GRILE MARKETING

Seminar MM

1. Procesul managerial al companiei de navigaţie implică un ansamblul de eforturi de gândire şi acţiune

prin nave, pentru obţinerea unui profit maxim, managerul:

a. prevede, coordonează şi controlează activitatea de transport;

b. pune în aplicare strategia firmei pe termen scurt;
c. pune în aplicare strategia firmei pe termen lung;
d. prevede, organizează, coordonează, antrenează şi controlează activitatea de transport;
e. pune în aplicare strategia firmei pe termen scurt, mediu şi lung.

2. Procesul managerial, ca demers ştiinţific, are ca raţiune finală:

a. obţinerea profitului scontat;

b. adoptarea deciziei optime;
c. asigurarea echilibrului financiar;
d. cunoaşterea premiselor economice;
e. adoptarea unei decizii.

3. Managementul de vârf este atributul:

a. compartimentelor de specialitate;
b. acţionarilor;
c. managerilor generali;
d. organelor de audit;
e. contabilului şef al întreprinderii.

4. Comandanţii de navă pot fi asimilaţi:

a. managerilor de vârf;
b. managerilor generali;
c. managerilor de bază;
d. organului de control;
e. acţionarilor.
6. Managementul organizării companiei de transport maritim este atributul:

a. managerilor de bază;
b. managerului general;
c. managerilor de mijloc şi de bază;
d. acţionarilor;
e. organelor de control intern.
7. Managementul capitalului se referă printre altele la:

a. deciziile organizatorice;
b. deciziile privind comportamentul pe piaţă;
c. deciziile privind tehnologia utilizată;
d. deciziile legate de finanţare;
e. deciziile referitoare la situaţiile de criză.

8. Deciziile privind structura optimă a capitalului au în vedere:

a. raportul dintre capitalul propriu şi cel împrumutat;

b. raportul dintre activele fixe şi activele imobilizate;
c. raportul dintre capitalul social şi datoriile contractate;
d. raportul dintre activul şi pasivul firmei de shipping;
e. relaţia dintre capitalul împrumutat şi capitalul social.

9. Managementul navlului are în vedere:

a. raportul dintre venituri şi cheltuieli;

b. evoluţia pieţei navlurilor;
c. raportul dintre navlu şi capital;
d. raportul dintre navlu şi eficienţă economică;
e. raportul dintre capitalul propriu şi cel împrumutat.

10. Managementul navlului are în sarcină:

a. efectuarea analizei de marketing;

b. efectuarea analizei de eficienţă;
c. efectuarea plăţilor şi încasărilor;
d. efectuarea analizei privind gradul de asigurare tehnică;
e. efectuarea analizei execuţiei bugetelor de venituri şi cheltuieli.

12. Managementul exploatării comerciale a navelor este responsabil de:

a. optimizarea structurii capitalului;

b. finanţarea activităţii de transport;
c. organizarea companiei;
d. asigurarea eficienţei companiei de transport;
e. rentabilitatea navelor, ca şi centre de profit.

13. Agenturarea navelor reprezintă atributul:

a. managementului capitalului;
b. managementul litigiilor;
c. managementul financiar-contabil;
 d. managementul exploatării comerciale a navelor;
e. managementul organizării.

14. Managementul exploatării comerciale a navelor nu se referă la:

a. selecţia modalităţilor de navlosire;

b. încheierea contractelor de navlosire;
c. evitarea marşului în gol;
d. agenturarea navelor;
e. asigurarea surselor de finanţare de transport.

15. Managementul înzestrării şi al exploatării tehnice a navelor are în vedere:

a. optimizarea asigurării financiare;

b. asigurarea pieselor de schimb;
c. studiul politicii de finanţare-credite;
d. asigurarea navelor împotriva riscurilor;
e. încheierea contractelor de transport.

16. Gestiunea mijloacelor materiale şi evidenţa acestora reprezintă o sarcină a managementului:

a. capitalului;
b. înzestrării şi exploatării tehnice;
c. navlului;
d. financiar-contabil;
e. exploatării comerciale.

17. Veniturile şi cheltuielile companiilor de shipping sunt gestionate de către:

a. compartimentul comercial;
b. compartimentul tehnic;
c. compartimentul financiar contabil;
d. compartimentul juridic;
e. compartimentul de audit intern.

18. Managementul resurselor umane vizează ca obiectiv:

a. personalul de execuţie şi de conducere;

b. numai personalului de execuţie;
c. numai personalului de conducere;
d. personalului cu sarcini de control;
e. personalul navigant.

19. Nu face parte din responsabilităţile managementului resurselor umane:

a. încheierea contractelor de muncă;

 b. evidenţa cheltuielilor cu personalul;
c. evidenţa salariaţilor;
d. încadrarea navelor cu personal;
e. asigurarea încadrării compartimentelor cu specialişti.

20. Nu face parte din responsabilităţile managementului litigiilor maritime:

a. rezolvarea cazurilor de avarii;

b. Soluţionarea situaţiilor conflictuale;
c. Apărarea intereselor companiei în litigii;
d. Prezenţa la negocieri şi încheierea de contracte;
e. Soluţionarea litigiilor rezultate din exploatarea comercială a navelor.

21. Tehnicile de promovare a imaginii în shipping sunt de două categorii:

a. generale şi particulare;
b. generale şi speciale;
c. generale şi direcţionale;
d. generale şi auxiliare;
e. principale şi auxiliare.

22. Ansamblul principiilor, normelor, regulilor, procedeelor şi tehnicilor specifice asigurării informaţiilor
necesare conducerii economico-financiare a întreprinderii de transport maritim, reprezintă:

a. sistemul tehnico-operativ;
b. managementul capitalului;
c. managementul litigiilor;
d. managementul exploatării comerciale;
e. sistemul contabil.

23. În activitatea de transport maritim, deplasarea mărfurilor sau a persoanelor, reprezintă:

a. ciclul de finanţare;
b. activitatea economică singulară;
c. cadrul juridic specific;
d. ciclul de producţie;
e. transportul de mărfuri sau persoane.

24. Executarea unui contract de transport maritim, reprezintă din punct de vedere economic:

a. un ciclu de producţie;
b. un ciclu de finanţare;
c. un ciclu de investiţii;
 d. o activitate comună de transport;
e. activitatea economică de bază.

26. Ciclul de producţie în transporturile maritime este generat de:

a. ciclul de exploatare al navelor aflate în proprietate;
b. exploatarea comercială a navelor din dotare;
c. prestarea de servicii în domeniul transporturilor maritime;
d. ciclul de investiţii tehnice;
e. exploatarea tehnică a navelor din dotare.

27. Cheltuielile activităţii de bază de transport maritim, se disting după criteriul:

a. tangenţei la prestarea de servicii;
b. modului de repartizare în costul navlului;
c. dependenţei faţă de volumul prestaţiei;
d. destinaţiei;
e. locului de efectuare.

28. Cheltuielile de administraţie în transportul maritim se disting după criteriul:

a. locului de efectuare;
b. dependenţei faţă de volumul prestaţiei;
c. modului de repartizare în costul navlului;
d. tangenţei la prestarea de servicii;
e. destinaţiei.

