Subiecte rezolvate

1. Rolul comertului in economie

În raport cu producători, acest rol se rezumă la:
- regularizarea procesului de fabricaţie, prin eşalonarea producţiei pe întregul
an;
- amortizarea oscilaţiilor cererii;
- dimensionarea eforturilor financiare ale producătorului.
În raport cu utilizatorii, comerţul permite
- punerea la dispoziţia consumatorilor a produselor la momentul oportun
adică în acolo unde se găsesc şi au nevoie, în cantitatea şi calitatea dorită şi
la un preţ acceptabil;
- evitarea blocării unor resurse financiare ale consumatorilor, prin aducerea
produselor cât mai aproape de aceştia;
- realizarea informării consumatorilor de către comerţ care controlează
întregul sistem de comunicare a produselor şi de aprovizionare cu mărfuri a
populaţiei.
2. Distributia marfurilor
Distribuţia are in vedere asigurarea disponibilităţii produsului. In concepţiile
tradiţionale, distribuţia este rezumată la plasarea produsului potrivit la locul
potrivit şi la timpul potrivit.
In prezent, pe langă această accepţiune distribuţia mai priveşte şi structura
şi administrarea canalelor de distribuţie, managementul distribuţiei fizice şi
fluxul informaţiilor vehiculate intre firmele participante, cu scopul de a face
produsele conforme cu cerinţele consumatorilor.
Canalul de distribuţie se caracterizează prin trei dimensiuni:
- lungimea, care se referă la numărul etapelor sau verigilor intermediare prin
care trec mărfurile de la producător la consumator
• lăţimea, care este dată de numărul intermediarilor din cadrul fiecărei etape
sau verigi
• adancimea, care exprimă gradul de proximitate faţă de consumator
 Reţeaua de distribuţie cuprinde ansamblul persoanelor fizice şi/sau juridice
care participă la vanzarea unui produs al unui producător către consumatorii
lui. Reţeaua de distribuţie poate fi: - Extensivă sau deschisă - Selectivă –
Exclusivă
Necesitatea şi oportunitatea prezenţei intermediarilor în circuitul de
distribuţie sunt justificate prin funcţiile pe care ei le îndeplinesc.
Printr-o maximă generalizare, funcţiile specifice distribuţiei pot fi reduse la:
• crearea utilităţilor de timp, de spaţiu şi de posesie, cu alte cuvinte aducerea
produsului în faţa consumatorului, în momentul în care acesta are nevoie de
el, în locuri accesibile, într-o modalitate care să permită intrarea în posesia
lui.
Funcţia de informare • realizată prin fluxul de informaţii al întreprinderii, în
dublu sens: de la producător la consumator (disponibilizare, caracteristici ale
produselor aferente) şi de la consumator către producător (noi pieţe
potenţiale, probleme curente ale comercializării, piaţa concurenţială);
Funcţia de creare de cerere • susţinută prin acordarea de servicii comerciale,
prin asigurarea unui nivel corespunzător de servire a clienţilor, prin utilizarea
metodelor de convingere, în sensul achiziţionării produselor firmei
respective.
3. Logistica. Continutul si rolul economic al logisticii
În prezent prin logistică tot în domeniul militar se înţelege „totalitatea
mijloacelor necesare pentru aplicarea în teren a deciziilor strategice şi
tactice”.
Odată cu dezvoltarea sistemelor industriale şi cu evoluţia pieţelor
conceptul de logistică a evoluat şi el.
Astfel, misiunea logisticii este de a găsii şi a pune la dispoziţie bunurii şi
servicii adecvate -calitativ, la momentul potrivit, în locul potrivit, în condiţiile
şi cantităţile necesare, cu scopul de a se crea cea mai bună conjunctură de
realizare a obiectivelor pe care şi le propune o organizaţie.
Termenul „logistică” are interpretări foarte diversificate, de la un simplu
transport până la o ştiinţă interdisciplinară combinând ingineria cu
microeconomia şi teoria organizării.
 În mod concret aceste activităţi includ: transportul mărfurilor,
depozitarea, locurile unde se manipulează mărfurile, ambalarea, controlul
stocurilor, alegerea amplasamentelor uzinelor şi antrepozitelor, tratarea
comenzilor, prognoza asupra pieţei şi serviciile oferite clienţilor.
Rolul logisticii
Distribuţia se constituie într-un element de primă însemnătate în servirea
clienţilor, în satisfacerea cerinţelor tot mai exigente ale acestora.
De altfel, din ce în ce mai mult, o logistică eficientă se constituie în elementul
câştigător în atragerea şi păstrarea clienţilor.
Firmele de prestigiu, firmele serioase ştiu că pot atrage tot mai mulţi clienţi, că îi
pot păstra numai în condiţiile în care distribuţia fizică se ridică la pretenţiile
acestora.
