Sunteți pe pagina 1din 8

I.

POPOARE SI SPATII ISTORICE


1.ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR
1.A.ETNOGENEZA ROMANEASCA
GETODACII SI LUMEA ROMANA IN SECOLELE I i.Hr.AL II-LEA d.Hr.
Daco-geii, erau un popor de origine indo-european, ce au reprezentat ramura nordic a tracilor.In perioada Epocii Fierului, aria carpato-dunareano-balcanica, s-a diferentiat in ramura sud-dunareana (tracii sudici) si ramura nordica (getii, cum au fost numiti de greci, sau dacii, cum le-au spus romanii). Pn n secolul I .H., cnd i-au constituit un stat propriu, au fost organizai n triburi i uniuni de triburi. In sec. I i.Hr. geto-dacii se individualizeaza. Strabon getii si dacii vorbesc aceeasi limba. Geto-dacii au intrat contact cu lumea roman, prelund elemente ale culturii materiale i spirituale ale acesteia, nc dinainte de instaurarea stpnirii imperiale n zona dunrean (faza preliminar a romanizrii geto-dacilor). Ameninarea roman direct a nceput s se manifeste din timpul regelui Burebista, ntemeietorul statului dac (82-44 .Hr.). Burebista (82-44 .H.) a fost conductorul get care a unit pentru prima dat toate triburile daco-geilor sub o singur autoritate politic, punnd astfel bazele statului dac. Condiiile care au favorizat ntemeierea statului n secolul I .H.au fost: unitatea etnic, lingvistic i religioas a daco-geilor; Unificarea triburilor geto-dace a fost realizat att pe cale panic ct i prin fora armelor. Burebista a beneficiat de sprijinul direct acordat de marele preot al cultului zalmoxian, Deceneu.Dup moartea regelui dac statul dac s-a destrmat n patru, apoi n cinci entiti statale distincte (Strabon). Legaturile daco-romane s-au intensificat in secolele I i.Hr. I d.Hr., dar, dupa instaurarea stapanirii imperiale pe teritoriul locuit de geto-daci, s-a trecut la o noua etapa, manifestata printr-o romanizare intensa.Geto-dacii din dobrogea de astazi au intrat sub stapanirea romana din anul 46 d.Hr.,facand parte din provincia Moesia. La sfarsitul secolului I d.Hr., Decebal (87-106 i.Hr.) conducator dac ce a purtat initial numele de Diurpaneus, urmas al lui Scorilo si succesor al lui Duras reuseste sa refaca unitatea statului dac avand capitala la Sarmizegetusa in Muntii Sureanu (S-V Transilvaniei). Seria conflictelor militare cu romanii a fost deschis de predecesorul lui Decebal, Duras, prin campania dacilor la sudul Dunrii, n Moesia (iarna anului 85/86).

n anul 87, Domiian (51-96) fost mprat roman al dinastiei Flaviilor (81-96), trimite n Dacia o armat roman condus de Cornelius Fuscus. Aceasta este nfrnt de Decebal la Tapae. Ulterior (anul 88), o nou armat roman, n frunte cu Tettius Iulianus, atac Dacia, regele dac fiind acum nfrnt (tot la Tapae). Anul urmtor (89), se ncheie pacea dintre Decebal i Domiian. Avnd caracterul unui compromis, aceasta prevedea transformarea Daciei ntr-un stat clientelar Romei. La 18 septembrie 96, Domiian, ultimul dintre Flavi, cade victim unei conjuraii de palat, organizat de comandantul grzii palatului i de soia sa, Domitia Longina.