29. Cheltuielile de exploatare în transportul maritim, se disting după criteriul:

a. destinaţiei;
b. importanţei;
c. modului de repartizare în costul navlului;
d. tangenţei la prestarea de servicii;
e. dependenţei faţă de volumul prestaţiei.

30. Cheltuielile financiare în transportul maritim, se disting după criteriul:

a. eficienţei financiare;
b. modului de repartizare în costul navlului;
c. destinaţiei;
d. importanţei şi relevanţei;
e. dependenţei faţă de volumul prestaţiei.

31. Cheltuielile cu salariile personalului ambarcat sunt de principiu:

 a. cheltuieli variabile;
b. cheltuieli constante;
c. cheltuieli indirecte;
d. cheltuieli marginale;
e. cheltuieli principale.

32. Cheltuielile cu mărfurile în transportul maritim, reprezintă:

a. cheltuieli auxiliare;
b. cheltuieli variabile;
c. cheltuieli indirecte;
d. cheltuieli directe;
e. cheltuieli de regie.

33. Cheltuielile cu carburanţii reprezintă în transportul maritim:

a. cheltuieli auxiliare;
b. cheltuieli generale;
c. cheltuieli indirecte;
d. cheltuieli directe;
e. cheltuieli de regie.

34. Costul global al contractului de transport maritim, reprezintă:

a. costul contractului;
b. cheltuieli auxiliare şi principale;
c. cheltuieli directe plus cheltuieli indirecte;
d. cheltuieli de exploatare;
e. o metodă de calcul.

35. Pentru transportul maritim clasificarea optimă a cheltuielilor porneşte de la

criteriul:
a. destinaţiei;
b. modului de repartizare în costul navlului;
c. dependenţei faţă de volumul prestaţiei;
d. tangenţei la prestarea de servicii;
e. locului de efectuare.

36. Reparaţiile executate la o navă pot fi, din perspectiva planificării:

a. planificate şi recomandate;
b. planificate şi intempestive;
c. planificate şi impuse;
d. planificate şi accidentale;
e. planificate şi necesare.
37. Reparaţiile privind clasificare navei, reprezintă categorial, reparaţii:
a. impuse;
b. necesare;
c. planificate;
d. neplanificate;
e. intempestive.

38. Reparaţiile efectuate pe parcursul executării voiajelor, reprezintă categorial,

reparaţii:
a. necesare;
b. curente;
c. impuse;
d. intempestive;
e. recomandate.

39. Stocul de materiale şi piese tampon, aflate la bordul navelor, este utilizat
preponderent pentru efectuarea:
a. reparaţiilor curente;
b. expertizei tehnice;
c. evitării accidentelor;
d. reparaţiilor auxiliare;
e. reparaţiilor principale.

40. Din punct de vedere contabil, taxele pentru pilotaj reprezintă cheltuieli:
a. financiare;
b. excepţionale;
c. cu serviciile prestate de terţi;
d. cu întreţinerea navei;
e. brute de exploatare.

41. Pentru remunerarea facilităţilor şi a serviciilor oferite, autoritatea portuară

percepe per zi de staţionare:
a. taxe pentru pilotaj;
b. taxă de cheiaj;
c. taxă de încărcare;
d. taxă de descărcare;
e. taxă de canal.

42. Taxele privind remorcajul, reprezintă taxe:

a. de colaborare;
b. financiare;
c. cu autoritatea portuară;
d. de servicii;
e. de încărcare/descărcare.
43. Cu cât normele de încărcare/descărcare sunt mai mari:
a. navlurile sunt mai mici;
b. navlurile sunt mai mari;
c. pretenţiile sunt mai mari;
d. navlurile rămân constante;
e. contractul este mai stabil.

44. Pentru ca navlul să fie redus, perioada de stalii trebuie să fie:

a. cât mai mare;
b. invariabilă;
c. cât mai mică;
d. proporţională cu numărul de zile;
e. precizată contractual.
45. Armatorii şi navlositorii preferă o piaţă a navlurilor:
a. speculativă;
b. stabilă;
c. instabilă;
d. variată;
e. conjuncturală.

46. Sistemul conferinţelor asigură în transporturile maritime:

a. nave corespunzătoare;
b. posibilitatea speculării conjuncturilor;
c. controlul absolut al pieţelor;
d. stabilitate;
e. variaţia navlurilor.

47. Pe piaţa tramp, armatorii şi navlositorii se confruntă cu:

a. fluctuaţii foarte mari ale navlului;
b. fluctuaţii reduse ale navlului;
c. lipsa capacităţilor de transport;
d. posibilitatea controlului pieţii navlului;
e. imposibilitatea intervenţiei.

48. Pentru navlositori oferta mică şi cererea mare de capacitate de transport,

conduce la:
a. creşterea navlurilor;
b. scăderea navlurilor;
c. dereglarea pieţelor specifice;
d. vânzarea navelor;
e. supradimensionarea capacităţilor.
49. Cadrul economic general al activităţii de transport maritim, este definit prin
analiza:
a. indicatorilor generali;
b. indicatorilor valorici;
c. cifrei de afaceri;
d. unui set de indicatori şi rate;
e. indicatorilor valorici generali.

50. Suma totală a veniturilor obţinute din prestarea de servicii de transport

maritim, este agregată în indicatorul:
a. valoarea veniturilor;
b. valoarea adăugată;
c. profit;
d. cifra de afaceri;
e. venituri financiare.

