis oare vreun istoric ca galo-romanii si-au parasit locuintele
plecand din Galia peste Alpi sau Pirinei,pentru a se intoarce mai tarziu,dupa secole,indarat acasa?Sau ca spaniolii au trecut stramtoarea Gibraltar,in
Africa,pentru a reveni,dupa sute de ani,in vechiul teritoriu?),nici continuiteatea dacilor nu poate fi pusa la indoiala.
Acesta mai sustine si ca dacii alcatuiesc baza etnica a poporului roman[...]fiindca dacii erau locuitorii satelor si,oricat de numeroase au fost orasele
in noua provincie,totusi satele le intreceau cu mult...Daca romanismul a prins radacini atat de puternice si de stabile in stanga Dunaii,e fiindca au
castigat pe acesti daci,pe bastinasi.
Pe aceeasi pozitie s-a situat si un numar important de istorici straini : Th.Mommsen,I.Jung,C.Patsch,L.Homo,Paul Mackendrick,care
considera ca romnii sunt urmasii daco-romanilor si ca s-au format ca popor in Dacia Traiana.

ISTORIOGRAFIA COMUNISTA

Dupa al II-lea Razboi Mondial,cand,atat Ungaria cat si Romania au devenit state satelit ale URSS,teoriile staliniste despre caracterul
imperialist al stapanirii sclavagiste romane si despre importanta civilizatoare a slavilor in istoria Europei au modificat dramatic intregul context
istoriografic(deceniile 5 si 6).(In 1947,istoricul Romaniei,Mihail Roller, conducand redactarea manualului scolar de istorie a romanilor,exagereaza
importanta elementul slav in formarea poporului roman.Pentru a-si sustine conceptia,acesta subliniaza netemeinicia afirmatiilor istoricilor burghezi
care considerau transformarea Daciei in provincie romana ca fiind una din minunile pe care le-a cunoscut istoria noastra.El atrage atentia,insa,asupra
cruzimii cu care tratau romanii popoarele subjugate(inclusiv dacii).De asemenea,isi intareste convingerile scotand in evidenta eroismul si implicarea
cu care dacii au luptat impotriva romanilor,tocmai pentru ca nu doreau sa cada in sclavia Imperiului Roman. Exagerarea tendentioasa a latinitatii are
drept obiectiv a evita studierea si cunoasterea popoarelor vecine,in absoluta lor majoritate slave,si a influentei pe care aceste popoare au exercitat-o
asupra ormarii si dezvoltarii poporului romn.
In actiunea sa de consolidare a puterii obtinute in 1965,Ceausescu a declansat o mare operatiune de reinviere a sentimentului national al
romnilor.In acest context,a putut fi reevaluata si contributia limbii latine si a civilizatiei romane la cristalizarea civilizatiei romnesti.
Numai ca,destul de repede,ideologia si istoriografia oficiala au ajuns sa fie dominate de teorii care minimalizau aportul factorului roman,din
nou denuntat ca asupritor,de data aceasta in favoarea civilizatiei locale a geto-dacilor.Continuitatea si unitatea acestei civilizatii erau obsesiv
afirmate,trecandu-se sub tacere particularitatile locale;diferiti diletanti sustineau ca limba dac,nu latina,reprezinta matricea limbii romne;lucrari
oficiale se straduiau sa probeze ca romnii erau deja formati ca popor cu mult inainte de cucerirea roman,deosebindu-se astfel de toate celelalte
popoare germanice.
O polemica tot mai acerba cu istoricii maghiari si bulgari traducea,in anii 1980 ai secolului trecut,tendinta regimurilor comuniste in declin de a
folosi instrumentele nationalismului agresiv pentru salvarea dominatiei exercitate de partidele comuniste.
 In aceasta disputa,arheologia a dobandit un loc tot mai important,cu atat mai mult cu cat sursele istorice scrise pentru sec. IV-X sunt aproape
absente.Din pacate,elementele de cultura materiala nu pot raspunde prin ele insele unor intrebari referitoare la originea etnica ori la limba vorbita de
purtatorii lor,astfel incat pot fi invocate ca argument de ambele parti.
Privind retrospectiv,putem constata ca afirmarea romanitatii romnilor a depasit mereu cadrul strict stiintific,in masura in care a reprezentat si un
semn al asumarii unei identitati europene,in vreme ce absolutizarea traditiei traco-getice a reflectat mai degraba tendinta contrara,de inchidere intr-o
identitate istorica izolata si autarhica.
Istoriografia postcomunista de dupa 1989 a readus echilibrul in problemele romanitatii romnilor.Importante sinteze de istorie publicate
indeosebi dupa 1996 au evidentiat cu argumente solide romanitatea romnilor.O analiza extrem de interesanta a fost realizata de istoricul Lucian
Boia in lucrarea Istorie si mit in constiinta romneasc.Aceasta sustine ca singura raportare incontestabila a originii este oferita pana la urma de
limba.Esenta romanica a limbii romne,la care se adauga numele de romn, inclina intr-un sens balanta spre romani.O viziune similara este
sustinuta si de Adolf Armbruster,istoric originar din Transilvania,in lucrarea sa Romanitatea romnilor.
In conditiile actuale,cand Romania,ca si statele vecine Ungaria si Bulgaria,fac parte din Uniunea Europeana,argumentul intaietatii istorice nu
mai are valoare politica,iar reconstituirea trecutului mai are consecinte pentru drepturile inalienabile ale cetatenilor si comunitatilor acestei
regiuni.Romanitatea romnilor nu mai are a fi demonstrata si cu atat mai putin contestata;poate fi recunoscuta acum ca fapt istoric cert.