Conflictele daco-romane se reiau odat cu urcarea pe tronul Romei a lui Traian (53-117) al doilea Imparat al Imperiului Roman din Dinastia Antoninilor (98-117) successor al lui Nerva si predecessor al lui Hadrian(fiu adoptiv). n anul 101 izbucnete primul rzboi daco-roman (101-102). Decebal este nfrnt la Tapae. n iarna 101/102 lupt mpotriva romanilor n Moesia, alturi de aliaii si, burii i sarmaii, dar este nevoit s ncheie pace. Tratatul din 102, defavorabil dacilor, prevedea : drmarea zidurilor cetilor dacice; cedarea Banatului, Olteniei i Munteniei ctre romani; anularea politicii externe a lui Decebal.
Intre primvara anului 103 i primvara anului 105 la rugamintea lui Traian catre Apolodor din Damasc, un arhitect sirian sau grec, favorit al acestuia, este construit Podul lui Traian pe Dunrea de Jos, la est de Porile de Fier, n apropiere de oraul Drobeta-Turnu Severin.Scopul constructiei a fost acela de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian i a proviziilor necesare celei de-a doua campanii miltare de cucerire a Daciei regelui Decebal. ntre anii 105 i 106 se desfoar cel de-al doilea rzboi daco-roman. ntreaga Dacie este cucerit, rezistena dacilor este nfrnt, Decebal se sinucide iar Dacia devine provincie roman (106). ntre anii 106-109 este construit Tropaeum Traiani, in cinstea imparatului Traian, ca omagiu pentru infringerea coalitiei formata din geto-daci, buri si sarmati, in urma luptelor purtate de romani cu acestia in anul 102.In ziua de 12 mai, anul 113, a fost inaugurat la Roma monumentul "Columna lui Traian" construit de catre Apollodor din Damasc din ordinul Imparatului Traian, monument unic in felul sau, destinat sa comemoreze toate victoriile acestuia in urma razboaielor daco-romane, de la inceputul celui de al doilea secol al erei noastre. Dupa moartea lui Traian (117 d.Hr.) provincia Dacia a suferit doua reorganizari provocate de urmasul sau Hadrian (117-138 d.Hr.) prima fiind in 119 in Dacia Superior si Dacia Inferior si cea de-a doua in 123 in Dacia Porolissensis, Dacia Superior si Dacia Inferior. ROMANIZAREA GETO-DACILOR Romanizarea, procesul de asimilare de ctre autohtoni a elementelor de civilizaie i de cultur romana, a cunoscut 3 etape: 1.etapa preromana: sec I i.Hr. sec I d.Hr. 2.etapa stapanirii romane: 106 271 d.Hr. 3.etapa postromana(postaureliana): dupa 271 275 d.Hr.

Romanizarea a fost, in esenta ei, un fenomen lingvistic, prin actiunea urmatorilor factori: 1.administratia: guvernatorul si toti functionarii cu atributii administrative, edilitare,fiscale etc.vorbeau limba oficiala a administratiei romane, latina; 2.armata romana: adus n provincia Dacia i cantonat n castre, a avut un rol important in procesul de urbanizare si in evolutia demografica a provinciei; 3.veteranii (soldati lasati la vatra): au prezentat un rol important in romanizare intrucat unora li se atribuiau functii administrative (primar al unei zone), altii primesc bani si sunt improprietariti cu pamant in zona cucerita, primesc si cetatenie, au si dreptul de a se casatorii; 4.colonistii: colonizarea a fost o actiune dirijata de statul roman.Eutropius (sec. IV d.Hr.) spunea ca romanii au adus colonisti in Dacia din toata lumea romana pentru popularea oraselor si cultivarea ogoarelor; 5.urbanizarea: asezarile urbane din Dacia romana au fost de doua categorii: colonia asezare urbana organizata dupa modelul Romei, prima fiind Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, urmata de Apulum, Drobeta, Napoca, Potaissa, Romula, Tropaeum Traiani si municipia asezari urbane cu autonomia administrativa si juridica precum: Porolissum, Tibiscum, Dierna, Troesmis; 6.activitatea economica: interese pentru minele din Apuseni; 7.dreptul: romanii si-au impus normele de drept, constitutia Antoniniana (212 d.Hr.); 8.viata culturala: invatamantul se facea in limba latina; 9.religia: s-au manifestat urmtoarele fenomene religioase - sincretismul :amestecul atributelor unor zei diferii, inclusiv ale celor locali, ntr-un singur cult i interpretatio romana : adorarea unor zeiti dacice sub nume romane;crestinismul a inceput sa se raspnadeasca la sfarsitul sec. I d.Hr. in Moesia si apoi in Dacia;in sec. IV in Dobrogea. Principalul rezultat al romanizrii a fost formarea unui nou popor daco-roman. Atunci cnd mpratul Aurelian a decis retragerea armatei i administraiei din provincia imperial Dacia, din raiuni strategice, n anul 271 d.Hr., majoritatea populaiei nu a prsit acest teritoriu i a continuat s triasc la nord de Dunre. n urma procesului de romanizare, s-a format populaia daco-roman. Aceasta vorbea limba latin popular (vulgar), dar a mai pstrat i cuvinte din limba dacic. Dup abandonarea provinciei Dacia de ctre romani, procesul de romanizare a continuat. Atunci s-a desfurat etapa postroman a romanizrii, cnd i dacii liberi, care nu fcuser parte din provincia Dacia, intrnd n contact cu dacoromanii, s-au romanizat.In anul 602 d.Hr.romanitatea nord-dunareana se rupe de cea sudica, fenomen cauzat de trecerea masiva a slavilor la sud de Dunare (limesul dunarean). Dobrogea de astzi a fcut parte din Imperiul Roman de Rsrit pn n anul 602. ETNOGENEZA ROMANEASCA.CONTINUITATEA DE LOCUIRE PE TERIRORIUL ROMANESC Principalele etape ale formrii poporului romn au fost:

1. perioada stpnirii romane (sec. II-III), cnd asupra dacilor i-au exercitat influena romanizatoare armata, colonitii, veteranii, administraia roman, constituindu-se astfel poporul daco-roman 2. perioada migraiilor, ulterioar retragerii aureliene, cnd fenomenul romanizrii s-a extins i asupra dacilor liberi. Totodat, a continuat s existe o populaie daco-roman i la sudul Dunrii, urma a daco-geilor i moesilor din provincia roman Moesia. In perioada secolelor al IV-lea al VIII-lea d.Hr., limba latina vulgara, vorbita de daco-romani, s-a transformat, mai intai, intr-o limba protoromana.Procesul etnogenzei romanesti s-a desfasurat, in principal, la nord de Dunare dar si la sud de fluviu, incheindu-se spre sfarsitul sec. al VIII-lea. Limba romana este o limba neolatina cu urmatoarea structura: 1.substratul daco-moesic (traco-dacic) circa 10% din fondul lexical de baza, stratul latin; 2. stratul fundamental latin (60 % din vocabularular); 3. adstratul slav meridional (n jur de 20% din fondul lexical, reprezentnd cuvinte ptrunse n limba romn ncepnd cu secolul al IX-lea, cnd procesul etnogenezei era deja ncheiat). Dialectele limbii romane sunt: 1.dialectul daco-roman vorbit pe intregul teritoriu al Romaniei, in Rep. Moldova, precum si in comunitatile romanesti din tarile vecine (Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria) si 2. dialectele sud-dunarene: dialectal aroman, istro-roman si megleno-roman.In secolele IX-X, slava devine limba liturgica si mai tarziu limba de cancelarie.In secolul al VII-lea d.Hr. in imperiul Bizantin devine limba oficiala. In secolul al VIII-lea are loc desavarsirea etnogenezei romanesti Cuvinte de origine dacica: aprig, barza, balta, brad, branza, brau, Carpati, catun, caciula, codru, copil, Dunare, gard, mal, mazare, manz, Mures, Olt, parau, prunc, strugure, vatra; Cuvinte de origine latina: a ara, argint, aur, biserica, bun, camp, cires, a culege, duminica, femeie, frate,frumos, grau,lana, mana, munte, paine, picior, sare, a semana, soare; Cuvinte de origine slava: Bistrita, cneaz, Dambovita, gasca, jude, plug, secera, staret, targ, vama;

1.B.ISTORICII DESPRE ROMANITATEA ROMANILOR


ncepnd din secolul al VII-lea, autohtonii ncep s fie menionai n izvoarele documentare ale vremii ca un popor romanic distinct constituit. Astfel, in lumea bizantina, identitatea etnica a romanilor era bine cunoscuta, prima mentiune gasindu-se intr-un tratat militar din sec. al VII-lea Strategikon scris de imparatul bizantin Mauricius in care acesta denumeste populatia de la nord de Dunare cu termenul de romani. n secolul al IX-lea Moise Charenati n Geografia armean pomenete despre ara necunoscut ce-i zic Blak-Valahia. Tot n secolul IX cronica turc Oguzname amintete despre valahii est-carpatici care sunt are vlahilor, iar locuitorii acestor formaiuni teritoriale, acestor ri sunt numii n Cronica lui Nestor valahi i n Legenda despre Oguz man, ei poart numele de vlakes.