TEST 2
1. Scopul final al marketingului este:
a. satisfacerea nevoilor şi dorinţelor consumatorului;
b. vânzarea şi promovarea;
c. obţinerea de profituri de pe urma volumului de vânzări;
d. obţinerea de profituri de pe urma satisfaceri clientului.
2. Marketingul modern presupune ……contra unui profit.
a. producţia de bunuri;
b. satisfacerea nevoilor consumatorului ;
c. dezvoltarea tehnică a produselor;
d. toate variantele sunt corecte.
3. Marketingul modern reprezintă:
a. satisfacerea consumatorilor;
b. maximizarea profitului;
c. satisfacerea consumatorilor contra unui profit;
d. încheierea unor tranzacţii profitabile.
4. Preocuparea principală a activităţii de marketing o reprezintă:
a. furnizorii;
b. consumatorii;
c. produsele noi;
d. serviciile noi;
e. preţul produselor
5. Care din următoarele activităţi nu reprezintă funcţii ale marketingului:
a. investigarea pieţei şi a nevoilor de consum;
b. maximizarea eficienţei economice (a profitului);
c. satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum;
d. alegerea managerului compartimentului de marketing;
 e. conectarea dinamică a organizaţiei la mediul economico – social
6. Care din următoarele este funcţie a marketingului:
a. elaborarea strategiei firmei;
b. elaborarea obiectivelor fundamentale ale organizaţiei;
c. satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum;
d. elaborarea strategiei naţionale;
e. elaborarea studiului ecologic
7. Care dintre elementele de mai jos nu se include în distribuţia fizică?
a. transportul şi manipularea;
b. gruparea şi fracţionarea;
c. stocarea;
d. formarea sortimentului comercial;
e. decontarea
8. Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum este o funcţie a marketingului de
tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
9. Maximizarea eficienţei economice (a profitului) este o funcţie a marketingului de tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
10. O definiţie cuprinzătoare a marketingului, care să evidenţieze cu pregnanţă trăsăturile sale,
esenţa să, ar trebui să includă că elemente de bază următoarele:
a. concepţie modernă asupra orientării, organizării şi desfăşurării activităţii
întreprinderii; un ansamblu de concepte teoretice şi definiţii; capacitate de adaptare
la cerinţele mediului;
b. un ansamblu de activităţi practice prin care cererea pentru produse şi servicii este
dirijată în vederea favorizării procesului de schimb; viziune unitară asupra pieţei;
un instrumentar specific;
c. concepţie modernă asupra orientării şi desfăşurării activităţii întreprinderii; un
ansamblu coerent de activităţi practice; utilizarea unor metode şi tehnici ştiinţifice;
d. concepţie modernă asupra orientării, organizării şi desfăşurării activităţii
întreprinderii; viziune unitară asupra pieţei; un instrumentar empiric.
11. Elementul central de referinţă al marketingului este reprezentat de:
a. consumator;
b. societate în ansamblul său;
c. salariatul întreprinderii;
d. produsul sau serviciul oferit de întreprindere.
12. Conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social este o funcţie a
marketingului de tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
 d. funcţie mijloc.
13. Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum este o funcţie a marketingului de
tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
14. Maximizarea eficienţei economice (a profitului) este o funcţie a marketingului de tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
15. Conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social este o funcţie a
marketingului de tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
16. O definiţie cuprinzătoare a noului concept de marketing, care pune accent pe nevoile
consumatorilor susține că acesta este procesul prin care:
a. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, creează sisteme de distribuţie,
interacţionând cu constrângeri tehnice (economice) şi etice (sociale), înfăptuiesc
tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei;
b. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, nu creează sisteme de
distribuţie, înfăptuind tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei în
mod direct;
c. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, creează sisteme de distribuţie,
interacţionând fărăconstrângeri tehnice (economice) şi etice (sociale), înfăptuiesc
tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei, ducând la schimburi şi
consum;
d. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, creează sisteme de distribuţie,
interacţionând fără constrângeri tehnice, dar cu constrângeri etice, înfăptuiesc
tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei.
17. Activităţile practice ale marketingului se pot concretiza în:
a. investigarea pieţei
b. investigarea consumului;
c. testarea acceptabilităţii pe piaţă produselor;
d. toate variantele sunt corecte.
18. Orientarea de marketing a unei întreprinderi moderne presupune:
a. eficienţă minimă;
b. abordarea pe rând a activităţilor ciclului economic;
c. adaptarea la cerinţele pieţei;
d. lipsa de interes faţă de cerinţele clientului.
19. Metodele şi tehnicile specifice vizează:
a. colectarea informaţiilor;
b. transmiterea informaţiilor;
 c. interpretarea informaţiilor;
d. toate cele de mai sus.
20. …….. concept de marketing nu ţine cont de cerinţele pieţei:
a. noul;
b. vechiul;
c. modernul;
d. nici unul.
21. Una din funcţiile tradiţionale ale marketingului este:
a. transmiterea culturii unei societăţi către membrii ei;
b. funcţia de mijloc,
c. funcţia de sprijinire;
d. funcţia obiectiv.
22. Funcţia…… vizează finalitatea economică a marketingului:
a. premisă;
b. obiectiv;
c. de mijloc;
d. toate
23. La nivelul întreprinderii se are în vedere:
a. depăşirea ofertei;
b. atragerea cererii;
c. satisfacerea întregului personal;
d. toate cele de mai sus
24. După nivelul de aplicare, funcţiile macromarketingului, sunt:
a. funcţii specifice;
b. funcţii tradiţionale;
c. funcţii economice;
d. funcţii macroeconomice.

Care dintre următoarele afirmăţii sunt false şi care adevărate :

1. Reprezintă procesul de determinare a ofertei pentru un anumit produs sau serviciu, în vederea
distribuirii şi vânzării pentru a obţine un anumit profit.
2. Funcţiile tradiţionale sunt funcţiile schimbului -vânzarea/cumpărarea, funcţiile distribuţiei
fizice - transportul, depozitarea, stocare şi funcţiile de sprijinire - finanţare, asumare a riscului,
informaţii asupra pieţei.
3. Unul din elementele – distributia- marketingul este o concepţie modernă în orientarea
consumatorilor.
4. Rolul marketingului este de a asigura continua creştere a economiilor şi a nivelului de trai al
indivizilor, de a transforma nevoile societăţii în posibile afaceri profitabile.
5. La nivelul întreprinderii satisfacerea cererii are în vedere produsul, preţul şi comunicaţiile
promoţional, iar atragerea cererii are în vedere canalele de distribuţie şi logistica.
6. Funcţia de minimizare a eficienţei economice vizează finalitatea economică a marketingului.
7. Vechiului concept de marketing, era considerat mijloc de vânzare şi de promovare,
producerea efectuându-se fără a ţine cont de cerinţele pieţei.
8. Vechiul concept de marketing este activitatea umană orientată în direcţia satisfacerii nevoilor
şi dorinţelor prin intermediul procesului schimbului.
9. Orientarea de marketing a unei întreprinderi moderne presupune eficienţa maximă, obţinută că
rezultat al orientării întreprinderii către nevoile reale de consum şi către cerinţele pieţei.
10. Funcţia de investigare a pieţei, a nevoilor de consum (funcţia premisă) exprimă punctul de
plecare pentru orientarea întregii activităţi.(se refera la finalitatea socială).

Capitolul 2 : CONDIŢIILE APARIŢIEI ŞI DEZVOLTĂRII MARKETINGULUI

Cuvinte cheie:
• Marketingul societal
• Marketing social
• Marketingul relaţional
• Marketingul bunurilor de capital
• Marketingul industrial
• Marketingul bunurilor de consum intermediar
• Marketingul bunurilor de utilizare productive
• Marketingul bunurilor de producţie
• Marketingul bunurilor de investiţie
• Marketingul “business to business”
• Marketingul organizaţional
• Marketingul serviciilor
• Marketingul bunurilor de consum
• Marketingul bunurilor de cerere curentă şi al bunurilor de uz îndelungat
• Marketing intern
• Marketing internaţional
• Marketing multinaţional
• Marketing global
• Macromarketingul
• Micromarketingul

Teme de discuţie:
1. Care sunt condiţiile de apariţie a marketingului ?
2. Cum s-a dezvoltat marketingul?
3. Ce înţelegeţi prin universalitatea marketingului ?
4. Dar prin specializarea marketingului?
5. Cum se poate clasifica marketingul în funcţie de profilul activităţii economice ?
6. După cadrul teritorial cum se clasifică marketingul ?
7. După organizarea economică cum se clasifică marketingul ?
8. Care sunt factorii care au contribuit la dezvoltarea marketingului ?