Logistica reprezintă un important element de costuri în activitatea oricărei firme.
Costurile activităţilor logistice sunt tot mai ridicate, iar în aceste condiţii, firmele
trebuie să-şi intensifice preocupările pentru desfăşurarea unei logistici eficiente,
pentru a-şi perfecţiona eficienţa sistemului de distribuţie fizică, astfel încât să-şi
reducă vizibil costurile, cu implicaţii pozitive, atât pentru ele, cât şi pentru clienţi.
Evoluţiile pe planul tehnologiei informaţiilor influenţează în mod hotărâtor
activitatea logistică, contribuind din plin la îmbunătăţirea distribuţiei fizice a
mărfurilor.
În acest sens, utilizarea într-o tot mai mare măsură a calculatoarelor, a sistemelor
electronice de scanare la locul de vânzare, a codurilor uniforme de produse, a
înregistrărilor prin satelit, a schimburilor electronice de date şi a transferurilor
electronice de fonduri au permis firmelor să-şi creeze sisteme avansate pentru
procesarea comenzilor, pentru controlul stocurilor, pentru planificarea şi
optimizarea transporturilor şi a rutelor de transport.
Conținutul logisticii
In condiţiile în care distribuţia fizică deţine o pondere semnificativă în preţul cu
amănuntul al mărfurilor (o asemenea proporţie poate ajunge la o treime în cazul
produselor alimentare), logistica nu mai poate fi privită doar ca un simplu ciclu
de activităţi de facilitare a circuitului mărfurilor de la producător la consumatorul
final - utilizator, ci ca un sistem complex, menit să eficientizeze politica de
marketing a firmei moderne.
Dintre activităţile ce compun sistemul logistic, cele mai importante sunt
următoarele:  transportul,  stocarea,  depozitarea,  manipularea, 
sortarea,  preambalarea,  condiţionarea,  expediţia şi recepţia produselor, 
distribuţia inversă  fluxurile informaţionale privitoare la logistica produselor.
4. Comertul cu ridicata si rolul sau in raport cu comerciantii si consumatorii
finali
Comerţul cu ridicata include toate activităţile implicate în vânzarea de bunuri sau
servicii către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în
scopuri comerciale
Tipologia activităţii comerciale cu ridicata
În funcţie de aceste criterii se delimitează trei categorii de intermediari cu
ridicata: • comercianţii cu ridicata clasici, • agenţii mijlocitori ai tranzacţiilor cu
ridicata • auxiliari ai producătorilor
Comercianţii care oferă servicii complete. • - asigură cea mai largă gamă de
activităţi ce dau conţinutul funcţiei comerţului cu ridicata. • - asigură clienţilor
lor disponibilitatea produselor, sortimente corespunzătoare, asistenţă
financiară, sfaturi tehnice şi service
Comercianţii cu ridicata care oferă servicii limitate. • - sunt specializaţi pe câteva
activităţi şi oferă doar unele servicii de marketing. • - deţin titlul de proprietate
asupra mărfurilor, • - în multe cazuri, ei nu fac livrări, nu acordă credite şi nu
furnizează informaţii de marketing.
Comercianţi care aprovizionează rafturile detailiştilor • - deţin propriile lor rafturi
sau alte spaţii în supermagazine şi drugstore. • - aprovizionează rafturile
comercianţilor cu amănuntul cu mărfuri nealimentare.
5. Comertul cu amanuntul si rolul sau in raport cu comerciantii si
consumatorii finali
În cadrul sistemelor de distribuţie a mărfurilor, un rol important îl are comerţului
cu amănuntul, care, alături de comerţul cu ridicata, intermediază fluxul relaţiilor
producătorconsumator
Astfel, produsele trec din sfera de producţie în sfera comercială, transformându-
se în marfă şi generând schimbul
Comerţul cu amănuntul • reprezintă „un ansamblu de activităţi şi relaţii
organizate şi desfăşurate de unităţi specializate pe circulaţia mărfurilor, în scopul
aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali”.