"Oguzname", cronica turc din sec. al IX-lea, scrie despre o tara a vlahilor Ulak-ili. In lucrarea sa Despre administrarea imperiului, din sec.al X-lea Constantin Porfirogenetul (912-959) aminteste de asezarea slavilor n Balcani si nfatiseaza ntrepatrunderea lumii slave cu cea romneasca straveche, numindu-i pe cei din urma cu termenul de romani, n vreme ce pentru bizantini foloseste denumirea de romei. Tot in aceasta lucrare Constantin Porfirogentul preciza ca acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit din Roma si poarta acest nume pana in ziua de astazi. Romnii ncep s fie amintii cu termenul de valahi ntr-o scrisoare a mpratului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, n anul 980 (sec X). Tot pentru acest secol cronicarul Kedrenos i amintete pe vlahii chervanagii (crui) din apropierea locului Presna. In sec. al XI-lea Kekaumenos lucrarea sa Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos ii amiteste pe vlahii (romnii) sud-dunareni care traiau n apropierea Dunarii si pe Saos (Sava).Pe la jumatatea aceluiasi secol (sec. XI)in tratatul Podoaba istoriilor, al geografului persan Gardizi, romnii sunt constatai ntre Dunre i un munte mare, care poate fi identificat cu Munii Carpai. n sec. XII istoricul bizantin Ioan Kynnamos, care strbate teritoriul romnilor nord-dunreni, scrie despre acetia n cronica sa Epitome: se zice c sunt venii demult din Italia. La fel ca si bizantinii, ungurii au intretinut un contact permanent cu romanii, romanitatea acestora fiindu-le cunoscuta.In sec. XII notarul Anonymus al regelui Bela afirma in cronica sa Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) ca la sosirea lor, ungurii au gasit in Panonia slavi,bulgari si blachi adica pastorii romanilor.In sec. al XIII-lea Simon de Keza nota, in Gesta Hunnorum et Hungarorum, ca romanii erau in Panonia la venirea hunilor, iar in vremea lui Attila, romanii, locuitori ai oraselor (civitates), s-au inapoiat in Italia, doar vlahii, care au fost pastorii si agricultorii acestora, au ramas de bunavoie in Panonia.Altfel spus Anonymus si Simon de Keza, admit explicit prezenta vlahilor sau a pastorilor si colonilor romanilor in bazinul Dunarii, inainte de cucerirea lui Arpad sau chiar de cea a lui Attila. Poggio Bracciolini (1380-1459) in sec. al XV-lea a fost printre primii umanisti italieni care au afirmat originea romana a poporului roman si care a argumentat latinitatea limbii romne cu probe culese direct din spatiul romnesc de cunoscatori ai limbii latine. Contemporanul sau Flavio Biondo (1392-1463) afirma despre romanii cu care se intalnise la Roma, ca invocau cu mandrie originea lor romana, iar cu Enea Silvio Piccolomini(Cosmografia 1501), devenit papa sub numele de Pius al II-lea, idea originii romane a acestora a intrat in circuitul stiintific European. n legatura cu textele referitoare la Tarile Romne, acesta si-a cules informatiile de la misionarii dominicani si franciscani. Atenienii Demetrie si Laonic Chalcocondil sunt primii, care dupa veacuri de gndire medievala, revin la teoria antica elina, care identifica limba cu neamul.Tot in sec. al XV-lea in preajma caderii Constantinopolului, Laonic Chalcocondil, grec stabilit in Italia, cunostea originea comuna a romanilor, numindu-i daci pe cei din nordul Dunarii si vlahi pe cei din sudul fluviului.