Grile :
1. Prezența marketingului în economii aflate pe trepte diferite de dezvoltare şi cu diferite
forme de organizare, afectând fiecare aspect al vieţii cotidiene reprezintă :
a. specializarea;
b. marketingul relaţional;
 c. universalitatea;
d. marketingul societal.
2. Este greu de identificat deoarece se confruntă cu o masă enormă de consumatori, are un
caracter complex al motivaţiei de cumpărare, are cel mai înalt grad de distribuţie al cererii
în teritoriu :
a. marketingul bunurilor de producţie;
b. marketingul serviciilor;
c. marketingul relaţional;
d. marketingul bunurilor de consum.
3. Factorii care au contribuit la dezvoltarea marketingului:
a. consumatori motivaţi de o serie de nevoi fundamentale/primare (uşor de anticipat,
identificat şi satisfăcut) şi nevoi complexe (nu la fel de uşor de realizat);
b. concurenţa din ce în ce mai dură;
c. separarea producţiei de consum;
d. organizaţii din ce în ce mai complexe;
e. schimbările rapide ale mediului;
f. toate cele de mai sus.
4. Era în care se vinde ce se poate produce este:
a. era vânzărilor;
b. era marketingului;
c. era producţiei;
d. era dezvoltării.
5. Era caracterizată de o cerere excesivă şi o concurenţă slabă:
a. era vânzărilor;
b. era marketingului;
c. era producţiei;
d. era dezvoltării.
6. Vizează marketingul la nivelul economiei naţionale îmbinând cererea şi oferta pentru
îndeplinirea obiectivelor societăţii :
a. macromarketingul;
b. micromarketingul;
c. marketingul intern;
d. marketingul extern.
7. Marketingul relaţional semnifică preocuparea întreprinderii de a delimita foarte bine:
a. zona de piaţă pe care acţionează în vederea consolidării poziţiei deţinute;
b. clientela fidelă şi de a stabili, pe termen lung relaţii foarte bune cu aceasta;
c. propriile produse sau servicii de cele ale concurenţei;
d. imaginea întreprinderii de cea a concurenţilor.
8. În prezent, majoritatea specialiştilor plasează momentul apariţiei marketingului:
a. în antichitate;
b. în secolul al XIX-lea;
c. la începutul sec. XX;
d. în a doua jumătate a sec. XX.
9. Apariţia şi promovarea în practică a marketingului este asociată în principal, cu:
a. revoluţia industrială;
b. diviziunea socială a muncii;
 c. dinamismul social-economic;
d. creşterea puterii de cumpărare a populaţiei.
10. Care dintre conceptele managementului marketingului susţine că realizarea scopurilor
organizatorice depinde de stabilirea nevoilor şi dorinţelor pieţelor ţintă şi livrarea
satisfacţiilor dorite mai eficient decât concurenţa:
a. conceptul de vânzare;
b. conceptul de marketing;
c. conceptul de marketing societal;
e. conceptul de marketing relaţional.
11. Cel mai avansat concept al managementului marketingului este:
a. conceptul de promovare;
b. conceptul de marketing relaţional;
c. conceptul de marketing societal;
d. conceptul de întreprindere de marketing
12. Procesul de creare, menţinere şi întreţinere a relaţiilor cu clienţii firmei, dar şi cu toţi ceilalţi
deţinători de interese (distribuitori, furnizori, etc.) este obiectul:
a. marketingului direct;
b. marketingului serviciilor;
c. marketingului relaţional;
d. marketingului tranzacţional.
13. Conceptul potrivit căruia o firmă ar trebui să ia decizii de marketing ţinând seama de
nevoile consumatorilor, de interesele lor pe termen lung, de nevoile firmei şi de interesele
de perspectivă ale societăţii în ansamblu este:
a. marketing relaţional;
b. marketing direct;
c. marketing social;
d. marketingul serviciilor.
14. Marketing relaţional este:
a. procesul de creare, menţinere şi întreţinere a relaţiilor cu clienţii firmei, dar şi cu
toţi ceilalţi deţinători de interese (distribuitori, furnizori, etc.);
b. orice lucru care poate fi oferit pe piaţă în vederea atragerii atenţiei, achiziţiei,
utilizării sau consumului şi care poate satisface o nevoie sau o dorinţă;
c. conceptul potrivit căruia o firmă ar trebui să ia decizii de marketing ţinând seama
de nevoile consumatorilor, de interesele lor pe termen scurt, de nevoile firmei şi de
interesele de moment ale societăţii în ansamblu;
d. o variantă a strategiei de piaţă în cazul în care cererea este excesivă, care poate fi
adoptată de o organizaţie pentru a reduce temporar sau permanent cererea
15. Marketingul relaţional este:
a. orientat pe producţie şi profit;
b. parte din ideea mai amplă a marketingului tranzacţiilor;
c. orientat pe satisfacerea imediată a nevoilor consumatorilor;
d. orientat mai mult pe termen lung
16. Conceptul de marketing societal:
a. pune accent pe satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor;
 b. crearea unei reţele de marketing formată din companie, precum şi toţi deţinătorii de
interese: clienţi, angajaţi, furnizori, distribuitori, detailişti, agenţii de publicitate
etc., cu care organizaţia a construit relaţii de afaceri reciproc avantajoase;
c. pune accent pe satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor şi maximizarea
profiturilor;
d. d. să ofere valoare superioară clienţilor în aşa fel încât să menţină sau să
îmbunătăţească bunăstarea viitoare a consumatorului şi a societăţii în ansamblu.