Afirmatii:

Am ramas romni pentru ca nu ne-am putut desparti de amintirea Romei. (Nicolae Iorga)

Romnii se trag de la romanii pre care imparatul romanilor ,Traian,invingandu-l pe Decheval,craiul dachilor,i-au trimis in Dachia spre mostenirea ei.
(Petre Maior)

Statul dac pierise si pe ruinele lui era sa se inalte unul roman.Daca insa elemenul nou care venea sa se altoiasca pe vechea stirpe tracica din
poalele muntilor Carpati era superior acesteia in cultura si inteligenta,in caracter,nu putea sa o intreaca,incat radacina poporului romn e prinsa in
paturile istorice prin doua vite tot atat de energice,de trainice si pline de virtute.Sa nu ne fie deci sila,daca sangele dacilor se va gasi amestecat in
nationalitatea noastra. (A.D.Xenopol,Istoria romnilor din Dacia Traian)

Afirmatiile cuprinse in scrierile savantilor straini din sec. XV dovedesc din plin ca nu cronicarii moldoveni au afirmat cei dintai,intre
romni,descendenta romana a poporului nostru.El admite ca savantii straini isi intemeiaza opiniile nu atat pe propriile cercetari,cat ,in primul
rand,chiar pe marturiile romnilor,cu care au avut, sau nu, contact direct.
(Serban Papacostea,Geneza statului in Evul Mediu romanesc(1988)

Cercetarile arheologice confirma de altfel prezenta populatiei daco-romane pe vechiul teritoriu al provinciei.La Sarmizegetusa,amfiteatrul si alte
cladiri publice sunt folosite ca locuine de o populatie nevoiasa inca cel putin un secol dupa parasire;urme asemanatoare au fost identificate si la
Napoca,Porolissum,Apulum,precum si in numeroase asezari de tip rural.O altfel de asezare a fost sapata la Bratei(Medias),dand la lumina cel mai
mare cimitir cunoscut in Dacia,cca 500 de morminte din secolele IV-V.Descoperiri asemanatoare au fost facute si in alte regiuni ale Daciei
(Vlad Georgescu,Istoria romnilor,1992)

Drama istoriei romanesti este ca aceasta se gaseste confruntata cu istoria maghiara.Drama celor doua istorii e ca ambele isi revendica acelasi
spatiu originar,Transilvania.Maghiarii sunt cuceritorii bazinului carpatic la sf. sec.IX.Istoriografia romna nu contesta asezarea aici a maghiarilor,dar
se ridica impotriva tezei maghiare dupa care Dacia fusese abandonata de Aurelian si deci maghiarii ar fi fost primii ocupanti ai Transilvaniei.
(C.Durandin,Istoria romnilor,1998)

Dar oare ce s-ar intampla daca s-ar dovedi,sa zicem,ca romnii au venit intr-adevar mai tarziu,de undeva din Balcani?Nu s-ar intampla nimic!O
asemenea concluze nu ar afecta cu nimic configuratiile nationale prezente.Nu cred ca cineva s-ar gandi sa ii reintoarca pe romni la sud de
Dunare(evacuandu-i de aici pe sarbi si pe bulgari!).Atunci ar trebui si ungurii sa porneasca indarat spre Urali,iar americanii sa revina in Europa,lasand
continentul indienilor autohtoni. (Lucian Boia,Romania,tara de frontiera a Europei)

DICTIONAR

Colonie = oras construit dupa modelul Romei,ai carui cetateni se bucura de privilegii depline.
Municipiu = oras de dimensiuni mai mici,cu larga autonomie administrativa,ai carui cetateni se bucura de majoritatea privilegiilor romane.
Pagus = comuna rurala in Imperiul Roman.
Vicus = asezare cu caracter oficial ce lua fiinta in imediata apropiere a unei garnizoane militare.
Scoala Ardeleana = curent cultural iluminist care sustinea latinitatea si continuitatea de locuire a romnilor pe teritoriul vechii Dacii.
Teorie Istoriografica = ansamblu de idei care explica desfasurarea unor evenimente si procese istorice.