Antonio Bonfini (1434-1503) a fost umanist italian.La comanda regelui matei Corvin, el a scris o istorie a ungurilor Decadele.Traind la curtea regelui Ungariei, Antonio Bonfini preciza ca din legiunile si din coloniile duse in dacia de Traian si ceilalti imaparati s-au tras romanii. Filippo Buonaccorsi(1437-1496), consilier la curtea iagellona, a calatorit in moldova, unde cunoscandu-i pe localnici, afla despre descendenta romanilor din colonisti romani. In sec. al XVI-lea Francesco della Valle in lucrarea sa nsemnari despre originea, obiceiurile si orasele romnilor(1532) si Antonio Verancsics (de origine dalmata) in lucrarea sa Descrierea Transilvaniei, Moldovei si Tarii Romnesti (dupa 1549), aduc n discutie si legatura dintre limba romna si limba latina. Acestia s-au bazat n afirmatiile lor despre romanitatea romnilor pe cunoasterea directa a acestora. In secolul al XVI-lea, Jan Laski, episcop de Gnezo, vorbind in Conciliul Lateran (1514) despre Moldova, a semnalat originea romana a populatiei caci ei spun ca sunt osteni de odinioara ai romanilor.Tot acum, Nicolaus olahus, umanist transilvanean de faima europeana, el insusi de origine romana, in lucrarea sa Hungaria (1536), este primul care sustine unitatea de neam, limba, obiceiuri si religie a romanilor, iar Johannes Honterus originar din Brasov inscrie in harta sa (1542) numele Dacia pentru intreg teritoriul locuit de romani. Secolul al XVII-lea marcheaza apogeul culturii medievale romanesti scrise, atunci cand au aparut primele cronici in limba romana ce afirma originea latina a romanilor si unitatea lor de neam.Grigore Ureche in Letopisetul Tarii Moldovei si Miron Costin in De neamul moldovenilor vorbesc despre originea noastra latina: De la Ram ne tragem si cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul, iar stolnicul Constantin Cantacuzino, in Istoria Tarii Romanesti, a subliniat continuitatatea de viata a dacilor sub stapanirea romana, unitatea si continuitatea romanilor. In secolul al XVIII-lea si la inceputul celui urmator , carturari precum Dimitrie Cantemir sau membrii Scolii Ardelene Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Ioan Budai-Deleanu au pus in evidenta originea latina a limbii romane si continuitatea romanilor. POLITIZAREA ROMANITATII ROMANILOR In sec. al XVIII-lea imparatul Austriei, Iosif al II-lea (1780-1790), ii socotea pe romani incontestabil cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai Transilvaniei.De asemenea contele Teleki, presedinte al Cancelariei Aulice Transilvane, recunostea in 1791 ca romanii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei, iar Huszti Andras afirma in acelasi an (1791): Nicio natiune nu are limba ata de apropiata de acea veche romana ca natiunea valahilor, ceea ce este un semn sigur si care nu poate insela ca ei sunt in Transilvania urmasii vechilor colonii romane In 1791 a fost elaborat la Cluj memoriul Supplex Libellus Valachorum si adresat mpratului Leopold al II-lea al Austriei (succesorul lui Iosif al II-lea), in care se subliniaza ca romanii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei fiind urmasi ai colonistilor lui Traian.Tot in aceasta perioada , reprezentatii Scolii Ardelene sustin idea originii latine a romanilor.

n aceast atmosfer a fost lansat teoria imigraionist a lui Franz Sulzer, potrivit careia romnii nu se trag din colonitii romani din Dacia, aceasta fiind prsit de toat populaia odat cu retragerea roman. Prin urmare, romnii s-au nscut ca popor la sud de Dunre, ntr-un spaiu neprecizat, undeva ntre bulgari i albanezi, de la care au preluat influene n limb, precum i credina ortodox. De aici, ei au emigrat ctre sfritul secolului al XIII-lea n nordul Dunrii, n Transilvania, unde i vor gsi pe unguri i pe sai. Prin teoria sa, Franz Sulzer sfida prerea unanim din cultura i tiina istoric european, care-i considera pe romni cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urmai ai romanilor lui Traian. Scopul urmrit era limpede: anularea argumentelor istorice ale romnilor n lupta politic din Transilvania i justificarea privilegiilor deinute de maghiari, sai i secui. Dupa realizarea dualismului austro-ungar (1867), imigraionismul este readus cu i mai mult trie n dezbaterile istoricilor de ctre un geograf austriac, Robert Roesler.Teoria lui Sulzer este reluata si imbogatita intr-o lucrare ce va deveni fundamentala pentru adversarii continuitatii, iar teoria va fi denumita roesleriana (Studii Romanesti Viena 1871).Ideile principale sustinute de aceasta teorie arata ca: dacii au fost exterminati ca popor in urma razboaielor cu romanii, cauza care a contribuit la disparitia vechii toponimii; romanizarea nu s-a putut realiza in cei 165 de ani de stapanire romana, iar pentru ca dacii ramasi in viata traiau izolati, la retragerea aureliana Dacia a ramas pustie; potrivit acestei teorii, poporul roman si limba romana s-au format in sudul Dunarii, in centrul sau vestul Peninsulei Balacanice, dde unde au trecut in stanga fluviului, iar de aici ar fi patruns in Transilvania prin sec. IX-XIII; romanii sunt un popor de pastori nomazi; arata lipsa izvoarelor istorice care sa ateste existenta romanilor la nord de Dunare inainte de secolul al XIII-lea; maghiarii au gasit la venirea lor in Transilvania o terra deserta;