17. Marketingul începe cu:

a. studierea nevoilor potenţiale ale consumatorului;
b. procesul de producţie;
c. stabilirea profitului vizat;
d. determinarea funcţiilor de conducere în întreprindere.
18. Ca funcţii logistice îndeplinite de intermediari pot fi enumerate: 1. transportul; 2. stocarea;
3. finanţarea; 4.asumarea riscurilor; 5. depozitarea; 6. vânzarea; 7. manipularea mărfurilor
a. 1 - 3 - 4 – 7;
b. 1 - 2 - 5 - 7;
c. 2 - 3 - 4 - 6;
d. 3 - 4 - 6 – 7.
19. Termenul de marketing este de origine:
a. franceză;
b. slavă;
c. latină;
d. anglo-saxonă;
e. română.
20. Marketingul a apărut şi mai ales s-a dezvoltat datorită: A) dinamismului economico-social
ce caracterizează cea de-a doua jumătate a secolului XX; B) dezvoltării ştiinţelor sociale;
C) dezvoltării spiritului inventiv al omului; D) abundenţei de bunuri şi servicii.
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D;
d. A+C+D.
TEST 3
1. Prezența marketingului în economii aflate pe trepte diferite de dezvoltare şi cu diferite
forme de organizare, afectând fiecare aspect al vieţii cotidiene reprezintă :
a. specializarea;
b. marketingul relaţional;
c. universalitatea;
d. marketingul societal.
2. Este greu de identificat deoarece se confruntă cu o masă enormă de consumatori, are un
caracter complex al motivaţiei de cumpărare, are cel mai înalt grad de distribuţie al cererii
în teritoriu :
a. marketingul bunurilor de producţie;
b. marketingul serviciilor;
c. marketingul relaţional;
d. marketingul bunurilor de consum.
3. Factorii care au contribuit la dezvoltarea marketingului:
a. consumatori motivaţi de o serie de nevoi fundamentale/primare (uşor de anticipat,
identificat şi satisfăcut) şi nevoi complexe (nu la fel de uşor de realizat);
b. concurenţa din ce în ce mai dură;
c. separarea producţiei de consum;
d. organizaţii din ce în ce mai complexe;
e. schimbările rapide ale mediului;
f. toate cele de mai sus.
4. Era în care se vinde ce se poate produce este:
a. era vânzărilor;
b. era marketingului;
c. era producţiei;
d. era dezvoltării.
5. Era caracterizată de o cerere excesivă şi o concurenţă slabă:
a. era vânzărilor;
b. era marketingului;
c. era producţiei;
d. era dezvoltării.
6. Vizează marketingul la nivelul economiei naţionale îmbinând cererea şi oferta pentru
îndeplinirea obiectivelor societăţii :
a. macromarketingul;
b. micromarketingul;
c. marketingul intern;
d. marketingul extern.
7. Marketingul relaţional semnifică preocuparea întreprinderii de a delimita foarte bine:
a. zona de piaţă pe care acţionează în vederea consolidării poziţiei deţinute;
b. clientela fidelă şi de a stabili, pe termen lung relaţii foarte bune cu aceasta;
c. propriile produse sau servicii de cele ale concurenţei;
d. imaginea întreprinderii de cea a concurenţilor.
8. În prezent, majoritatea specialiştilor plasează momentul apariţiei marketingului:
 a. în antichitate;
b. în secolul al XIX-lea;
c. la începutul sec. XX;
d. în a Două jumătate a sec. XX.
9. Apariţia şi promovarea în practică a marketingului este asociată în principal, cu:
a. revoluţia industrială;
b. diviziunea socială a muncii;
c. dinamismul social-economic;
d. creşterea puterii de cumpărare a populaţiei.
10. Care dintre conceptele managementului marketingului susţine că realizarea scopurilor
organizatorice depinde de stabilirea nevoilor şi dorinţelor pieţelor ţintă şi livrarea
satisfacţiilor dorite mai eficient decât concurenţa:
a. conceptul de vânzare;
b. conceptul de marketing;
c. conceptul de marketing societal;
d. conceptul de marketing relaţional.
11. Cel mai avansat concept al managementului marketingului este:
a. conceptul de promovare;
b. conceptul de marketing relaţional;
c. conceptul de marketing societal;
d. conceptul de întreprindere de marketing
12. Procesul de creare, menţinere şi întreţinere a relaţiilor cu clienţii firmei, dar şi cu toţi ceilalţi
deţinători de interese (distribuitori, furnizori, etc.) este obiectul:
a. marketingului direct;
b. marketingului serviciilor;
c. marketingului relaţional;
d. marketingului tranzacţional.
13. Conceptul potrivit căruia o firmă ar trebui să ia decizii de marketing ţinând seama de
nevoile consumatorilor, de interesele lor pe termen lung, de nevoile firmei şi de interesele
de perspectivă ale societăţii în ansamblu este:
a. marketing relaţional;
b. marketing direct;
c. marketing social;
d. marketingul serviciilor.
14. Marketing relaţional este:
a. procesul de creare, menţinere şi întreţinere a relaţiilor cu clienţii firmei, dar şi cu
toţi ceilalţi deţinători de interese (distribuitori, furnizori, etc.);
b. orice lucru care poate fi oferit pe piaţă în vederea atragerii atenţiei, achiziţiei,
utilizării sau consumului şi care poate satisface o nevoie sau o dorinţă;
c. conceptul potrivit căruia o firmă ar trebui să ia decizii de marketing ţinând seama
de nevoile consumatorilor, de interesele lor pe termen scurt, de nevoile firmei şi de
interesele de moment ale societăţii în ansamblu;
15. variantă a strategiei de piaţă în cazul în care cererea este excesivă, care poate fi adoptată
de o organizaţie pentru a reduce temporar sau permanent cererea
16. Marketingul relaţional este:
a. orientat pe producţie şi profit;
 b. parte din ideea mai amplă a marketingului tranzacţiilor;
c. orientat pe satisfacerea imediată a nevoilor consumatorilor;
d. orientat mai mult pe termen lung
17. Conceptul de marketing societal:
a. pune accent pe satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor;
b. crearea unei reţele de marketing formată din companie, precum şi toţi deţinătorii de
interese: clienţi, angajaţi, furnizori, distribuitori, detailişti, agenţii de publicitate
etc., cu care organizaţia a construit relaţii de afaceri reciproc avantajoase;
c. pune accent pe satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor şi maximizarea
profiturilor;
d. să ofere valoare superioară clienţilor în aşa fel încât să menţină sau să
îmbunătăţească bunăstarea viitoare a consumatorului şi a societăţii în ansamblu.
18. Marketingul începe cu:
a. studierea nevoilor potenţiale ale consumatorului;
b. procesul de producţie;
c. stabilirea profitului vizat;
d. determinarea funcţiilor de conducere în întreprindere.
19. Ca funcţii logistice îndeplinite de intermediari pot fi enumerate: 1. transportul; 2. stocarea;
3. finanţarea; 4.asumarea riscurilor; 5. depozitarea; 6. vânzarea; 7. manipularea mărfurilor
a. 1 - 3 - 4 – 7;
b. 1 - 2 - 5 - 7;
c. 2 - 3 - 4 - 6;
d. 3 - 4 - 6 – 7.
20. Termenul de marketing este de origine:
a. franceză;
b. slavă;
c. latină;
d. anglo-saxonă;
f. română.
21. Marketingul a apărut şi mai ales s-a dezvoltat datorită: A) dinamismului economico-social
ce caracterizează cea de-a doua jumătate a secolului XX; B) dezvoltării ştiinţelor sociale;
C) dezvoltării spiritului inventiv al omului; D) abundenţei de bunuri şi servicii.
e. A+B;
f. A+C;
g. A+D;
h. A+C+D.
TEST 4
MEDIUL EXTERN AL FIRMEI

1. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului?