• „pe lângă relaţiile economice de schimb, comerţul cu amănuntul presupune şi
relaţii juridice, bancare, prestări de servicii, precum şi relaţii de muncă, care se
integrează în cadrul mecanismului de piaţă, fiind direct conectat cu toate cele
patru componente ale pieţei globale: piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa
capitalurilor, piaţa schimburilor monetare şi piaţa forţei de muncă”
Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieţei, întreprinderile comerciale cu
amănuntul, indiferent de forma de proprietate, apartenenţa, tipul, structura şi
mărimea lor, se aprovizionează cu mărfuri de la comercianţii cu ridicata sau de
la producători, constituie în unităţile lor stocuri de mărfuri şi apoi le vând către
consumatori. Aceasta face ca sub aspect logistic comerţul cu amănuntul să
reprezinte o unitate a trei procese: aprovizionare-stocare-vânzare, • unitate în
cadrul căreia vânzările de mărfuri constituie activitatea esenţială, specifică
relaţiilor de schimb din cadrul respectivei forme de comerţ
În raport cu consumatorii, funcţiile comercianţilor cu amănuntul sunt:
• corelarea ofertei de mărfuri cu cererea prin formarea sortimentului în raport
cu necesităţile consumatorului final;
• asigurarea economiei de timp în achiziţii prin amplasarea raţională a punctelor
de vânzare în teritoriu, diversificarea şi adecvarea formelor de vânzare;
• asigurarea mobilizării resurselor financiare la consumatori în raport cu puterea
de cumpărare şi posibilităţile de păstrare a mărfurilor necesare spre consum;
• prestarea serviciilor de prevânzare, vânzare şi postvânzare a mărfurilor;
• furnizarea de informaţii privind produsele de inovaţie, avantajele pe care le au
în raport cu altele etc.
6. Transportul de marfuri componenta a lantului logistic
Transportul de marfuri constituie un domeniu extrem de complex, actual și
interesant.
Serviciile de bază sunt cele de expediții si transport pe diferite modalități de
transport, servicii care contribuie în mod direct la prelungirea procesului de
producție asigurând legătura dintre producător și consumatorul final
indiferent de canalele de distribuție.
 Serviciile de expediții și transporturi interne și internaționale de mărfuri fac
parte din serviciile care se bazează pe dotări specifice – echipamente pentru
încărcare/ descărcare mărfuri, pentru transport, depozitare dar și pe un
personal calificat.
Caracteristicile transporturilor de mărfuri
Societățile de expediții și transporturi de mărfuri sunt în egală măsură
preocupate de menținerea unei dotări corespunzătoare în condițiile formării
unor foarte buni specialiști, buni cunoscători ai caracteristicilor mijloacelor de
transport utilizate, a dotărilor porturilor, etc. dar și a legislației internaționale
și interne
O altă particularitate a acestor servicii constă în faptul că ele procesează
mărfurile care fac obiectul transporturilor interne si internaționale, începând
cu pregătirea, vămuirea, verificarea sanitară, din punct de vedere ecologic s.
a. m. d., până la avizarea clienților privind starea mărfurilor, locul unde se află
și data estimativă de sosire la destinație.
Particularitatea ofertei constă în faptul că ea conține practic un pachet de
servicii și nu unul singur. Spre exemplu expedițiile și transporturile pe cale
maritimă presupun, oferirea consultanței de specialitate, verificarea
condițiilor de livrare, alegerea celei mai potrivite nave, manipularea
mărfurilor, depozitarea, transportarea, emiterea documentelor de vămuire și
a celor de transport internațional, conosamentul, etc.
Competiția dintre diferitele modalități de transport a sporit receptivitatea
acestora la cerere prin construirea și amenajarea unor mari magistrale
feroviare, prin construirea unor noi autostrăzi, a unor mijloace de transport
performante, de colaborare chiar între mai multe modalități de transport.
Faptul că mărfurile sunt extrem de diverse si greu de comensurat din punct
de vedere numeric, demonstrează complexitatea cererii de astfel de servicii.
Din punct de vedere tipologic putem delimita câteva categorii distincte de
transporturi, în funcţie de modalitatea în care acesta se realizează, astfel: 
transporturi rutiere;  transporturi feroviare;  transporturi maritime; 
transporturi fluviale;  transporturi aeriene;  transporturi prin conducte
petroliere magistrale.
7. Depozitarea si stocarea marfurilor
Definiţia tipică asociată conceptului de depozit subliniază că, in esenţă, acesta
este un spaţiu de păstrare a stocurilor de mărfuri.
Depozitul a fost frecvent definit în literatura de specialitate ca un loc special
destinat pentru adăpostirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin
consimţământul reciproc al deponentului şi depozitarului
În domeniul comercial, depozitele au dobândit o nouă importanţă. În
comerţul cu ridicata şi cu amanuntul, numeroase firme utilizau câte un
depozit dedicat fiecărui teritoriu de vânzare distinct.
Numeroşi comercianţi cu amanuntul nu puteau beneficia de condiţii
favorabile de preţ al mărfurilor şi tarife de transport avantajoase, datorită
cantităţilor mici pe care le comandau.
Angrosiştii s-au dovedit o verigă necesară în circuitul mărfurilor, ca urmare a
serviciilor de depozitare oferite
Progresele realizate în domeniul depozitării, la nivelul comerţului cu ridicata,
au fost o sursa de inspiraţie pentru producători, în vederea reducerii
costurilor de păstrare şi manipulare a materialelor, componentelor etc. 