Primul istoric roman care ia atitudine fata de noua versiune a teoriei imigrationiste, dar fata si de exagerarile latiniste este Bogdan Petriceicu Hasdeu. Romanitatea romanilor a fost sustinuta si de D. Onciul, D.Photino, Mihail Kogalnicanu, care admit ca vatra de formare a poporului roman teritoriul de la sud de Dunare. DISPUTA IN JURUL CONTINUITATII Servind anumite interese politice, unii istorici au elaborat teorii proprii, pseudo-stiintifice, potrivit carora romanii nu s-ar fii format in tara lor de astazi.Astfel un caz de inconsecventa il reprezinta Szamaskosy Istvan, care intr-o lucrare din 1593, sustinea ca romanii sunt urmasii colonistilor romani.Dupa domnia lui Mihai Viteazu si-a schimbat radical parerea, afirmand ca romanii nu pot fi urmasii colonistilor romani, deoarece acestia au fost mutati la sudul Dunarii in vremea imparatului Gallienus.El a fost combatut de carturarii sasi L. Tropeltinus si J. Troster, ultimul autor al unei lucrari despre Dacia in care si-a afirmat convingerea romanii de azi ce traiesc in Tara Romaneasca, Moldova si muntii Transilvaniei nu sunt decat urmasii legiunilor romane.

Benko Joszef , in cartea Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus (1778), arata ca la abandonarea provinciei traiane multi romani impreuna cu dacii indigeni au ramas pe loc. Odata cu miscarea de emanicpare a romanilor transilvaneni din sec. al XVIII-lea a fost lansata si teoria imigrationista dezvoltata de Franz Sulzer in lucrarea Istoria Dacilor Transalpini (1781)la care vor adera si istoricii I.C. Eder, Bolla Marton si I.Ch. Engel. Invatatul sas Michael Lebrecht scria chiar in timpul rascoalei lui Horea (1784) ca romanii ca urmasi ai romanilor, sunt cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni.In 1877 istoricul englez E. Gibbon, autor al unei celebre istorii a Imperiului Roman, arata ca in Dacia, dupa retragerea aureliana a ramas o parte insemnata din locuitorii ei, care mai mare groaza aveau de migrare decat de stapanitorul got. Netemeinicia afirmatiilor lui Sulzer a fost reliefata si de reprezenatii Scolii Ardelene, dar si de marele slavist Paul Ioseph Schafarik care sustine in 1844 ca valahii de la nord si de la sud de fluviu au toti aceeasi origine evoluand din amestecul tracilor si geto-dacilor cu romanii. Dupa realizarea dualismului austro-ungar, Robert Roesler redacteaza Dacien und Romanen (1868) si Romanische Studien (1871). Istoricii straini care considera ca romanii sunt urmasii daco-romanilor sic a s-au format ca popor in Dacia Traiana sunt: Th. Mommsen, I. Jung, C.Patsch., L. Homo si Paul Mackendrick. ALTE NOTE: Getii si dacii reprezinta acelasi popor deoarece vorbesc aceeasi limba Strabon Geto-dacii au intrat in istorie ca cei mai viteji si mai drepti dintre traci Herodot Societatea geto-daca se imparte in comati si tarabostes; Religia geto-dacilor este politeista; 1808 Gheorghe Sincai publica Hronica Romanilor si a mai multor neamuri ; 1884 - A.D. Xenopol publica Teoria lui Roesler.Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana; 1940 - Gheorghe I. Bratianu O enigma si un miracol istoric: poporul roman; Vasile Parvan - nceputurile vieii romane la gurile Dunrii (1923) si Getica (1926)