a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, factorii tehnologici;
b. clienţii, concurenţii, factorii naturali, furnizorii;
c. concurenţii, clienţii, intermediarii;
d. factorii demografici, intermediarii, compania, factorii naturali.
2. Mediul demografic reprezintă unul din factorii:
a. cei mai importanţi ai micromediului;
b. cu o evoluţie uşor previzibilă;
c. care formează cererea de mărfuri, creează pieţele;
d. care afectează direct, permanent şi puternic capacitatea companiei de a-şi satisface
clienţii.
3. Clienţii fac parte din:
a. mediul demografic;
b. macromediu;
c. micromediu;
d. mediu intern.
4. Care dintre elementele de mai jos NU fac parte din categoriile esenţiale ale pieţei?
a. clientela finală / consumatori;
b. cumpărătorii;
c. influenţatorii;
d. guvernanţii;
e. distribuitorii.
5. Piaţă se compune dintr-un singur vânzător în cazul:
a. competiţiei pure;
b. competiţiei de monopol;
c. competiţiei oligopolistice;
d. monopolului pur.
6. .... este alcătuit din instituţii şi alţi factori care afectează valorile, percepţiile, preferinţele şi
comportamentele de bază ale unei societăţi.
a. mediul de marketing;
b. mediul economic;
c. mediul cultural;
d. mediul tehnologic.
1. Concurenţii fac parte din:
a. mediul demografic;
b. macromediu;
c. micromediu;
d. mediul intern.
2. Micromediul reprezintă:
a. totalitatea factorilor din interiorul firmei care afectează activitatea firmei direct,
permanent şi puternic;
 b. totalitatea factorilor din exteriorul firmei care afectează activitatea firmei direct,
permanent şi puternic;
c. totalitatea factorilor din exteriorul companiei care-i influenţează activitatea indirect
şi slab;
e. spectrul mai larg de factori (demografici, economici, naturali, tehnologici, politici
şi culturali).
3. Resursele umane ale unei firme fac parte din:
a. mediul demografic al firmei;
b. mediul natural al firmei;
c. mediul intern;
d. macromediul.
4. Organismele publice fac parte din:
a. mediul politic;
b. macromediu;
c. micromediu;
e. mediul intern.
5. Ce grupă cuprinde doar factorii specifici macromediului:
a. demografici, economici, naturali, tehnologici, culturali, concurenţi;
b. clienţi, furnizori, distribuitori, compania, concurenţii;
c. demografici, concurenţi, tehnologici, furnizori, naturali;
d. naturali, economici, tehnologici, culturali, politici, demografici.
6. Printre componentele micromediului întreprinderii se numără:
a. echipamentele industriale;
b. structura pe grupe de vârstă a consumatorilor;
c. furnizorii de forţă de muncă;
e. resursele naturale utilizate.
7. Înrăutăţirea relaţiilor internaţionale dintre state face parte din:
a. micromediu;
b. macromediu;
c. mediul cultural;
d. mediul natural.
8. O agenţie de publicitate care a creat un spot TV pentru o organizaţie, face parte din:
a. mediul intern;
b. micromediu;
c. macromediu;
e. organisme publice.
9. Micromediul face parte din:
a. mediul extern;
b. macromediu;
c. mediul direct;
d. mediul instituţional.
10. Care dintre factorii de mai jos NU conturează direct macromediul întreprinderii?
a. factorii demografici;
b. factorii tehnologici;
c. factorii economici;
d. factorii socioculturali;
 e. capacitatea de negociere între partenerii contractelor de vânzare-cumpărare.
11. Populaţia este sursa pieţelor întreprinderilor. Mediul demografic NU se dezvoltă în
strânsă relaţie cu:
a. Tendinţa scăderii natalităţii;
b. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei;
c. Creşterea inflaţiei;
e. Creşterea ratei divorţurilor;
f.Scăderea vârstei medii a mariajului.
12. Componentele mediului extern al firmei sunt: A. mediul ambiant; B. macromediul firmei;
C. marketingul social; D. eficienţa economică a firmei; E. micromediul firmei.
a. A+B;
b. A+C;
c. A+E;
d. B+E;
e. D+E.
13. Formele de existenţă ale mediului extern sunt: A. mediul stabil; B. conjunctura pieţei; C.
mediul instabil; D. mediul tehnologic; E. mediul turbulent.
a. A+C+E;
b. A+B+C;
c. A+C+D;
d. B+C+D;
e. C+D+E.
14. Identificaţi afirmaţia corectă :
a. Marketingul presupune adaptarea firmei la mediu. Prin mediu de marketing se
înţelege mediul extern firmei;
b. Factorii care formează macromediul influenţează activitatea întreprinderii indirect,
permanent şi slab;
c. Organismele publice sunt o componentă a macromediului firmei;
d. Factorii macromediului influenţează toţi ceilalţi factori din micromediu şi indirect
pe organizaţia analizată;
e. Societăţile comerciale de astăzi îşi selectează mai cu grijă consumatorii şi
construiesc relaţii de scurtă durată şi directe cu aceşti consumatori ţintă.
15. Exploatarea comercială a sărbătorii Crăciunului este expresia influenţei componentei
macromediului:
a. mediul demografic;
b. mediul natural;
c. mediul instituţional;
d. mediul cultural.
16. Macromediul firmei include:
a. clienţii;
b. furnizorii de mărfuri;
c. mediul tehnologic;
d. concurenţii;
e. prestatorii de servicii.
17. Cum trebuie să fie evoluţia fenomenelor pentru că mediul extern al unei firme să fie stabil?
a. cu situaţii de incertitudine;
 b. lentă, continuă şi previzibilă;
c. rapidă;
d. cu modificări neprevăzute;
e. frecvent instabilă.