Depozitarea modernă nu mai echivalează cu păstrarea mărfurilor în spaţii
speciale, pe o perioada îndelungată. Operatori specializaţi în domeniul
depozitării oferă o gama variată de servicii adiacente depozitării, cum sunt:
facturarea, ambalarea, etichetarea, evidenţa stocurilor, crearea de pachete
promoţionale, transportul pe o arie teritorială amplă etc.
Din punct de vedere tehnic, prin depozit se înţelege orice
construcţie(clădire,încăpere, hală, magazie) special amenajată pentru
păstrarea materialelor şi dotată cu aparatajul, mecanismele şi utilajele
necesare efectuării operaţiilor de depozitare.
Din punct de vedere economic depozitul este un compartiment operativ prin
care se derulează relaţiile nemijlocite cu furnizorii şi beneficiarii, se iau decizii
privind alimentarea optimă în timp a beneficiarilor, se execută toate
operaţiunile de evidenţă, gestiune şi gospodărire complexe a materialelor.
Rolul depozitelor
operaţii de manipulare cuprinzând totalitatea operaţiunilor de preluare,
descărcare, stivuire, încărcare, etc
operaţii de fracţionare sau grupare care permit trecerea de la loturile de
dimensiuni vagonabile la loturi de depozitare.
operaţii de depozitare propriu-zise(păstrare) prin care se asigură păstrarea,
conservarea, întreţinerea şi controlul cantităţilor destinate corelării în timp
între livrările furnizorilor şi cererilor beneficiarilor din zonă.
operaţii de pregătire a gamei sortimentale de livrat, adică trecere de la
loturile omogene de depozitare la loturi într-o gamă sortimentală mai variată
pentru livrarea către beneficiari.
Operaţii de distribuire prin care se realizează transmiterea materialelor în
loturi complete către beneficiari.
Alte roluri ale depozitelor
a. coordonarea ofertei cu cererea.
b. obţinerea de economii de costuri.
c. continuarea sau amânarea producţiei/prelucrării.
d. îndeplinirea unor obiective de marketing.
8. Vamuirea marfurilor
Vămuirea mărfurilor reprezintă a activitate importantă in comerţul
internaţional, cu incidenţe asupra alegerii unei anumite strategii logistice. 
Ca atare, capătă o atenţie specială atat la nivel naţional, cat şi regional (de
exemplu Uniunea Europeană) sau chiar internaţional (Organizaţia Mondială
a Comerţului şi alte organizaţii şi instituţii).
Operaţiunile de vămuire a mărfurilor constau in indeplinirea unor formalităţi
la importul sau exportul lor. Tehnica vămuirii mărfurilor reprezintă un
ansamblu de procedee, mijloace, tehnici, metode, reglementări interne şi
internaţionale prin care se realizează verificarea corectitudinii intrărilor şi/sau
ieşirilor de mărfuri in şi/sau din ţară.
Din punctul de vedere al controlului la nivel de produs, mărfurile se grupează
in:
1. libere (asupra cărora se aplică procedura normală, fără existenţa unor
restricţii cantitative) şi
 2. prohibite (se comercializează doar dacă există o autorizaţie, ceea ce
presupune vize administrative şi tehnice, fiind de obicei limitate prin
contingente).  Controlul provenienţei mărfurilor are in vedere respectarea
regimului vamal in funcţie de ţara de origine
Operaţiunile de vămuire a mărfurilor importate cuprind următoarele etape
- sosirea mijlocului de transport in punctul vamal;
- prezentarea documentelor de transport;
- prezentarea sau intocmirea declaraţiei vamale;
- prezentare la control a mijlocului de transport şi a mărfurilor;
- verificarea documentelor;
- calcularea taxelor şi a TVA şi incasarea acestora;
- acordarea liberului de vamă.
Controlul mijlocului de transport se efectuează astfel:
- la transportul aerian – interiorul aeronavei, cabina piloţilor, cala, saloanele
de călători, grupurile sanitare, bucătăria, containerele, sistemele de
inchidere etc.;
- -la transportul feroviar – cabina personalului de conducere, sala motorului,
integritatea exterioară a vagoanelor, a podelei şi a sigiliilor, zona tehnică,
vagoanele tehnice, toate golurile şi spaţiile de depozitare etc.; -
- la transportul auto – cabina şoferului, integritatea exterioară a caroseriei,
starea sistemelor de inchidere-deschidere a uşilor, agregatul frigorific,
rezervorul de carburant, elementele de prindere, platformele, remorca,
sigiliile;
- la transportul pe apă – toate punţile, cabinele, punctul de comandă a navei,
sala maşinilor, cala, depozitul de alimente, bucătăria etc.