18. Care din elemente nu reprezintă componente ale mediului intern al întreprinderii:
a. mediul economic;
b. resursele materiale ale întreprinderii;
c. capacitatea financiară a întreprinderii;
d. capacitatea comercială a întreprinderii;
e. resursele umane ale întreprinderii.
25. Mediul extern al unei firme nu include:
a. macromediul firmei;
b. mediul tehnologic;
c. comportamentul de marketing al firmei;
d. mediul cultural;
e. micromediul firmei.
26. Relaţiile dintre organizaţie şi mediul extern al acesteia nu se concretizează prin:
a. relaţii de piaţă;
b. relaţii de parteneriat şi cooperare;
c. relaţii preferenţiale;
d. relaţii de egalitate;
e. relaţii de concurenţă.
27. Resursele financiare ale unei firme aparţin :
a. micromediului firmei;
b. mediului economic al firmei;
c. mediului intern al firmei;
d. mediului extern al firmei;
e. mediului natural al firmei.
28. Relaţiile dintre o organizaţie şi mediul extern se pot concretiza în relaţii:
a. de piaţă;
b. de subordonare;
c. de întrajutorare;
d. de egalitate;
e. de cooperare.
29. Mediul tehnologic are efecte pozitive asupra macromediului întreprinderii prin:
a. crearea de noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;
b. identificarea nevoii latente;
c. modificarea obiceiurilor de consum;
d. modificarea naturii concurenţei;
e. creşterea eficienţei activităţilor de marketing prin utilizarea de noi tehnologii.
30. Factorii mediului economic NU determină :
a. volumul ofertei de mărfuri;
b. structura ofertei de mărfuri;
c. volumul cererii de mărfuri;
d. mişcarea preţurilor;
e. relaţiile între cumpărători şi vânzători.
31. Pentru o firmă este mai important să cunoască:
a. micromediul;
b. macromediul;
c. mediul de marketing;
d. mediul intern.
32. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului:
a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, nivelul tehnologic;
b. furnizorii, concurenţii, clienţii, intermediarii;
c. clienţii, concurenţii, resursele naturale, furnizorii;
d. rata natalităţii, intermediarii, compania, clima.
33. Furnizorii fac parte din:
a. mediul economic;
b. micromediul firmei;
c. mediul demografic;
d. mediul intern.
34. Două dintre componentele micromediului de marketing al organizaţiei sunt:
a. furnizorii şi mediul natural;
b. mediile de informare şi cadrul legislativ;
c. clienţii şi publicul;
d. inflaţia şi intensitatea concurenţei.
35. Un element de referinţă în analiza mediului tehnologic îl reprezintă:
a. volumul prestărilor de servicii;
b. numărul agenţilor economici activi;
c. cota de piaţă a organizaţiei;
d. volumul investiţiilor în cercetare-dezvoltare.
36. Indicatorii specifici mediului demografic sunt:
a. numărul populaţiei, dimensiunea medie a unei familii, nivelul veniturilor băneşti;
b. numărul populaţiei, structura pe sexe, rata natalităţii;
c. structura pe sexe, structura ofertei de mărfuri, nivelul concurenţei;
d. numărul de familii, mişcarea preţurilor, repartizarea teritoriala;
e. rata natalităţii, mărimea cererii de mărfuri, nivelul concurenţei.
37. Care din următoarele elemente nu constituie componente ale micromediului întreprinderii
A. intermediari ; B. clienţi ; C. furnizori ; D. organizaţiile sindicale ; E. populaţia
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D+E;
d. D+E.
38. Mediul economic al unei firme este instabil când evoluţia fenomenelor este:
a. lentă;
b. continuă;
c. neprevăzută;
d. frecvent instabilă, cu modificări şi situaţii de incertitudine;
e. relativ ostilă.
39. Mediul ambiant al societăţii comerciale este influenţat în mod semnificativ de factorii: A.
demografici; B. ecologici; C. economici; D. juridici; E. de management
a. A+B;
 b. A+C+D;
c. D+E.
40. Mediul schimbător al societăţi comerciale se caracterizează prin:
a. schimbări de mică amploare şi uşor previzibile;
b. schimbări frecvente, de amploare variată şi greu previzibile;
a. schimbări frecvente, de amploare variată şi în general, previzibile.
41. Micromediul firmei include:
a. mediul demografic;
b. mediul natural;
c. clienţii;
d. mediul tehnologic;
e. mediul politic.
42. Mediul extern al unei firme este turbulent când evoluţia fenomenelor este:
a. lentă;
b. continuă;
c. previzibilă;
d. instabilă;
e. relativ ostilă şi cu modificări rapide şi neprevăzute.
43. Care din elementele de mai jos nu pot fi incluse printre componentele macromediului A.
mediul economic ; B. mediul politic ; C. mediul social-cultural ; D. mediul instituţional ;
E. mediul legislativ
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D+E;
d. D+E.
44. Analiza micromediului întreprinderii are că obiective : A. analiza partenerilor direcţi ai
întreprinderii ; B. analiza pieţei şi a elementelor acestuia ; C. analiza produselor de pe
piaţă ; D. analiza preţurilor ; E. analiza mediului intern
a. A+E;
b. A+C+E;
c. A+D+E;
d. B+E.
45. Mediul de marketing cuprinde:
a. mediul extern;
b. punctele tari şi punctele slabe;
c. oportunităţile şi ameninţările;
d. micromediul, macromediul şi mediul intern.
46. Face parte din macromediul:
a. concurenţa;
b. cunoştinţele specialiştilor firmei;
c. cultura unei naţiuni;
d. clienţii.
TEST 5
MEDIUL EXTERN AL FIRMEI

1. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului?

a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, factorii tehnologici;
b. clienţii, concurenţii, factorii naturali, furnizorii;
c. concurenţii, clienţii, intermediarii;
d. factorii demografici, intermediarii, compania, factorii naturali.
2. Mediul demografic reprezintă unul din factorii:
a. cei mai importanţi ai micromediului;
b. cu o evoluţie uşor previzibilă;
c. care formează cererea de mărfuri, creează pieţele;
d. care afectează direct, permanent şi puternic capacitatea companiei de a-şi satisface
clienţii.
3. Clienţii fac parte din:
a. mediul demografic;
b. macromediu;
c. micromediu;
d. mediu intern.
4. Care dintre elementele de mai jos NU fac parte din categoriile esenţiale ale pieţei?
a. clientela finală / consumatori;
b. cumpărătorii;
c. influenţatorii;
d. guvernanţii;
e. distribuitorii.
5. Piaţă se compune dintr-un singur vânzător în cazul:
a. competiţiei pure;
b. competiţiei de monopol;
c. competiţiei oligopolistice;
d. monopolului pur.
6. .... este alcătuit din instituţii şi alţi factori care afectează valorile, percepţiile, preferinţele
şi comportamentele de bază ale unei societăţi.
i. mediul de marketing;
ii. mediul economic;
iii. mediul cultural;
iv. mediul tehnologic.
7. Concurenţii fac parte din:
i. mediul demografic;
ii. macromediu;
iii. micromediu;
iv. mediul intern.
8. Micromediul reprezintă:
a. totalitatea factorilor din interiorul firmei care afectează activitatea firmei direct,
permanent şi puternic;
 b. totalitatea factorilor din exteriorul firmei care afectează activitatea firmei direct,
permanent şi puternic;
c. totalitatea factorilor din exteriorul companiei care-i influenţează activitatea indirect
şi slab;
d. spectrul mai larg de factori (demografici, economici, naturali, tehnologici, politici
şi culturali).
9. Resursele umane ale unei firme fac parte din:
a. mediul demografic al firmei;
b. mediul natural al firmei;
c. mediul intern;
d. macromediul.
10. Organismele publice fac parte din:
a. mediul politic;
b. macromediu;
c. micromediu;
d. mediul intern.
11. Ce grupă cuprinde doar factorii specifici macromediului:
a. demografici, economici, naturali, tehnologici, culturali, concurenţi;
b. clienţi, furnizori, distribuitori, compania, concurenţii;
c. demografici, concurenţi, tehnologici, furnizori, naturali;
d. naturali, economici, tehnologici, culturali, politici, demografici.
12. Printre componentele micromediului întreprinderii se numără:
a. echipamentele industriale;
b. structura pe grupe de vârstă a consumatorilor;
c. furnizorii de forţă de muncă;
d. resursele naturale utilizate.
13. Înrăutăţirea relaţiilor internaţionale dintre state face parte din:
a. micromediu;
b. macromediu;
c. mediul cultural;
d. mediul natural.
14. agenţie de publicitate care a creat un spot TV pentru o organizaţie, face parte din:
a. mediul intern;
b. micromediu;
c. macromediu;
d. organisme publice.
15. Micromediul face parte din:
a. mediul extern;
b. macromediu;
c. mediul direct;
d. mediul instituţional.
16. Care dintre factorii de mai jos NU conturează direct macromediul întreprinderii?
a. factorii demografici;
b. factorii tehnologici;
c. factorii economici;
d. factorii socioculturali;
 e. capacitatea de negociere între partenerii contractelor de vânzare-cumpărare.
17. Populaţia este sursa pieţelor întreprinderilor. Mediul demografic NU se dezvoltă în
strânsă relaţie cu:
a. Tendinţa scăderii natalităţii;
b. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei;
c. Creşterea inflaţiei;
d. Creşterea ratei divorţurilor;
e. Scăderea vârstei medii a mariajului.
18. Componentele mediului extern al firmei sunt: A. mediul ambiant; B. macromediul firmei;
C. marketingul social; D. eficienţa economică a firmei; E. micromediul firmei.
a. A+B;
b. A+C;
c. A+E;
d. B+E;
e. D+E.
19. Formele de existenţă ale mediului extern sunt: A. mediul stabil; B. conjunctura pieţei; C.
mediul instabil; D. mediul tehnologic; E. mediul turbulent.
a. A+C+E;
b. A+B+C;
c. A+C+D;
d. B+C+D;
e. C+D+E.
20. Identificaţi afirmaţia corectă :
a. Marketingul presupune adaptarea firmei la mediu. Prin mediu de marketing se
înţelege mediul extern firmei;
b. Factorii care formează macromediul influenţează activitatea întreprinderii indirect,
permanent şi slab;
c. Organismele publice sunt o componentă a macromediului firmei;
d. Factorii macromediului influenţează toţi ceilalţi factori din micromediu şi indirect
pe organizaţia analizată;
e. Societăţile comerciale de astăzi îşi selectează mai cu grijă consumatorii şi
construiesc relaţii de scurtă durată şi directe cu aceşti consumatori ţintă.
21. Exploatarea comercială a sărbătorii Crăciunului este expresia influenţei componentei
macromediului:
a. mediul demografic;
b. mediul natural;
c. mediul instituţional;
d. mediul cultural.
22. Macromediul firmei include:
a. clienţii;
b. furnizorii de mărfuri;
c. mediul tehnologic;
d. concurenţii;
e. prestatorii de servicii.
23. Cum trebuie să fie evoluţia fenomenelor pentru că mediul extern al unei firme să fie stabil?
a. cu situaţii de incertitudine;
 b. lentă, continuă şi previzibilă;
c. rapidă;
d. cu modificări neprevăzute;
e. frecvent instabilă.
24. Care din elemente nu reprezintă componente ale mediului intern al întreprinderii:
a. mediul economic;
b. resursele materiale ale întreprinderii;
c. capacitatea financiară a întreprinderii;
d. capacitatea comercială a întreprinderii;
e. resursele umane ale întreprinderii.
25. Mediul extern al unei firme nu include:
a. macromediul firmei;
b. mediul tehnologic;
c. comportamentul de marketing al firmei;
d. mediul cultural;
e. micromediul firmei.
26. Relaţiile dintre organizaţie şi mediul extern al acesteia nu se concretizează prin:
a. relaţii de piaţă;
b. relaţii de parteneriat şi cooperare;
c. relaţii preferenţiale;
d. relaţii de egalitate;
e. relaţii de concurenţă.
27. Resursele financiare ale unei firme aparţin :
a. micromediului firmei;
b. mediului economic al firmei;
c. mediului intern al firmei;
d. mediului extern al firmei;
e. mediului natural al firmei.
28. Relaţiile dintre o organizaţie şi mediul extern se pot concretiza în relaţii:
a. de piaţă;
b. de subordonare;
c. de întrajutorare;
d. de egalitate;
e. de cooperare.
29. Mediul tehnologic are efecte pozitive asupra macromediului întreprinderii prin:
a. crearea de noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;
b. identificarea nevoii latente;
c. modificarea obiceiurilor de consum;
d. modificarea naturii concurenţei;
e. creşterea eficienţei activităţilor de marketing prin utilizarea de noi tehnologii.
30. Factorii mediului economic NU determină :
a. volumul ofertei de mărfuri;
b. structura ofertei de mărfuri;
c. volumul cererii de mărfuri;
d. mişcarea preţurilor;
e. relaţiile între cumpărători şi vânzători.
31. Pentru o firmă este mai important să cunoască:
a. micromediul;
b. macromediul;
c. mediul de marketing;
d. mediul intern.
32. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului:
a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, nivelul tehnologic;
b. furnizorii, concurenţii, clienţii, intermediarii;
c. clienţii, concurenţii, resursele naturale, furnizorii;
d. rata natalităţii, intermediarii, compania, clima.
33. Furnizorii fac parte din:
a. mediul economic;
b. micromediul firmei;
c. mediul demografic;
d. mediul intern.
34. Două dintre componentele micromediului de marketing al organizaţiei sunt:
a. furnizorii şi mediul natural;
b. mediile de informare şi cadrul legislativ;
c. clienţii şi publicul;
d. inflaţia şi intensitatea concurenţei.
35. Un element de referinţă în analiza mediului tehnologic îl reprezintă:
a. volumul prestărilor de servicii;
b. numărul agenţilor economici activi;
c. cota de piaţă a organizaţiei;
d. volumul investiţiilor în cercetare-dezvoltare.
36. Indicatorii specifici mediului demografic sunt:
a. numărul populaţiei, dimensiunea medie a unei familii, nivelul veniturilor băneşti;
b. numărul populaţiei, structura pe sexe, rata natalităţii;
c. structura pe sexe, structura ofertei de mărfuri, nivelul concurenţei;
d. numărul de familii, mişcarea preţurilor, repartizarea teritoriala;
e. rata natalităţii, mărimea cererii de mărfuri, nivelul concurenţei.
37. Care din următoarele elemente nu constituie componente ale micromediului întreprinderii
A. intermediari ; B. clienţi ; C. furnizori ; D. organizaţiile sindicale ; E. populaţia
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D+E;
d. D+E.
38. Mediul economic al unei firme este instabil când evoluţia fenomenelor este:
a. lentă;
b. continuă;
c. neprevăzută;
d. frecvent instabilă, cu modificări şi situaţii de incertitudine;
e. relativ ostilă.
39. Mediul ambiant al societăţii comerciale este influenţat în mod semnificativ de factorii: A.
demografici; B. ecologici; C. economici; D. juridici; E. de management
a. A+B;
 b. A+C+D;
c. D+E.
40. Mediul schimbător al societăţi comerciale se caracterizează prin:
a. schimbări de mică amploare şi uşor previzibile;
b. schimbări frecvente, de amploare variată şi greu previzibile;
c. schimbări frecvente, de amploare variată şi în general, previzibile.
41. Micromediul firmei include:
a. mediul demografic;
b. mediul natural;
c. clienţii;
d. mediul tehnologic;
e. mediul politic.
42. Mediul extern al unei firme este turbulent când evoluţia fenomenelor este:
a. lentă;
b. continuă;
c. previzibilă;
d. instabilă;
e. relativ ostilă şi cu modificări rapide şi neprevăzute.
43. Care din elementele de mai jos nu pot fi incluse printre componentele macromediului A.
mediul economic ; B. mediul politic ; C. mediul social-cultural ; D. mediul instituţional ;
E. mediul legislativ
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D+E;
d. D+E.
44. Analiza micromediului întreprinderii are că obiective : A. analiza partenerilor direcţi ai
întreprinderii ; B. analiza pieţei şi a elementelor acestuia ; C. analiza produselor de pe
piaţă ; D. analiza preţurilor ; E. analiza mediului intern
a. A+E;
b. A+C+E;
c. A+D+E;
d. B+E.
45. Mediul de marketing cuprinde:
a. mediul extern;
b. punctele tari şi punctele slabe;
c. oportunităţile şi ameninţările;
d. micromediul, macromediul şi mediul intern.
46. Face parte din macromediul:
a. concurenţa;
b. cunoştinţele specialiştilor firmei;
c. cultura unei naţiuni;
d. clienţii.